Metalele grele sunt elemente chimice cu densitate mare și greutate atomică ridicată. Acestea sunt numite „grele” deoarece, în general, au densitatea mai mare decât a apei și sunt grele în comparație cu alte elemente. Exemple de metale grele includ plumbul, mercurul, arsenicul și cromul.
Aproape în fiecare discuție legată de nutriție și sănătate vorbim despre calciu, magneziu, sodiu. Acestea sunt metalele ușoare, de care organsimul are nevoie în cantități relativ mari, dacă le comparăm cu necesitatea metalelor grele. Și acestea au totuși funcțiile lor în organsim, dacă ne gândim că fierul (deși este considerat un metal comun care face parte din grupa metalelor de tranziție) este substratul funcționării hematiilor, iar cuprul ne ajută să ne reglăm greutatea.
Însă, excesul lor duce cu siguranță la boli grave și stări de toxicitate, cu atât mai mult cu cât ele au capacitatea de a se „acumula”, blocând la un moment dat funcțiile celulare curente și generând afecțiuni la nivelul ficatului, rinichilor, plămânilor sau ochilor și sistemului nervos. Pe lângă aceste blocaje persistente, metalele grele în exces au chiar și proprietăți mutagene și cancerigene, provocând procese ireversibile în organism, iar unele dintre ele se pot transmite de la mamă la făt.
Metalele grele sunt cobaltul, cuprul, fierul, manganul, zincul, crom, nichel și plumb. Multe din aceste metale grele ajung în corpul nostru prin sistemul digestiv, prin alimentele „contaminate”, cum ar fi conserve de tot felul, dar mai ales din pești mari, cum ar fi tonul, codul, peștele spadă, fructele de mare, iar cele mai înalte concentrații sunt înregistrate în pielea și ficatul acestora. Ne încarcă mult cu metale grele medicamentele, țigările și Berea.