Sunteți la Vocea Basarabiei, vocea neîntinată, neregizată, neschimonosită, și astăzi o să vorbim despre cei care dau voce produsului jurnalistic. De ce mai continuăm să luptăm cu morile de vânt, luptăm cu falsurile, luptăm cu percepțiile greșite, care, într-un final, produc evenimente dramatice, dacă nu chiar periculoase? Am trecut de 9 mai și am văzut că mai sunt unii care vor neapărat să fluture drapelele roșii. De altfel, cei care flutură drapelele roșii și panglicile dungate nu-și dau seama că lucrează pentru actuala guvernare, ei demonstrează în felul acesta că actuala guvernare nu-i constrânge, nu este una autocratică, nu este una dictatorială, ca în Rusia, de exemplu, unde adversarii puterii sunt trimiși la zdup, sau în Belarus. Aici au libertatea să își afișeze convingerile, pledoariile, acolo unde nu trec de limită, acolo unde panglica aceasta bicoloră, eventual făcută în semnul V sau Z, de fapt, înseamnă solidaritate cu un criminal de război, care omoară oameni în Ucraina, dar inclusiv despre asta vorbim cu invitatele mele: jurnalista Viorica Zaharia, președinta Consiliului de Presă, instituția care veghează normele deontologice, modul în care își fac meseria instituțiile de presă, și Cornelia Cozonac, directoare la Centrul pentru Investigații Jurnalistice, cei care, angajații acestui centru sau colaboratorii tocmai răscolesc mișmașurile și le prezintă publicului, cum stăm cu banii publici, în primul rând, și acesta este un criteriu foarte important atunci când analizăm calitatea guvernării. Am câteva întrebări capitale. După Săptămâna libertății presei, pe 3 mai noi am sărbătorit Ziua Libertății Presei, noi însemnând și publicul. De fapt, e sărbătoarea lor, nu-i a presei, sărbătoarea celor care se folosesc de produse jurnalistice, în timpuri de tristă pomină era pe data de 5 mai «День печали/день печати» (Ziua tristeții/ziua presei), acum e pe 3 mai. Și, tradițional, avem o Săptămână a libertății presei în care încercăm să explicăm oamenilor care consumă presa, în principal, le spunem: „Ce consumați, aia sunteți. Dacă vă folosiți de produse intoxicate, toxice, deci riscați să vă intoxicați”.
Vocea Basarabiei: Viorica, cum se întâmplă că după atâția ani, 30 de ani, hai 20, când ni se părea că am ieșit la liman, că știm ce înseamnă presă liberă, continuăm să ne zbatem în fața aceleiași uși, uneori închise?
Viorica Zaharia: Prin uși închise aveți în vedere ce?
Vocea Basarabiei: Am în vedere că există o parte a publicului care are nevoie de presă de senzație, de fake-uri, că mai prind momelile astea, că cineva continuă să conteste lucruri evidente, că în Ucraina e un război de agresiune împotriva Ucrainei.
Viorica Zaharia: Bine, faptul că există o parte a populației care crede sau care se prinde la dezinformare nu este un fenomen caracteristic doar Republicii Moldova, ați văzut și în cazul pandemiei cum peste hotare au existat și există în continuare adepți ai teoriilor conspirației sau adepți ai diferitelor narațiuni de dezinformare. Deci, nu este o chestie absolut caracteristică Republicii Moldova. Cât privește războiul din Ucraina, nu uitați, noi venim toți din trecutul sovietic și în 30 de ani aceste credințe, nostalgii, alimentate în continuare de Rusia în Republica Moldova, ele nu au dispărut nicăieri.
Vocea Basarabiei: Viorica, un exemplu, și o să mă refer poate mai amănunțit într-o tabletă de-a mea matinală, la televizor am văzut băiatul acela de 20 de ani în reportaj, cu pănglicuță, care spune în fața microfonului: „Eu sunt gata să plătesc orice preț, orice amendă pentru dreptul să umblu cu panglica asta”. Mă gândeam, cine naiba i-a îngunoit așa capul lui de 20 de ani, pentru că peste 5 ani, când va vrea, de exemplu, să meargă cu o bursă în Germania, o să-i scoată cineva dosarul și o să-i zică: „Dar matale nu ai plătit amenda aia” sau o să vrea să se ducă să ia viză în America și o să-i spună lui: „Dar matale ai niște convingeri care nu cadrează cu libertățile americane”. Deci, omul acesta la 20 de ani nu-și dă seama că este soldat mercenar într-un război în care el e victima, deci, nu e vorba de un trecut sovietic, e vorba de o generație mutilată astăzi.
Viorica Zaharia: Ar fi bine să ne uităm și din ce familie vine, și din ce mediu vine acest copil, pentru că acum nu doar presa formează generațiile și anterior la fel, eu cred că băiatul despre care vorbiți s-a aflat într-un anturaj în care l-a influențat și presa, dar și mediul, și familia, pentru că, iarăși, avem cazuri când noi spunem câte ceva de pe online, de la televizor, dar dacă el se duce acasă și mama, și tata îi spun că, nu știu, ucrainenii sunt, în Ucraina sunt fasciști, eu nu știu pe cine o să creadă, pe noi sau pe cei de acasă.
Vocea Basarabiei: Și presa n-are cum să-l salveze?
Viorica Zaharia: Cred că aici psihologii trebuie să vă răspundă.
Vocea Basarabiei: Am înțeles, revin. Cornelia, dumneata cum răspunzi la întrebarea asta că noi cu dvs. în 3 continuăm să ne zbatem ca peștele pe uscat să spargem această ușă, dacă nu chiar zid?
Cornelia Cozonac: Eu cred că presa poate sparge, într-un fel, ziduri, dacă e destul de convingătoare, dacă are ziariști, politică și ziariști independenți, care-și fac profesionist munca. Din păcate, la noi în Moldova presa, pe care noi o numim independentă, asta însemnând presa cu o politică editorială corectă, tot timpul a fost în minoritate, pentru că presa bună caută mereu să se autofinanțeze, caută resurse, nu este așa de ușor și jurnaliștii migrează foarte ușor la mediile unde sunt mai bine plătiți, indiferent, și nu-și pun întrebarea ce fac acolo. Din punctul acesta de vedere, presa se descurcă mai greu și, respectiv, ajunge probabil mai greu la cei la care trebuie să ajungă, acum și legat de războiul din Ucraina, dar eu am descoperit chiar înainte de război că o parte din așa-numita presă de la noi, presa de limbă rusă, o parte din presa de limbă rusă, care acum susține războiul din Ucraina, susține politica Rusiei în acest sens, am descoperit cu un an înainte de război, că ei chiar aveau așa o comunitate foarte activă. Deci, eu am constatat că noi, ziariștii de limbă română, nu prea știm ce fac ei sau nu prea ne-am pus întrebări ce fac ei sau cum ei lucrează și nu am încercat să schimbăm lucrurile, adică nu am încercat să schimbăm lucrurile din punct de vedere etic, deontologic, adică noi nu ne-am atins de să zic comunitatea sau cei care formează opinia, sau liderii ONG-urilor de media, care pot schimba ceva, care încearcă să schimbe ceva. Asta s-a întâmplat după un caz pe care eu l-am descris pe Facebook, pentru că era discuția despre limba rusă, cu un an înainte de război, și eu am descris un caz care a avut loc în satul meu de baștină, după Războiul Doi Mondial, o femeie tânără cu o fetiță în brațe, cu fetița ei mică în brațe, era în piață, un soldat rus i-a zis ceva în rusă, ea nu a înțeles și a mers mai departe, iar el a împușcat-o. Deci, este caz real, fetița din brațele femeii celea a supraviețuit și a fost învățătoare de limba română în satul meu. Și eu am descris acest caz ca să arăt că moldovenilor le-a fost foarte greu să învețe limba rusă, au fost umiliți din cauză că nu știau limba rusă. Deci, în legătură cu asta, eu am fost linșată practic de mediile acestea rusești, de lideri, de ziariști. Eu atunci am descoperit că ei gândesc, că nu au trecut etapa aceea de dezvoltare după Uniunea Sovietică sau, bine, au trecut-o, dar ei conștient discută, conștient își atrag mulți susținători.
Vocea Basarabiei: Aici am o întrebare. Iată, dumneata faci deosebire sau spectrul emoțional, sau motivațional, ei sunt propagandiști, ei sunt de aceștia convinși că trebuie să apere poziția asta? Și eu fac paranteza, că acum vin de la o plimbare prin parc aici, alăturea, un vânzător de cafea Lavazza, eu îl salut: „Bună ziua!”, el îmi răspunde rusește. Zic: „Dar bună ziua măcar ai învățat”? – „Nu pot, nu mi se dă”. Zic: „Hai, atunci buongiorno, atunci bonne matinée”, nu știu ce. De aici am ajuns exact la subiectul acesta cu 9 mai, zic: „Pe voi v-a încurajat 9 mai, dar tu nu îți dai seama că nu lupți de partea cea care, de fapt, îți rezultă, că tu îți împuști în picior”. Am ajuns și la o ceartă, o să merg să-mi cer scuze pentru tonul ridicat, dar, iată, vânzător de Lavazza, cafea italiană, el se consideră apărător al unui ideal, 9 mai, pervers, așa cum îl prezintă propaganda. Reiau întrebarea: oamenii aceștia, mai cu seamă din presă, ei sunt contra bani, ei sunt clienții lui Prigojin, ei se consideră ultima redută care trebuie să apere „russkii mir”, o fac din comoditate? Analiza dumitale?
Cornelia Cozonac: Eu cred că ziariștii o fac mai mult pentru bani, procentul de convingere este mic, ei știu foarte bine, pentru că ei sunt jurnaliști, ei au acces la foarte multe surse de informare, deci, ei nu pot să fie manipulați ușor, ei sunt înregimentați în armata de…
Vocea Basarabiei: Deci au carnet de sarcini?
Cornelia Cozonac: Da.
Vocea Basarabiei: OK. Viorica, dacă dumneata ești de la Consiliul de Presă, hai totuși să punem oglinda în fața noastră și să spunem: oare noi, toți jurnaliștii, suntem onești, toți suntem acei care facem un produs deontologic bun, astfel încât publicul să fie mulțumit de ceea ce are pe piața media?
Viorica Zaharia: Categoric nu! Niciodată n-am spus asta și nu putem să generalizăm. În orice breaslă există oameni care-și fac meseria onest și există oameni care cu bună știință greșesc și alți oameni care greșesc, mă rog, din neștiință. Și aici la fel, iar ispitele în jurnalism sunt mari, desigur mai sunt și oligarhi care foarte bine plătesc și ispitesc jurnaliștii, și eu vorbeam și vorbesc despre asta ori de câte ori pot. Deci, nu, nu toată…
Vocea Basarabiei: Celebrul reportaj wow despre bibliotecă.
Viorica Zaharia: Da. Deci, în niciun caz nu putem, fix așa eu pot să zic despre solidaritatea de breaslă, că eu nu pot să mă solidarizez cu cel care, iată, apără panglica în condițiile în care ea a fost interzisă în Republica Moldova sau promovează niște, nu pot să le zic valori, sau care intoxică, pur și simplu intoxică populația. Deci, nu, nu, categoric nu!
Vocea Basarabiei: Ce puteți să faceți ca să îndreptați lucrurile, pentru că înțeleg că asta e misiunea dvs., să vegheați standardul?
Viorica Zaharia: Da, sigur! Instrumentul jurnaliștilor clasic este cuvântul și al Consiliului de Presă la fel, este transparența și să vorbim cât mai mult despre deontologie sau pe unde putem, pe la toate tribunele, să ajungă și la studenții de la Jurnalism, și la jurnaliștii mai copți, să ajungem la ei spunându-le: „Iată care este norma, iată care este marja de deviere și atât”. Deci, asta este singura soluție.
Vocea Basarabiei: Inițial, știu că atunci când se constituise, acționa pe bază de sesizări de la public, acum se autosesizează, are și această atribuțiune?
Viorica Zaharia: Consiliul de Presă, da, și atunci cred că era posibilitatea asta de autosesizare. Noi ne autosesizăm atunci când persoanele vizate în articole nu se pot ele singure apăra. De exemplu, când este vorba despre copiii defavorizați sau alte persoane din grupuri minoritare, dar vulnerabile, defavorizate, care nu întotdeauna își știu drepturile, nu întotdeauna știu că există un Consiliu de Presă, care poate examina articolul respectiv sau materialul de presă respectiv și veni cu o recomandare către presă, așa ceva nu se face. Deci, în cazul acesta, da, ne autosesizăm foarte des.
Vocea Basarabiei: Se întâmplă și la case mai mari, mă fac atent în special cazuri din România, pentru că în Rusia știm, dar România recent a dat 100.000 de lei amendă pentru TVR pentru scandalul cu emisiunea în care a fost stigmatizată o persoană etc. Totuși ce instrumente aveți dvs. în afară de cuvântul și probozeala, și rușinica?
Viorica Zaharia: În România nu există un Consiliu de Presă. Deci, Consiliul de Presă, fac o precizare, este o structură de autoreglementare jurnalistică, asta înseamnă…
Vocea Basarabiei: Nu, acolo, sigur, amenda a dat-o CCA-ul, care are posibilitate să dea, da, și Mircea Toma, care are așa o față de blajină, înger, dar a dat o amendă usturătoare, 100.000.
Viorica Zaharia: Bine au făcut. Da, structurile de reglementare în majoritatea, în o bună parte din state, nu dau amenzi, dar deciziile lor au o valoare de recomandare pentru jurnaliști, este un fel de sfat de la o instituție, de la cineva, de la niște confrați mai mari, hai să le zic așa, care au o anumită experiență, au o reputație, au o anumită notorietate. Și iată, el vine și îți spune că în cazul acesta ai încălcat Codul deontologic sau data viitoare când ai o astfel de dilemă, apelează la niște experți ca să te ajute în care parte, din punct de vedere editorial, să mergi. Deci, asta este. Noi, în afară de cuvântul, emitem decizii în care constatăm sau nu constatăm o încălcare, de asemenea, noi facem și recomandări publice foarte des, adică nu concret pe niște articole, dar, de exemplu, au fost cazuri când toată presa reflecta nu cum ar trebui cazuri de suicid, noi atunci facem iată apeluri sau declarații în care explicăm cum trebuie să fie, de asemenea…
Vocea Basarabiei: Balena albastră.
Viorica Zaharia: …elaborăm ghiduri și recomandări pentru jurnaliști.
Vocea Basarabiei: Întrebare care rezultă, și misiunea mea e să te provoc, dar de ce eu, tânăr jurnalist, trebuie neapărat să aplec urechea la ceea ce spune Viorica Zaharia, dacă pe mine mă plătește bine patronul, îmi dă bani pentru dezinformare, și nu pentru jurnalism deontologic, dacă eu nu o să fiu deontologic corect, tu nu o să mă primești într-un club de golf sau nu o să mă primești la o discotecă, ce o să se întâmple?
Viorica Zaharia: Pentru că integritatea înseamnă libertate, este exact ce le-am spus săptămâna trecută studenților din anul întâi de la Jurnalism, care și-au făcut cumva intrarea în profesie.
Vocea Basarabiei: Dar nu sună cam patetic?
Viorica Zaharia: Nu! Haideți să vă explic, și noi am văzut lucrul acesta foarte des în ultimii ani, când în Republica Moldova au înflorit aceste holdinguri media care, hai să spunem pe nume, îl lăudau pe Plahotniuc, invitau în emisiuni anumiți oameni, îi excludeau pe alții, au fost și alte mizerii, chiar mizerioase, le zic așa, vociferate de la televizor. Jurnaliștii aceștia care lucrează pentru, și acceptă deliberat să încalce normele deontologice, ei trebuie să cunoască că ei nu vor mai fi invitați la conferințe internaționale prestigioase din domeniul jurnalismului, tocmai pentru că jurnalismul este creat nu ca să servească politicienilor, dar ca să servească interesul public…
Vocea Basarabiei: Adică și-au pătat cariera sau, cum se mai spune, și-au stricat necrologul?
Viorica Zaharia: Da! Sau nu mai pot spera la niște burse, vorbeați dvs. la început, da…
Vocea Basarabiei: Adică foarte practic.
Viorica Zaharia: Da, pentru că acolo funcționează pe bază de concurs și există anumite criterii, inclusiv integritatea, inclusiv modul, dacă ai lucrat pentru politicieni sau nu, dacă ai servit interesul public sau nu, deci, asta ar trebui să fie, plus în Codul deontologic la noi scrie – jurnalistul se reprezintă pe sine, dar și întreaga breaslă. Deci, el trebuie să acționeze așa atât în viața profesională, cât și în cea reală, încât să nu dăuneze profesiei, în general, pentru că cea mai mare valoare a jurnalistului este încrederea.
Vocea Basarabiei: Cornelia, cum răspunzi dumneata la întrebarea aceasta: de ce e mai sănătos și mai bine să fii deontologic? Eu tot am un răspuns, pentru că Viorica, și o să anticipez, nu vreau să-ți iau terenul, Viorica îi ferește pe unii de la modul practic să nu ajungă în instanță, pentru că dacă Viorica îi învață pe ei să fie deontologici, să scrie corect, s-ar putea să nu pățească, să fie acționați în judecată și să ia o amendă de să le sară capacele și după asta chiar să aibă stigma pe frunte. Răspunsul dumitale?
Cornelia Cozonac: Noi ne-am învățat din mers că trebuie să fim corecți. Asta, în primul rând, este o satisfacție profesională, când tu îți faci munca corect și bine.
Corectitudinea te ferește de foarte multe probleme, inclusiv de procesele de judecată. În Moldova te dă în judecată și pentru că ți-ai făcut munca corect, pentru că e o modalitate de a presa jurnaliștii, de a-i ține în procesul de judecată ca să nu facă investigații, în cazul nostru, vei fi târât 3 ani de zile într-un proces de judecată, îl câștigi, dar 3 ani umbli prin procesul acesta de judecată, și la noi nu este numai unul, dar a fi liber în profesie înseamnă foarte mult. Eu la fel le spun și colegilor mei mai tineri, că atunci când îți faci munca corect, încerci să fii corect, în măsura în care poți, pentru că și noi greșim, nu, dar în jurnalism, jurnalistul trebuie să fie sigur că el și-a făcut munca corect, el a făcut totul corect, chiar dacă undeva poate a greșit…
Vocea Basarabiei: Paranteză – a greși nu înseamnă a face greșeli cu premeditare și Codul penal face deosebire?
Cornelia Cozonac: Da, sigur că da! Mai cunosc studii făcute de jurnaliști în țările unde anumiți jurnaliști au fost bătuți sau s-au făcut presiuni, bătuți mai mult în condiții, așa, misterioase. În majoritatea cazurilor s-a dovedit că ei undeva greșiseră, undeva au făcut pact cu cineva, au făcut un material nedocumentat, deci, nu se aplică tuturor cazurilor. Sigur că sunt și cazuri în care ziariștii au fost omorâți pentru munca pe care o făceau, dar dacă îți faci munca corect, cât se poate de corect, scapi de anumite sau te protejezi de anumite atacuri, pentru că noi operăm cu informația, în cazurile în care le investigăm, investigăm cazuri complicate, de corupție, interese, bani furați sau tot felul de scheme și, de regulă, cei care fac anumite scheme cunosc și informația. Mulți știu de unde s-a scurs informația la ziariști, ziaristului i se pare că cineva i-a adus pachetul, i-a dat niște bani, sau mai știu eu cum, chiar și dacă nu dă bani, dar i-a adus un pachet de documente, el n-a verificat prea mult, sunt documentele, le-am publicat și am făcut tam-tam, un material de senzație. Cei care au fost vizați, de regulă, știu cine a dat informația sau bănuiesc și de aici înțeleg că jurnalistul este slab, deci, el este veriga slabă folosită de cineva pentru o răfuială, când jurnalistul documentează foarte bine, chiar dacă i-a venit pachetul de documente, cineva l-a adus, asta se întâmplă în presă, nu este ceva nou, toată presa lucrează cu scurgeri de informație, dar este important ca jurnalistul să documenteze tot din mai multe surse, să se asigure el că totul este corect, că este schema și, de obicei, găsește mai multe dacă investighează. De la orice informație ai porni, dacă investighezi mai mult, găsești mai multă informație, s-ar putea să nu fie schema de la care ai pornit, să fie alta, dar dacă jurnalistul este corect și a descoperit scheme, a publicat un material bine documentat, cei vizați deja devin atenți, pentru că înțeleg că jurnalistul poate ajunge mai departe, jurnalistul poate descoperi mai multe. Și atunci, ei nu atacă sau în foarte puține cazuri pot să atace, de regulă, ei devin mai prudenți, pentru că înțeleg că jurnalistul are capacitate și poate merge mult mai departe.
Vocea Basarabiei: OK. Întrebarea, iarăși, unui student de la anul întâi sau eventual unui licean care stă și se gândește încotro să o ia: de ce eu trebuie să fac jurnalism deontologic și să trăiesc de azi pe mâine cu un câștig mizerabil, de ce să nu mă duc eu în brațele unui oligarh și timp de 5 ani îmi rezolv problemele, după aia chiar dacă îmi pune Viorica stigma în frunte, eu deja sunt asigurat la Miami? Cum îi răspunzi acestui student?
Viorica Zaharia: Mai mult decât să vă spun că e alegerea ta să fii profesionist de bună-credință sau să fii, nici nu știu cum să-l numesc pe cel ce se află la polul opus, omul întotdeauna are de ales…
Vocea Basarabiei: Să te prostituezi, hai să spunem așa.
Viorica Zaharia: Da, haideți așa. De fapt, toți profesioniștii au alegere. Și avocații, și medicii, și profesorii, care la fel au coduri de etică, și ei întotdeauna au alegere: sau iei mită, sau lovești copilul la lecție, sau respecți normele profesiei, cam asta e. (…)
