Bine v-am regăsit și bine ne-ați regăsit! Am schimbat cifrele, suntem în anul ‘23, dar preocupările noastre rămân aceleași și ale dvs. la fel. Și astăzi o să vorbim despre relația dintre noi; dintre noi, cetățenii, dintre cei care suntem în preajma unui război și totuși ne comportăm ca și cum avem dreptul să lansăm, de exemplu, focuri de artificii. Pornesc de la acest episod pe care l-a semnalat primul, mi-a luat-o înainte, Vitalie Călugăreanu, unul dintre invitații mei, corespondent Deutsche Welle, și cu Maria Pilchin, scriitoare, care mereu se implică în discuții despre asemenea finețuri sociale.
Și Vitalie Călugăreanu în prima postare, cred că încă se împușca pe sub ferestre, scria că i-ar lipsi de indemnizații și ajutoare sociale pe oamenii care cheltuie banii pe artificii. Trebuie să recunosc că eu n-am ajuns la asemenea soluții radicale, dar tot m-a deranjat faptul că noi ne plângem că nu avem bani, dar cumpărăm focuri de artificii și am deschis pagina de internet artificii.md, ca să văd cât costă. O groază de bani – 50 de euro o cutie, așa, se pare că de 12 cartușe. Și cheltuim, de fapt, pe o chestiune care poluează, care sperie câinii, care sperie copiii. Și, mai ales, în spatele frontului ucrainenilor, care sunt sătui până peste cap de explozii, noi ne jucăm de-a războiul în noaptea de Revelion și, mai ales, la ora 23, anume atunci când la Kremlin e 24.
Și astea toate m-au determinat să-i invit, în primul rând, pe omul care a zgândărit discuțiile acestea și pe Maria Pilchin, care are capacitatea de analiză în profunzime pe termen scurt și pe termen lung.
Vocea Basarabiei: Vitalie, vreau să vă întreb dacă e, în primul rând, o dovadă a faptului că nu învățăm și nu putem să ne mulăm pe situații noi, pentru că acum un an, când nu era război, oricum era justificat și cei care spuneau „da’ nu mai împușcați, pentru că se sperie câinii” erau naivi, dar din comentariile pe care le-ai avut pe pagina d-tale de Facebook sau la mine cei care intrau în polemici: „da’ uitați-vă la Londra, da’ uitați-vă la chinezi, da’ uitați-vă la alții cum se face”, eu bănuiesc că mulți dintre ei au fost acei care au cumpărat focuri de artificii, mulți sunt cei care la nunți fac asemenea spectacole. Și mă întreb –oamenii aceștia pot fi convinși și cum pot fi convinși că nu mai este bine, dacă la Londra și la Sydney se fac ditamai spectacole de astea?
Vitalie Călugăreanu: Unii pot fi convinși treptat, cu timpul.
Vocea Basarabiei: Cum? Înjurându-i sau fiind așa categorici, precum Călugăreanu, care zice: „vă luăm indemnizațiile”?
Vitalie Călugăreanu: Inclusiv prin aceste metode, inclusiv prin restricții de import al acestor materiale pirotehnice, în special în apropierea acestor sărbători. Prin interdicții!
Vocea Basarabiei: Apropo, ai văzut că de la Metro când ieși, pe dreapta, șade ditamai artificii.md.?
Vitalie Călugăreanu: Da, da, da.
Vocea Basarabiei: Nu știu dacă comercializează...
Vitalie Călugăreanu: Și asta-i straniu, pentru că noi am văzut comunicatul poliției, am văzut decizia Comisiei pentru Situații Excepționale, care interzic utilizarea acestor materiale pirotehnice. Pe de altă parte, noi vedem că ele sunt comercializate liber în stradă. Evident că oamenii intră într-o fază de confuzie când văd lucrurile astea și-și zic că, dacă se vând, înseamnă că pot să le cumpăr. E vorba de cultură, întâi de toate, de ceea ce ar trebui să fim noi, și nu suntem, din păcate, în momentul acesta. Noi am zis că suntem solidari cu Ucraina, cu ucrainenii în acest război…
Vocea Basarabiei: Și am dovedit asta, cu refugiații…
Vitalie Călugăreanu: Și am dovedit asta, unii au dovedit asta, haideți să facem paranteza asta, pentru că e foarte importantă.
Vocea Basarabiei: Păi tot așa-i și cu artificiile, unii le-au lansat…
Vitalie Călugăreanu: Da, exact! Și le-au lansat, probabil, cei care nu s-au solidarizat sută la sută cu ucrainenii, pentru că în societatea moldovenească se știe că există o divizare, practic, jumătate la jumătate, plus/minus 5% care…
Vocea Basarabiei: În toate subiectele?
Vitalie Călugăreanu: Aproape în toate subiectele. Și bănuiesc că în situații de genul acesta s-au opus acestei interdicții pe care au impus-o autoritățile anume cei care gândesc geopolitic mai mult spre Rusia. Tind să cred asta, judecând din ceea ce ați spus dvs., că aceste artificii au început să zboare cam pe la ora 23, adică atunci când rușii sărbătoresc Revelionul. E o chestie de mentalitate pe care dacă nu o înțelegem și nu o percepem, și nu se intervine la nivel de stat în momentul acesta, ea o să mai dăinuie, pentru că vedem că încă o generație preia toate aceste metehne ale trecutului sovietic.
Vocea Basarabiei: Dar cred că ai și d-ta prieteni sau poți să-ți imaginezi că unul dintre ei, coleg de facultate sau de școală, face business vânzând aceste focuri de artificii, pentru că să crești pătlăgele și mere e mai dificil, dar să tragi o achiziție de asta chinezească și să o vinzi triplu sau dublu aici la Chișinău e mai lesne. Iată, te întâlnești la o cumetrie cu un așa prieten, ce-i spui lui? El îți spune: „Dle, e piață liberă, eu îmi fac businessul meu, există proști care o să le cumpere, eu le vând”.
Vitalie Călugăreanu: Sigur că există și partea comercială a acestei chestiuni, există oameni care fac bani pe treaba asta, mai amintim și un incendiu care a izbucnit la un moment dat în Chișinău la un depozit de artificii de genul acesta și…
Vocea Basarabiei: …și d-ta îi condamni pe cei care au cumpărat și au lansat, dar nu-i condamni pe cei care au vândut.
Vitalie Călugăreanu: Nu, eu îi condamn și pe cei care au vândut.
Vocea Basarabiei: Da, dar spui că indemnizațiile să le luăm ăstora care cheltuie banii?
Vitalie Călugăreanu: Ei bine, asta a fost așa, o explozie emoțională de moment, ca să zic așa, dar explozia de moment a fost și cu geamul deschis, și le-am mai strigat ceva peste geam. Bine, eu cred că trebuia să se intervină, în primul rând, la nivelul Serviciului Vamal, pentru ca lucrurile acestea să nu fi aduse în țară.
Vocea Basarabiei: Dar ele stau de vreo 5 ani.
Vitalie Călugăreanu: Posibil, dar oricum cantitatea ar fi fost mai mică.
Vocea Basarabiei: Apropo, te-a interesat că poliția a dat după asta un comunicat – 700 de procese-verbale pentru încălcarea ordinii și nu știu ce?
Vitalie Călugăreanu: Da, și credeți că cineva plătește pentru treaba asta? Eu am dubii în privința asta, sincer.
Vocea Basarabiei: Apropo, să le spunem cetățenilor care nu plătesc amenzile date că se vor trezi odată că la frontieră s-ar putea să descopere că amenda neplătită le creează probleme.
Vitalie Călugăreanu: Eu, de exemplu, în zona în care locuiesc nu am văzut nicio mașină cu girofar care să vină și să documenteze aceste cazuri, or în zona în care locuiesc au bubuit aceste artificii vreo două ore neîncetat.
Vocea Basarabiei: Asta-i groaznic, când rezonează între blocuri. Maria, dumneata cum crezi, iată cei care au îndemnat oamenii să nu cumpere focuri de artificii, pentru că suferă cățelușii, câinii vagabonzi, iată un asemenea mesaj poate funcționa? Dacă îți amintești, când erai dumneata copilă sau eu pionier se spunea: „Nu bateți cuie în copaci când puneți graurnițe, că tu puigraurnița ca să aibă căsuță păsărelele, dar dacă bați cuiul – dăunezi copacului”. Și nouă ni se părea iată așa o educație ecologică băgată la vreme în cap parcă funcționa, acum iată mesajul acesta, am și vorbit cu unii care spuneau: „Hai, lăsați-o dracului, vagabonzilor aceștia care ne mușcă prin parcuri, voi le plângeți de jale că se stresează din cauza focurilor de artificii”, îi vremea în care mai au loc asemenea mesaje sau e o vreme în care mor oamenii în Ucraina și atunci aceștia care zic: „Dați-ne voie să ne trăim poate ultimele ore pe care le avem noi de fericire că, Dumnezeu știe, să nu vină și peste noi”?
Maria Pilchin: Eu cred că e vremea pentru toate mesajele, doar că, și dl Călugăreanu vorbea despre cultură și, totodată, vorbeați ambii despre legislație. În momentul în care avem o interdicție și ea are o acoperire juridică, eu mă gândesc că acești moldoveni care au lansat aceste focuri de artificii, dacă ar fi într-o țară occidentală unde ar exista această interdicție, nu s-ar încumeta să deschidă acea cutie, pentru că știu că va fi foarte usturător la buzunar. Doi: dacă am avut o interdicție, de ce aceste, nu știu, entități comerciale au activat și au vândut aceste focuri de artificii? Mie mi se pare că avem o problemă și la capitolul aplicării funcționării unei legi sau regulament, sau ce a fost…
Vocea Basarabiei: Pentru că un cumătru de-al lui Vitalie, de-al dumitale zice: „Maria, da’ ce să fac eu dacă am fost și am băgat toți banii de la ciorap în loturile acestea de focuri de artificii, când încă nu era interdicția, când nu era război, acum ce să fac cu ele, să fac borș? Le vând și eu, na, pe aici cumva ilegal, dar le vând”, și dumneata ce-i spui?
Maria Pilchin: Suntem totuși într-o situație excepțională, multe lucruri s-au oprit și în COVID, la fel se întâmplă și în război. Iată, aici este vorba despre acea cultură a unei comunități care devine deodată atentă la context și mie mi se pare că noi, moldovenii, avem un handicap că nu devenim atenți atunci când acum și aici trebuie să avem o anumită reacție și tocmai mi se pare că, știți, pedagogii spun că nu ne uităm doar la reușita copilului, dar și la felul lui de a reacționa contextual la anumite exigențe ale existenței. Mie mi se pare că acest elev, moldoveanul, el nu trece acest test, anume în situații excepționale ne comportăm inadecvat, pentru că nu se sperie doar maidanezii de acele focuri, se sperie oamenii în blocuri, bătrânii, copiii, pruncii nu pot dormi, se sperie câinii și pisicile din casele noastre. Doi: eu cred că nu se întâmpla nimic, dacă câțiva agenți economici pur și simplu se reprofilau și vindeau în acest, să zic eu, sezon economic altceva, niște produse complementare profilului lor. Acest lucru se întâmplă în orice economie normală în care, scuzați, unii și-au trecut fabricile din produse auto spre tancuri. Adică este posibil. Și noi nu putem să vindem altceva? În primul rând, eu văd problema aplicării legii și, într-adevăr, acele mașini cu girofaruri cred că au cam lipsit și atunci moldoveanul zice: „A, dar chiar dacă au un regulament ceva, el nu funcționează”. Aceasta să știți că e o problemă.
Vocea Basarabiei: Apropo, îmi pare rău să constat că și eu am circulat la miezul nopții, am dus niște musafiri dintr-o parte în alta, nu am văzut nici măcar să stea pe la semafoare, să-i prindă pe oamenii beți, nici în cartiere. Eu nu știu de unde s-au luat cifrele alea cu 700 de procese-verbale, dar măcar profilactic să fi umblat mașinile cu girofarul să-i determine pe oamenii aceștia să nu lanseze. Doi: mă întorc iar la moldoveanul care a băgat ultimii bani, sau nu chiar ultimii, în focuri de artificii, comparabilă cu mașinile care poluează. Iată, vecinii aceștia care au mașini mai vechișoare le bagă sub casă, dimineața, acum la minus 3 grade pornesc motoarele, până se încălzește face mizeria asta de fum și eu chiar la unul îi spuneam: „Măi, dar pune-o măcar cu fundul spre stradă când te parchezi, că stai tu la parter cu nepoții tăi, tu inhalezi chestia asta”. Și din vorbă în vorbă el îmi spunea, apropo, de exemplul României, care are programul „Rabla”, care dă niște bani ca să scapi de mașina asta. Și eu m-am dus în discuția asta, și pe dvs. vreau să vă întreb – asta e o chestiune moștenită de la sovietici, că noi rugăm acum oamenii să facă schimbări în capul lor prin stimulente? Dar și pe vremea sovietică în satele noastre, unde s-a născut veșnicia, cineva avea vin făcut pentru ei de băut, fără zahăr și bucăți de cauciuc, și avea un poloboc de dat la bețivani, de făcut bani, da? Și tot destul de amorală, și tot dăunătoare, iată asta a rămas în Uniunea Sovietică, am dobândit chestiuni, șmecherii de astea deja noi, independentiste, democratice?
Maria Pilchin: Eu cred că vine încă de la mentalitatea acelui țăran iobag, care trebuia să fie gestionat.
Vocea Basarabiei: Îmi plăcea mereu expresia asta...
Maria Pilchin: Da, încă de la lecțiile de istorie. Și țăranul care a intrat în colhoz și care a constatat că, până la urmă, el mari responsabilități nu trebuie să poarte, doar să meargă dimineața la serviciu și poți chiar să primești un salariu sau anumite bunuri în unele zile fără ca să lucrezi, pentru că în momentul în care ei lucrau și 6 zile, au fost perioade în Uniunea Sovietică când lucrai 6 zile, tu psihologic, credeți-mă, nu reziști. Și atunci, noi ne facem că lucrăm, ei se fac că ne plătesc. Și iată de acolo vine acea, să zic, disfuncție pe care noi am aplicat-o în tot, apropo, chiar și…
Vocea Basarabiei: Adică să șmecherești statul, dar eventual și pe vecin?
Maria Pilchin: Și să aștepți ca statul mereu să te subvenționeze ca individ, ca organizație, nouă trebuie să ne facă, nouă trebuie să ne dea și, apropo, acel agent economic care a investit niște bani acum 3 ani în focurile de artificii, cred că și el aștepta să fie subvenționat de stat. La noi toți așteaptă subvenționări și mi se pare o atitudine chiar foarte defectă, pentru că noi nu vom ieși din acest circuit închis, dacă nu vom înțelege că inițiativa, în primul rând, propria atitudine, eu anul acesta nu voi lansa focuri de artificii, pentru că este război, pentru că este criză economică, pentru că, uite, mai nou se vorbește tot mai mult despre drepturile animalelor, sună cam așa, nu știu cum…
Vocea Basarabiei: Știți că avem și un partid care în titlu are protejarea oamenilor și animalelor și cred că e sincer, sper că e sinceră preocuparea asta a partidului.
Maria Pilchin: Dar, știți, e o chestiune și de noi paradigme. Mie mi se pare că odată cu acest război se deschide o poartă spre o lume nouă, nu am spus că mai bună, nu am spus că mai rea, vine altceva și atunci chiar și această atitudine față de hârtiuța pe care nu o arunci pe stradă, față de omul care îți mătură curtea blocului, față de un animal maidanez pe care nu vrei să-l sperii, pentru că e și el o ființă, pentru că atitudinea față de acest animal este, de fapt, atitudinea față de tine, ca reprezentant al unei specii.
Vocea Basarabiei: Și dacă ești creștin trebuie să ai în vedere că poate Dumnezeu îl iubește mai mult pe maidanezul cu un singur ochi decât pe tine, care ai Mercedes?
Vitalie Călugăreanu: Da, adică trebuie să conștientizăm că noi tindem să devenim parte a Uniunii Europene, iar acolo lucrurile funcționează un pic altfel decât ne-am obișnuit noi să le facem.
Vocea Basarabiei: Eu insist pe moștenirea sovietică, de ce? Tocmai pentru că noi ne ducem în Uniunea Europeană, unde rigorile astea sunt ca și cum încetățenite, îndoielile sunt depășite și când noi o să ne ducem acolo cu niște apucături din astea că poate driblăm legea, poate driblăm statul s-ar putea să avem o mare surpriză, că avem legi anticorupționale, că avem actele, temele rezolvate, dar omul ca atare gândește încă dintr-un trecut iobag, cum i-ați spus.
Vitalie Călugăreanu: Sincer, eu cred că, dacă vrem ca lucrurile astea să se schimbe rapid, pentru că noi nu avem timp, aici trebuie să intervină statul. Și dacă au spus cei de la poliție că sunt 700 de procese-verbale, noi vrem să iasă poliția în față și să ni se spună ce au pățit cei 700 de oameni.
Vocea Basarabiei: Foarte instructiv ar fi.
Vitalie Călugăreanu: Da, acesta ar fi un exemplu. Puțini, mă rog, 700 la ceea ce am auzit noi în noaptea de Revelion e floare la ureche, dar să zicem că cei 700 pe care ei i-au depistat că au împușcat în noaptea de Revelion aceste petarde sau cum se mai numesc ele, sunt și au primit amenzi în mărime de, sau măsura radicală pe care am propus-o cu luarea compensațiilor la agenții energetici. Haideți să testăm varianta asta, pentru că atunci când omului îi spui, dar nu îl și sancționezi pentru abaterea pe care o comite e ca și cum ai vorbi în vânt.
Vocea Basarabiei: Și atunci o să continue copilandrii aceștia de 12-14 ani să cumpere pocnitori la colțul străzii, să arunce sub picioarele fetelor și să se amuze pe faptul că le sperie și fata aia poate Dumnezeu știe ce pățește și peste ani se vede efectul acesta. Eu vreau să mă întorc în spatele războiului, pe mine m-a mâhnit tare când am văzut reacții la postarea mea că „ia mai lăsați-ne cu războiul și ia mai lăsați-ne cu sincronizarea cu Kremlinul”.
Vitalie Călugăreanu: Nu trebuie să vă mire și nu trebuie să vă șocheze aceste reacții.
Vocea Basarabiei: Nu mă șochează, dar mă gândeam că, după ce am avut atitudinea față de refugiați, ar trebui să continuăm în stilul acesta și înțelegând ce înseamnă «Слава Україні! Героям слава!» („Glorie Ucrainei! Slavă eroilor!”), pentru că o colegă de-a noastră de breaslă s-a dus la concertul cântăreței georgiene și o laudă pentru concertul excelent, dar spune: „Ei, cu slava poate a exagerat, dar asta e o modă, asta e o tendință”, deci, îmi venea să o înjur pe fata aia. „Слава Україні!” nu-i o modă, nu-i o tendință, asta e un fel de solidarizare, cum îți pui insigna asta bicoloră, galben-albastră…
Vitalie Călugăreanu: Și aici ajungem iarăși la ceea ce am discutat noi de câteva ori deja în studioul dvs., acesta este efectul propagandei. Deci, oamenii în Republica Moldova, uitați-vă la sondaje, sunt peste 30 la sută din cetățeni care dau dreptate Rusiei în acest război.
Vocea Basarabiei: Discursul lui Lavrov, Patrușev și Putin…
Vitalie Călugăreanu: Deci, acești 30 la sută din cetățeni, ei sunt victime ale acestei propagande pe care noi am trăit-o, slavă Domnului ușor-ușor începem să facem ceva, în sfârșit, pe piața media ca să o curățăm. Dar eu nu știu dacă noi putem să fim foarte supărați pe ei, ei sunt victime ale acestei propagande, cu ei trebuie să se lucreze nu prin metode bruște, ei o să existe printre noi în continuare.
Vocea Basarabiei: Și atunci să așteptăm ei să moară de la sine sau ce să facem?
Vitalie Călugăreanu: Nu, prin măsuri! Pe de o parte, prin restricții și prin aplicarea legii, pe de altă parte, prin măsuri educative, prin ceea ce facem noi astăzi cu dvs. aici. Să le spunem că asta nu e bine, că ceea ce au făcut ei este foarte urât, că ceea ce au făcut ei înseamnă lipsă de solidaritate, înseamnă poluare și înseamnă rău, în general. Acesta ar trebui să fie mesajul pe care să-l picurăm zi de zi în capul lor.
Vocea Basarabiei: Dar partea asta de divertisment/distracție pe timp de război? Maria, vă rog să răspundeți la întrebarea asta a mea foarte specifică. Deci, avem noi dreptul să facem chef în vremea ciumei, adică în timp ce e război noi să ne bucurăm aici? Și vă întreb, pentru că am văzut că și dumneata ai comentat interviul cu fotografa, care spune așa: „Dar noi trebuie chiar în Ucraina să ne trăim viața, să mergem la un film, nu la oricare, dar să mergem la un film, pentru că în felul acesta noi le arătăm rușilor care ne bombardează și ne lasă fără curent că viața nu s-a terminat, că ei încearcă să ne stranguleze, dar noi ne trăim viața”. Adică după ce chiar ucrainenii consideră că trebuie să-și trăiască viața, ca francezii în timpul ocupației, n-au încetat să facă culinărie franțuzească, deci, tot așa ucrainenii trebuie să-și trăiască viața. Noi, basarabenii, moldovenii, cu atât mai mult dară avem dreptul să lansăm inclusiv formele astea barbare de distracții, dar avem sau trebuie să ne punem broboadă neagră și să fim în doliu?
Maria Pilchin: Vă răspund, dar aș începe cu a preciza că „Слава Україні!” pentru noi, moldovenii, cel puțin, nu e o modă, e chiar o necesitate, pentru că momentul în care ucrainenii ar ceda, noi am deveni foarte atenți și credeți-mă…
Vocea Basarabiei: Când erau la doi pași de Odesa, chiar erai realist…
Maria Pilchin: Da, nu ne prea venea a lansa focuri de artificii. Totul ține și de dozaj, de ceea ce mă întrebați despre divertisment/distracție, într-adevăr, războiul durează și să știți că uneori divertismentul este și o formă de a depăși o stare depresivă și atunci nu poți să-i ceri unei comunități să stea mereu cernită, dar mereu e o chestiune individuală. Eu am să vă spun că familia mea niciodată nu a lansat focuri de artificii, în primul rând și pornind de la ideea că ele nu sunt foarte sigure, știu cazuri când bărbați în toată firea au rămas desfigurați, pentru că aceste cutii mari despre care spuneți, ele sunt foarte periculoase, pentru că ține de tehnologia în care sunt produse etc.
Vocea Basarabiei: Tot îs făcute prin subsoluri.
Maria Pilchin: Respectiv, chiar și în acest sens cultura siguranței mele fizice ține de mine personal, nu pot să-i interzic…
Vocea Basarabiei: Adică nu poliția să spună asta, dar tu să știi că…
Maria Pilchin: Da. Nu pot să-i interzic vecinului meu, dar totuși există o cultură a contextualizării, să zic. Poți să mergi la un concert, poți să mergi la un film, dar nu știu dacă atunci când în țara vecină mor atâția copii, aș fi în stare să ies chiuind pe străzi într-un Chișinău al sărbătorilor de iarnă, nu m-aș simți confortabil. Și, apropo, vreau să vă spun, indiferent de starea mea și nevoile mele, există și o chestiune de comunicare socială și mie mi se pare că moldoveanul nu are această cultură, momentul în care peste gard a decedat cineva, eu nu-mi scot casetofonul ca să răsune mahalaua. (…)
