O tabletă de Iulian Ciocan
O declarație curioasă a fost făcută recent de către Igor Grosu, Președintele Parlamentului: Suntem generația care are responsabilitatea pentru proiectul de integrare europeană. De fapt, declarația asta e discutabilă și poate chiar de prisos. De ce să-i atribui unei singure generații această responsabilitate? Integrarea europeană nu e apanajul tuturor generațiilor, nu e oare un efort colectiv?
Am văzut pe Internet că domnul Grosu e născut în 1972. Cam aceeși vârstă o are și președinta Maia Sandu. Deci generația cu pricina, cea responsabilă de proiectul european, ar fi a celor de circa 50 de ani, nu? Cu toate că fac și eu parte din această generație, mărturisesc că am mari dubii. Aș zice chiar că generația noastră a înregistrat destul de multe eșecuri, că nu a fost capabilă de-a lungul anilor să se ridice la înălțimea momentului.
Aș mai constata că chiar în PAS sunt suficienți oameni de 30-40 de ani, ba chiar și mai tineri. Și cei din diaspora, care au avut un rol decisiv în victoriile electorale ale PAS-ului , nu sunt doar oameni de circa 50 de ani. La rigoare, și ex-președinții Snegur, Lucinschi și Timofti, septuagenari sau octogenari, ar putea să revendice mantia responsabilității sus-pomenite. Recent, aceștia au vizitat-o pe Maia Sandu și i-au spus că susțin parcursul european al R. Moldova.
În fond, în ciuda pandemiei, inflației și războiului, PAS are cu ce se lăuda. A mărit pensia minimă, a mărit salariile, a majorat de trei ori Fondul de susținere a întreprinderilor mici și mijlocii. Iar chestia cu responsabilitatea unei generații pentru integrarea europeană mi se pare o exagerare caraghioasă și inutilă, unde mai pui că ar putea să nu le convină chiar membrilor PAS din alte generații.
