Atât timp cât Rusia va mai fi o mare putere regională, Republica Moldova nu va putea evolua. De această opinie este ex-deputatul, Octavian Țîcu.
În cadrul emisiunii „Puncte de reflecție” de la Vocea Basarabiei Octavian Țîcu a vorbit despre statutul autonomiei Găgăuziei, dar și despre rezolvarea conflictului transnistrean.
”Lucrurile vor putea fi împăcate atunci când Rusia nu va mai fi o mare putere. Atâta timp cât Rusia va mai fi o mare putere regională și va avea asemenea pârghii de influență în Republica Moldova, noi nu vom putea evolua. Deci să fie clar, pentru că jocul de la începutul creării acestei autonomii, ca și venirea găgăuzilor, de altfel, în spațiul nostru în perioada domniei lui Alexandru I, pe un teritoriu românesc incontestabil, deci toate au generat această adeziune, cu excepția scurtei perioade interbelice în care găgăuzii, fiind extrem de abili, s-au mulat pe statul național român, arătând splendide calități de a vorbi limba română și de a deveni servili și umili primari și locuitori ai Regatului României.
Acestea sunt paradoxurile unei entități, dar ca să închei gândul, pentru că cel mai important element este moldovenizarea elitelor, în sensul transformării identitare de la repertoriul independenței noastre și al Mișcării de renaștere națională spre moldovenismul statalist, pentru că asta s-a produs în condițiile aceleiași transformări, revenirii, apropo, a acestei nomenclaturi neocomuniste nu doar în Republica Moldova. Să știți că lucrul acesta este tras la indigo – Lukașenko a revenit în Belarus, Șevardnadze a revenit în Georgia, Gaidar Aliev a revenit în Azerbaidjan, deci, oameni din înaltul eșalon politic sovietic”, a declarat Țîcu.
Totodată, istoricul a subliniat că ”în condițiile în care Rusia are un instrumentar atât de variat în a deține controlul asupra Republicii Moldova este evident că nu poți să dezvolți o alternativă proeuropeană sau românească viabilă”.
”Kravciuk a pierdut alegerile în Ucraina și s-a instaurat gerontocrația partocratică a lui Kucima, care a putut fi demontată abia în 2004 de Revoluția Portocalie, nemaivorbind de republicile central-asiatice, unde foștii prim-secretari au devenit Turkmenbașy și lideri incontestabili ai acestor republici. Aceste transformări, de fapt, au reluat relațiile cu Federația Rusă într-un termen convenabil Rusiei, pentru că toți erau legați într-un fel, cum a fost Petru Lucinschi, spre exemplu, care avea un interes major ca Republica Moldova să revină în spațiul de influență rusească, pentru că, știm foarte bine, Lucinschi a venit în funcția de președinte al parlamentului din funcția de ambasador al Moldovei în Federația Rusă, după care a devenit președintele Republicii Moldova, cel care era cât pe ce să semneze „memorandumul Primakov”, care vorbea despre acest proces de sincronizare și de federalizare, apropo, precursorul „tratatului Kozak”.
Deci, aici găsim explicațiile principale, dincolo de ceea ce deja cunoaștem foarte bine. Anumiți actori politici, partide politice care au fost folosite și s-au folosit de Rusia pentru propriul beneficiu sau promovând interesele Federației Ruse, fie Partidul Comunist al lui Voronin la începuturi, fie Partidul Socialiștilor al lui Igor Dodon și biserica, companiile mari, dependența energetică și multe alte lucruri. În condițiile în care Rusia are un instrumentar atât de variat în a deține controlul asupra Republicii Moldova este evident că nu poți să dezvolți o alternativă proeuropeană sau românească viabilă”, a mai explicat Chicu.