A fost posesorul pasaportului URSS, dar nu-l are pe cel al Republicii Moldova. Părinții i-au lăsat ca moștenire casa de la Pohoarna, Șoldănești, și nu ar vinde-o oricât de mulți bani i s-ar oferi. A învățat actoria la școala Șciukin din Moscova, a activat la Teatrul ”Eugene Ionesco”. Dar destinul l-a dus în Germania. La Berlin a creat un teatru, având experiența de la Chișină. Jurnalista Valentina Ursu a discutat cu actorul Andrei Moșoi, pe care l-a întrebat mai întâi ce-l impresionează cel mai mult atunci când revine acasă.
Andrei Moșoi: Ce am observat eu și chiar m-a pus pe gânduri, m-a scandalizat, într-un fel? Foarte multe mașini de lux, exagerat de multe mașini de lux.
Se duc foarte mulți bani pe o viață care mie mi se pare nu adevărată, un pic machiată, un pic, așa, înfrumusețată, prea fardată
Vocea Basarabiei: Despre ce vorbește acest lucru?
Andrei Moșoi: Ceva e în neregulă în Republica Moldova, foarte multe magazine cu aur și foarte multe magazine cu flori. Eu am să stârnesc anumite discuții, bănuiesc eu, în mod deosebit, cred, femeile o să-mi sară în cap, dar vreau să spun că asta mi se pare un pic exagerat, pentru că se duc foarte mulți bani pe o viață care mie mi se pare nu adevărată, un pic machiată, un pic, așa, înfrumusețată, prea fardată.
Vocea Basarabiei: Dar asta înseamnă că există și potențiali cumpărători din moment ce există aceste mașini de lux, există aceste magazine unde se vinde aur, există aceste magazine de flori?
Andrei Moșoi: Dacă n-ar exista decalaj… Probabil mă influențează, într-un fel, viața din Germania, pentru că îi văd pe nemți foarte și foarte modești, n-o să-ți meargă la serviciu cu mașini de lux, niciodată nu o să bănuiești cât de bogat este omul cu care discuți, atât de simplu se comportă ei, omul are nevoie de foarte puține lucruri. Noi cumpărăm și cumpărăm încontinuu lucruri cărora o să le fim slugi, să le ștergem, să le mutăm locul, să le nu știu mai ce acolo, și viața noastră se consumă în lucruri absolut inutile.
Vocea Basarabiei: De mai mulți ani se vorbește despre acest contrast care este observat în Republica Moldova. Aici, în inima țării – mașini de lux, vile de lux, bani mulți investiți, iar dacă mergi mai spre periferie, acolo se vede o sărăcie mare.
Andrei Moșoi: Sunt din Pohoarna, Șoldănești, atâtea case părăsite… Și eu locuiesc în cealaltă parte a satului și trebuie să traversez de la autobuz până acasă, eu traversez tot satul, am fost recent acasă și nu am întâlnit niciun om ziua în amiaza mare. Satul meu este un sat foarte mare, construit sau au făcut joncțiune, s-au unit 4 mahalale foarte mari și astăzi e o tristețe incredibilă, case părăsite și case care se distrug.
Vocea Basarabiei: Cum explicați acest mare contrast între ceea ce este aici, în capitală, și ceea ce e mai departe de Chișinău?
Andrei Moșoi: Știți la ce mă gândeam dimineață, care ar fi deosebirea dintre foarte multe țări în comparație cu Republica Moldova? Probabil că moldovenii nu știu să se înțeleagă între ei, asta mi se pare mie important, cum, de exemplu, nemții oricum își construiesc țara, știu cumva să se unească, știu cumva să emită anumite legi și după asta să le mai și respecte. Observ cum suntem noi, sovieticii, care am nimerit în Europa, așa de tare ne place să încălcăm legile, chiar avem o plăcere sadică din asta, nu procedezi după faptul că: da’, uite, ăla a mers pe roșu, dar eu de ce n-aș merge pe roșu? Un caz foarte grăitor la capitolul acesta – mă întorceam într-o seară după spectacol, ora 1 de noapte, dar ca să înțelegeți, la ora 10 seara orașul este mort, toată lumea doarme, liniște mormântală în tot orașul, în fața mea mergea un neamț mort beat, dintr-un gard în altul, eu, curios, am încetinit pasul să văd ce o să facă omul, ajunge la semafor, e roșu, la ora 1 de noapte, caz mai absurd și mai de neînțeles dvs. nu o să găsiți.
Vocea Basarabiei: Adică e în sânge, în vene că el trebuie să respecte legea?
Andrei Moșoi: Omul se oprește, omul, mort beat cum era, se oprește, eu ajung în dreptul lui, alături de el, și mă opresc și eu.
Moldovenii trebuie să-și asume niște responsabilități și să nu se dezbine, dar să se unească pentru cauza integrării europene
Vocea Basarabiei: Dar s-ar putea, totuși, iată exemple de felul acestuia să vină cu timpul și să vedem și în Republica Moldova?
Andrei Moșoi: Eu am o speranță că foarte mulți băieți care au plecat, tineri care au mers peste hotare au văzut cum se trăiește sau au văzut niște lucruri frumoase – să le aducă aici, așa că, eu cred că ceva o să se schimbe, eu cred.
Vocea Basarabiei: Dar cine face această schimbare, unii cred că guvernarea, din moment ce și-a asumat mandatul, ea e cea care trebuie să își asume responsabilitatea ca să-i facă traiul bun cetățeanului și cetățeanul cam uită că și el trebuie să fie implicat în procesele acestea de schimbare? Cum s-ar identifica o soluție care l-ar face pe cetățean să aibă atitudine, să nu fie indiferent, să nu plaseze responsabilitățile pe umerii altora?
Andrei Moșoi: Aș vrea ca oamenii să-și asume niște responsabilități și într-adevăr să înțeleagă, în momentul în care noi vrem în Europa sau, unii cum zic, în Rusia, să se determine, până la urmă, și să se înțeleagă, trebuie să mergem toți împreună, nu altfel, asta ne dezbină, ne macină, ne învrăjbește, la urma urmei.
Vocea Basarabiei: Dar care ar putea să fie o idee națională care ar aduce laolaltă, grămăjoară toți cetățenii Republicii Moldova? Sută la sută niciodată nu va fi, dar cel puțin pentru o majoritate absolută care ar putea fi această idee națională?
Andrei Moșoi: Am un coleg care la un moment dat mi-a spus, mi-a sugerat o idee, a zis că uitându-se la casele noastre cum se distrug și oamenii care totuși se întorc acasă și încep să lucreze, să le renoveze, a zis că nu noi salvăm casele și satele noastre, satele și casele noastre o să ne salveze pe noi, pentru că ne readuc acasă și îți dai seama cum ai copilărit, câte ți s-au întâmplat ție, tu de acolo ai pornit, tu nu poți lăsa, pentru asta și sunt venit, de fapt, pentru că tata, mama mi-au lăsat o casă foarte departe de centru, care se nămolește, nu mi se dă mâna s-o vând, ea costă copeici probabil la ora actuală, dar nu pot să o las, nu pot… Toată lumea îmi spune: „Măi, dar la ce îți trebuie, ai să cheltui mult mai mult decât dacă tu ai fi lăsat-o, ai fi vândut-o, ai fi făcut ceva”. Nu mi se dă mâna.
Vocea Basarabiei: Și totuși, unii cred că o idee națională ar putea să fie integrarea europeană. Ar putea integrarea europeană să fie un deziderat care ar consolida o societate atât de divizată?
Andrei Moșoi: Eu cred că da, părerea mea este că trebuie să aderăm la Uniunea Europeană. Eu nu m-am simțit niciodată mai liber, așa de liber cum m-am simțit în Germania, cu toate că mă ținea limba, niciodată niciun polițist nu m-a oprit ca să mă întrebe: „Măi, dar tu cine ești, de unde ai venit, unde te duci?” Niciodată! Eu acolo m-am simțit foarte și foarte liber și bine.
Vocea Basarabiei: Dar mai sunt încă unii cetățeni care cred că viitorul ar fi mai luminos, mai prosper aproape de Est, de Rusia. Cum s-ar explica acest lucru?
Andrei Moșoi: Dar toți cetățenii aceștia nu vor să răsfoiască un pic istoria, dar nu cea oficială, internetul este plin de date, hai să o zic pe șleau, tatăl meu vorbea despre puterea sovietică foarte și foarte deschis, „hai deschide tocika aia ca să vedem ce minciuni o să mai spună aceștia”. Tatăl meu vorbea despre război lucruri care se bat cap de cap cu ceea ce învățam în școală. Sunt autori pe care trebuie să-i citești ca să-ți dai seama că, într-adevăr, istoria trebuie rescrisă, noi am învățat minciuni, ne-au amăgit, așa consider eu, o să stârnesc polemici.
Vocea Basarabiei: Dar războiul este în imediata vecinătate a Republicii Moldova…
Andrei Moșoi: Ia uitați-vă, cum poți să spui tu că au început ucrainenii sau nu știu ce? E simplu ca bună ziua, uite pe teritoriul cărui stat se duce războiul. În Europa tu polițistului poți să nu-i dai drumul în casă, pentru că este teritoriul tău, dar nu mai vorbesc de o țară. Eu fac ce vreau la mine acasă, sunt niște lucruri așa de simple, așa de clare, încât nu face să discutăm.
Vocea Basarabiei: Deși pentru unii cetățeni ai Republicii Moldova Vladimir Putin e idolul lor, invazia rusă în Ucraina e considerată una justificată, cetățeni ai Republicii Moldova despre asta vorbesc, acest lucru îl arată și sondajele de opinie.
Andrei Moșoi: Păi să vă spun, din cauza războiului am plecat din teatru și de un an și ceva sunt absolut debusolat, înnebunit de ce se întâmplă, nu pot face absolut nimic și nu pot să înțeleg cum asemenea nebunie poate să fie susținută de atâția nebuni, e o oroare pur și simplu ce se întâmplă astăzi, în secolul XXI.
Vocea Basarabiei: Ce veți face pe 21 mai?
Andrei Moșoi: Cred că voi ieși în piață, voi mai fi aici.
Vocea Basarabiei: De ce trebuie să fiți participant la această Adunare Națională „Moldova Europeană”?
Andrei Moșoi: Basarabenii n-au prea fost uniți, bănuiesc că interesele anumitor puteri au fost foarte și foarte mari ca să ne distrugă, ca să ne învrăjbească, numai te uiți la Ambasada Rusiei la Chișinău și înțelegi, eu mă mir cum de nu au făcut-o, nu au construit-o în locul Parlamentului Republicii Moldova, cu toată certitudinea pot să spun că am prieteni la Moscova, pentru că acolo am făcut facultatea, soția mea este tătăroaică din Moscova, am prieteni care fac parte din elita intelighenției din Rusia, ei sunt atât de debusolați, ei strâng din umeri și zic că ei nu înțeleg ce se întâmplă, ei trăiesc numai cu ziua de astăzi, când scriu un mesaj la telefon, ei acoperă cu mâna să nu citească cineva. Deci au ajuns în anul ’37, sigur, a fost cazul cu submarinul ăsta „Kursk”, eu atunci am spus că asta este cel mai mare bandit al secolului și nu mi-am schimbat părerea.
Vocea Basarabiei: Ce zice nevasta despre toate acestea?
Andrei Moșoi: Nevasta este de aceeași părere și-i nedumerită, și înnebunită, și ea la fel urmărește ca și mine, și nu înțelege cum e posibil așa ceva.
Vocea Basarabiei: Probabil se vor juca multe spectacole în urma acestui război, pentru că e război între două țări ortodoxe, între două țări care au considerat că au avut un trecut comun, că și unii, și alții sunt slavi?
Andrei Moșoi: În momentul în care fratele mai mare consideră că ucraineanul este fratele mai mic, cum să pornești un război împotriva fratelui mai mic? Sunt lucrurile așa de clare și așa de evidente…
Vocea Basarabiei: Dar să revenim la ziua de 21 mai și ce decizie așteptați dvs. să fie luată la această adunare?
Andrei Moșoi: Elementar, ca oamenii să se adune, pur și simplu să se adune în piață, să vezi că totuși, cel puțin că suntem uniți.
Vocea Basarabiei: Așteptați să vină multă lume, credeți că vor fi mulți oameni?
Andrei Moșoi: Aș vrea.
Vocea Basarabiei: Vă amintiți de primele adunări naționale care au fost?
Andrei Moșoi: Nu, eu sunt plecat de vreo 16 ani, nu, nu.
Vocea Basarabiei: Din ‘89, din ‘91.
Andrei Moșoi: Nu sunt cetățean al Republicii Moldova, și asta este.
Vocea Basarabiei: Știu. Dar ați renunțat ușor la cetățenia Moldovei?
Andrei Moșoi: Nu, eu n-am renunțat. Deci, m-am căsătorit cu nevasta la Moscova și stăteam în rând la apartament, cum era pe vremea sovietică, nu s-a schimbat nimic nici până astăzi și nici n-am primit absolut nimic, că dacă primeam pe atunci o odaie, o schimbam la Chișinău pe 3 odăi, asta era pe vremea aia, așa a și rămas, și între timp s-a dărâmat Uniunea Sovietică și eu am rămas cu cetățenia rusească, asta a fost. După asta am emigrat, m-am repatriat în Germania și așa am și rămas, simplu, dar toată viața mea am trăit-o la Chișinău și mi-aș dori să mai continui la Chișinău.
Vocea Basarabiei: Și atunci să vă întreb, totuși, câte patrii aveți?
Andrei Moșoi: Eu consider că Germania este a doua mea patrie, Rusia nu mi-a devenit mie patrie și nevasta știe de lucrul acesta, și Moscova, am încercat să-mi placă, cumva să o accept, nici până astăzi nu o pot „înghiți”, hai să zic așa.
Vocea Basarabiei: Și Republica Moldova nu mai e patria actorului?
Andrei Moșoi: Ba da. Chișinăul, mi-aș dori să mă întorc, la modul serios caut formula. Am activat în teatrul acesta rusesc vreo 15 ani, teatrul rusesc în Germania, și am jucat numai și numai în limba rusă, era un teatru privat, unde trebuia să achităm și lumina, și costumele, plus chiria, drepturile de autor, adică se aduna o sumă frumoasă, așa am înțeles și eu n-am avut salariu în teatrul acesta. Se mai dădeau niște bani din ce se câștiga pe bilete, dar ăia erau foarte puțini, așa că întotdeauna mi-a plăcut să spun treaba asta, că am fost în patrimoniul viu al statului german, că el m-a ținut, eram anunțat la birja muncii ca șomer, ei din când în când mă chemau și-mi spuneau: „Hai, băi, când găsești ceva de lucru”. Și eu ziceam: „Eu caut, eu caut…”, dar îmi plăcea să-mi fac profesia mai departe, chiar cineva de la birou mi-a zis: „Dar tu trebuia să te căsătorești cu teatrul”. Și i-am zis că eu știu să fac meseria asta bine, cum să mătur strada prost, dacă știu să fac altă profesie mult mai bine?
La Chișinău spectatorii sunt completamente altfel, vii, reacționează acolo unde trebuie să reacționeze
Vocea Basarabiei: Hai să vorbim un pic și despre teatru și activitatea teatrală, și cine sunt consumatorii spectacolelor, și dacă este o diferență cum se înțelege a merge la teatru în Republica Moldova și în Germania.
Andrei Moșoi: Bineînțeles că nemții sunt mult mai reținuți, așa, mai diplomați, dar la noi la teatrul acesta rusesc veneau mai mult vorbitori de limbă rusă, nemți mai puțini. Odată a venit la un spectacol, monospectacolul „Iuda Iscarioteanul” de Leonid Andreev îl jucam, e un monospectacol la care țin foarte mult, a venit un regizor neamț, după spectacol a venit directorul la mine și a zis că așa de tare i-a plăcut că data viitoare vine cu actorii nemți să le demonstreze cum se joacă. La Chișinău bineînțeles că spectatorii sunt completamente altfel, vii, reacționează acolo unde trebuie să reacționeze, este stihia noastră, stihia actorilor moldoveni să joace la ei acasă, asta este.
Vocea Basarabiei: Ce rol și-ar dori Andrei Moșoi să-l mai joace?
Andrei Moșoi: Eu am fost un actor foarte și foarte norocos. De exemplu, la Berlin am jucat personalități cum este Cain, cum este Esop, cum este Mozart, după care vine Hitomi și Mishima, vine Iuda Iscarioteanul și unul din cei mai, cei mai este Rudolf Nureev, cu care trebuia să merg la Ufa să deschid festivalul. Deci, era omagiat Rudolf Nureev, el acolo s-a născut, dar a dat urgia asta peste noi și totul s-a terminat. Dar ce rol mi-ar plăcea să joc? M-am gândit într-o vreme, dar n-am un scenariu, mi-ar fi plăcut să-l fac pe Petre Țuțea.
În propagandă s-au băgat foarte mulți bani. Este groaznic, inimaginabil și inadmisibil să susții războiul din Ucraina
Vocea Basarabiei: Ce rol joacă președinta Maia Sandu, iată, în aceste timpuri, conducând Republica Moldova?
Andrei Moșoi: Din observațiile mele, ea nu joacă, ea încearcă să facă ceva, din puținul pe care îl cunosc eu. Nu-i invidiez situația ei deloc, absolut deloc. Și ea ca femeie, și o femeie tânără, menirea ei ar fi să aibă o familie, să aibă copii, și s-a înhămat în toată… Dna Maia Sandu, am să fiu cu tot ce am eu mai bun pentru ce faceți dvs., dar eu văd cum vă vine greu…
Vocea Basarabiei: Face un sacrificiu?
Andrei Moșoi: Bineînțeles! Asta-i indiscutabil.
Vocea Basarabiei: Acum depinde cine și cum poate să aprecieze acest sacrificiu.
Andrei Moșoi: Pericolul este foarte mare. Să schimbi ceva în capetele oamenilor, în părerile lor, în propagandă s-au băgat foarte și foarte mulți bani și asta funcționează. Am nu niște convingeri, niște observații care pe mine m-au dat peste cap, că civilizația este foarte și foarte perversă. Să-mi dea mie gazul ieftin și să susțin războiul, cum? Eu știu că s-a început războiul și știu că am să sufăr și eu personal. Am început să economisim acolo în orășelul în care stau eu în Germania din simplul motiv că vreau să fiu solidar cu cei care stau în tranșee. Elementar, oamenii sau imaginația nu este suficientă ca să ne ajute să înțelegem ce înseamnă război. Este groaznic, este oroare, este inadmisibil în secolul nostru să se întâmple un asemenea război. Cum au făcut americanii când au eliberat Berlinul, partea germană, i-au luat pe oameni, pe femei, pe copii și i-au dus în lagărele de concentrare să vadă ce au făcut ei, că foarte multă lume locuiau peste gard și nu știau ce s-a întâmplat acolo. Iaca asta vreau să fac eu, să-i iei pe oamenii aceștia și să-i duci în tranșee, elementar în tranșee, să vadă ce-i asta și să audă cum explodează la urechile lor și atunci o să discutăm.
Vocea Basarabiei: Dar ce se spune? Că după un an și aproape trei luni de invazie în Ucraina cetățenii s-au obișnuit cu războiul.
Andrei Moșoi: Civilizația e foarte perversă, cu asta nu te poți obișnui, nu poți, n-ai cum, nu trebuie. Atunci nu suntem oameni vii, ce suntem noi?
Vocea Basarabiei: Care sunt adevăratele valori pe care cetățeanul ar trebui să le aibă ca prioritate?
Andrei Moșoi: Nu ai dreptul să-i iei viața omului, i-a dat-o Dumnezeu, tot el are dreptul să i-o ia sau eu nu mai știu cum. Nu ai dreptul să judeci pe nimeni, pentru că noi toți suntem diferiți și trebuie să fim diferiți. Este o oarecare academiciană Cernigovskaia, care demonstrează că nu noi conducem cu creierul uman, creierul uman ne joacă festa, el ne conduce cum vrea el, înseamnă că noi ne-am născut exact așa cu tot ce o să se întâmple deja predestinat. Asta mie îmi spune despre un lucru: așa cum te-ai născut, așa ai să activezi. Deci suntem diferiți, absolut diferiți, nu ne putem pune de comun acord decât, dar în rest…
Vocea Basarabiei: Cum ați vrea să arate Republica Moldova în 2030?
Andrei Moșoi: Prea puțin până în 2030, deschisă, elementar deschisă, cum nemții fac garduri care să nu treacă un metru și cât acolo, dar cel mai bine să șuiere vântul ca prin gardurile nemților. Așa și fac, tu mergi pe stradă și vezi tot ce se întâmplă în ogradă la ei, ei nu au ce ascunde, nu ziduri de 3 metri. De ce am luat noi chestia asta din Est, ce avem noi de ascuns după zidurile acestea de 3 metri? De ce nu le-am spune lucrurilor pe nume?
Vocea Basarabiei: Dar ce mesaj aveți pentru politicienii care încearcă să îl aducă pe om la umilință, oferindu-i 400-500 de lei, ca să participe la un protest?
Andrei Moșoi: Atunci când primești banii aceștia și te duci la protest, nu ai vrea să stai tu cu tine și să înțelegi că tu iscălești contractul acesta tu cu tine, cu obrazul tău, cu sovestea ta? Nu-i ai vrea să te gândești un pic? Nu-i ai vrea să te gândești la faptul că copiii tăi lucrează în Europa, ei vor încolo, nu vor în altă parte? De ce votezi tu împotriva copilului tău? Cum să-ți ia mințile 400 de lei?
Vocea Basarabiei: Aici mă gândesc un pic și la demnitatea omului.
Andrei Moșoi: Da, despre asta și vorbesc – obrazul, demnitatea, bunul-simț. E foarte trist, nu știu…
Vocea Basarabiei: Cine trebuie să intervină, familia, școala, societatea per ansamblu?
Andrei Moșoi: Nu vrei să te gândești că ești ființă umană? Animalele au mai multă demnitate decât noi. Îmi place ideea asta, că ființa umană este o ființă rațională, că nu știu mai ce acolo, nu funcționează chestia asta. De ce? Eu nu înțeleg.
Vocea Basarabiei: Îi lăsăm pe cei care au ascultat această discuție să răspundă la întrebări.
Andrei Moșoi: Să-i lăsăm. De acord, să-i lăsăm.
