VOCEA CARE NE UNEȘTE.

Ooops ! You forgot to enter a stream url ! Please check Radio Player configuration

LIVE

AUDIO/Tudor Gheorghe: Drumul Basarabiei este spre UE. Pașii mărunți sunt esențiali, ca oamenii să trăiască din ce în ce mai bine și atunci lucrurile se vor limpezi

Tudor Gheorghe vine dintr-o familie de țărani din Dolj. În anii ’80, a fost interzis de către autoritățile comuniste, dar a avut un și mai mare succes la public după 1990. A fost primul artist care a pus pe muzică versurile scrise în închisorile comuniste, adunate în albumul “Cu Iisus în celulă”. De-a lungul unei cariere de peste 50 de ani, cântărețul a lansat peste 20 de albume. Considerat unul dintre cei mai talentați artiști români, este apreciat pentru piesele sale legendare – „Au înnebunit salcâmii”, „Dorul”, „Acolo e țara mea”, „Plâns de toamnă” sau „Valsul rozelor”. El trece deseori Prutul cu spectacole impresionante. Cu maestrul Tudor Gheorghe a discutat jurnalista Valentina Ursu.

Tudor Gheorghe: Am avut o perioadă, după ‘90, unde am venit de multe ori, după aia a fost o perioadă în care n-am prea mai venit și după aceea am reluat venirile mele frecvente, de cel puțin o dată, de două ori pe an, cu spectacole împreună cu acești minunați muzicieni care sunt „Concertino”.

Vocea Basarabiei: Dar când ați venit pentru prima dată?

Tudor Gheorghe: În ’90. Până atunci nu am avut voie, nu eram primit. De altfel, și Securitatea din România spunea: „Dle, sunteți câțiva indivizi care nu e bine să mergeți, pentru că prezența voastră în Basarabia generează anume sentimente naționaliste. Tu cânți „acolo este țara mea și neamul meu cel românesc”, acolo cântecul acesta e cunoscut, tinerii îl cântă și nu e bine. Așa că, mai bine decât să te urmărească ăia acolo, nu te lăsăm noi să pleci”. Așa a fost. Și după ’90 am venit, am făcut un spectacol extraordinar și după aia era o sărbătoare – „Limba noastră cea română”, așa se chema, și am cântat „În limba ta ți-e dor de mama”, versuri de Grigore Vieru. Am venit a doua oară la „Limba noastră cea română” și am cântat un poem de-al lui Matcovschi, splendid, despre limba română. N-a mai fost „Limba noastră cea română”, a fost doar „Limba noastră”, s-a tăiat „cea română”, și eu n-am mai fost invitat.

Vocea Basarabiei: Asta pe timpul guvernărilor care împărtășeau altă ideologie?

Tudor Gheorghe: Categoric! Și atunci a fost o perioadă în care n-am prea mai venit, nu mă mai solicita nimeni, nu mă mai chema nimeni. Am avut aici relații excepționale cu un mare om, Ion Ungureanu, care era ministru al culturii și mulți alți prieteni foarte buni care țineau vie o anumită relație cu poezia românească adevărată, probabil se știa obsesia mea față de poezia Basarabiei, eu cântând de la Liviu Damian până la Dumitru Matcovschi, de la Arhip Cibotaru „Au înnebunit salcâmii”, nimeni nu știa. Mă întrebau: „Cine a scris poezia asta?” – „Uite, dle, am găsit o poezie scrisă de un poet aproape necunoscut”. Nu mai vorbesc de Grigore Vieru. Îți dai seama? Am făcut un spectacol special cu poezia lui Grigore Vieru și premiera a avut loc la Pererâta. Am adus o formație în sat acolo cu o orchestră și am făcut un spectacol absolut senzațional.

Vocea Basarabiei: Ați mers în multe localități din Republica Moldova.

Tudor Gheorghe: Am făcut un spectacol acum vreo câțiva ani de zile care se chema „Lecția”. Era o pledoarie pentru frumusețea și nevoia de a ne păstra acuratețea limbii române, eram singur cu chitara și atunci ideea aceasta a fost, am făcut acest spectacol pentru orașele mici din țară, nu numai din Moldova, din toată România. Și atunci am făcut în locuri unde nu se duce nimeni, mai nou, pentru că, vezi tu, acum „manifestările astea culturale” sunt legate ba de Ziua orașului, ba festivalul berii nu-știu-care, și urcă fetele astea siliconate pe scenă, se mâțâie, dau din picioare, fac play-back, ăia stau cu berea în mână și se uită de sus jos, să vadă ce au alea pe sub ele, și se scrie la primărie „activități culturale”. Ei, astea nu sunt activități culturale. Eu n-am participat în viața mea la asemenea manifestații, niciodată. 

Ne tot lăudăm cu „zestrea noastră”, însă ne-am bătut joc de ea. Folclor adevărat nu prea mai există, sunt făcături

Vocea Basarabiei: Cine sunt admiratorii, simpatizanții maestrului Tudor Gheorghe?

Tudor Gheorghe: Am o mare bucurie să-ți comunic faptul că în ultima vreme mă ajută și mass-media, probabil, sunt cei tineri, generația care descoperă. De ce spun că mă ajută mass-media? Pentru că se difuzează numai tâmpenii, numai aberații și aceștia tineri și deștepți spun: „Mă, stai puțin, că noi nu suntem chiar tâmpiți”. Nu vorbesc de ăștia de discotecă, de ăștia de manele ș.a.m.d., vorbesc de categoria de copii care vor să facă ceva în viață, care realizează faptul că „dle, ia fii atent la tataie, uite, fii atent ce ne spune el, asta-i o chestie interesantă, ia să vedem”. Și atunci, ei își dau seama că eu sunt alternativa care li se oferă la îndobitocirea lor oficială. 

Vocea Basarabiei: Care sunt mesajele melodiilor dvs. pe care le transmiteți publicului?

Tudor Gheorghe: N-am mesaje, eu am spectacole tematice. Adică, când am făcut, de pildă, spectacole cu taraf am vrut să le demonstrez că folclorul trebuie păstrat, e ca o ființă vie cântecul popular românesc, că ne tot lăudăm cu „zestrea, lada de zestre a noastră”, a cutare, ne-am bătut joc de ea pur și simplu, folclor adevărat nu prea mai există, sunt făcături. Și eu am vrut să păstrăm cântecele vechi. Bine, pentru asta am și studiat, 3 ani de zile am fost detașat la institut, cu salariu luat de acolo, la Institutul de Etnografie și Folclor din București, unde am studiat serios toată povestea aceasta cu folclorul, lângă marii folcloriști ai țării. Au făcut după aceea muzica ușoară din perioada interbelică, am vrut să le arăt – fiți atenți câtă demnitate, câtă eleganță, ce însemna Micul Paris, așa cum se numea Bucureștiul de altădată, ce rafinament era, cum erau cucoanele de atunci, cum se purtau bărbații pe vremea aia. Adică acolo nu era ideea aia de mitocănie. Pe urmă am făcut spectacole, am vrut să știe ei ce au însemnat închisorile comuniste și am făcut un spectacol „Cu Iisus în celulă”, unde am cântat poezia care s-a scris în închisorile de la Aiud, de la Gherla; am făcut spectacolul pentru copii „Diligența cu păpuși”, ca ei să știe că există o poezie pentru copii foarte frumoasă și din literatura română am ales cele mai frumoase poeme, inclusiv: Mama coace pâine,/ Soare în ferestre, / Soarele e unu… Îl cântă toții copiii acum, le-am inoculat ideea de frumusețe a poeziei, și nu de prostioare. Și iată că am făcut spectacolul „Degeaba”, unde era atitudinea mea împotrivă, că de aia m-au certat, că de ce degeaba? Măi frate, zic, e dezamăgirea unei generații care abia aștepta să se întâmple ceva și constatăm că e altceva. 

Așa cum îmi iubesc Bucureștiul, îmi iubesc Chișinăul. Dacă n-aș avea partea asta de sensibilitate românească pe care o au basarabenii nu aș fi complet

Vocea Basarabiei: Ce înseamnă Republica Moldova pentru Tudor Gheorghe? 

Tudor Gheorghe: Păi nu înseamnă nimic, decât România întreagă. Adică, eu nu am sentimente speciale, așa cum îmi iubesc Bucureștiul, îmi iubesc Chișinăul, așa cum îmi iubesc Constanța, îmi iubesc Cahulul, așa am fost la Orhei, am umblat la Strășeni, la Călărași, la Bălți, eu știu bine țara asta și știu, cum se spune, ca și când ar fi a mea și mi se pare absolut firesc și normal să fie așa, pentru că eu dacă n-aș avea și partea asta de sensibilitate românească pe care o au basarabenii nu aș fi complet.

Vocea Basarabiei: Dar idealul Unirii credeți că e aproape să fie îndeplinit, atins?

Tudor Gheorghe: Să dea Dumnezeu!

Vocea Basarabiei: Credeți?

Tudor Gheorghe: Deocamdată nu cred.

Vocea Basarabiei: De ce?

Tudor Gheorghe: Am cunoscut aici un președinte la începuturile Republicii Moldova, un țăran înțelept, așa, care mi-a zis: „Bădie, să mergi cu mine să bem la mămuca pe prispă un pahar de vin”. Și când l-am întrebat: „Ce ziceți, dle președinte, de…” Zice: „E bine să ne ținem de rude…”

Vocea Basarabiei: „E bine să ne ținem de neamuri”, sunt cvintele lui Mircea Snegur.

Tudor Gheorghe: Snegur le-a zis, da. Și Grigore mi-a spus și el o chestie foarte frumoasă: „Frate Tudore, dar de ce să unim două sărăcii? Hai să ne dregem întâi, să ne reparăm, să ne lingem rănile, să ne revenim, să trecem peste toată istoria care ne-a chinuit și pe unii, și pe alții și atunci ne dăm mâna firesc, normal”. Și drumul este ăsta, că n-are cum să fie altul, decât intrarea Basarabiei, a Republicii Moldova în Uniunea Europeană și atunci asta este.

Vocea Basarabiei: Și credeți că e aproape timpul când Republica Moldova va fi parte a Uniunii Europene?

Tudor Gheorghe: Da, asta cred că da. Nu într-un an-doi, dar va fi.

Vocea Basarabiei: Unii spun că totuși calea cea mai scurtă ar fi Unirea.

Tudor Gheorghe: Sunt condiții dificile, de politici, în primul rând, sunt interese mici, nu mai avem bărbați de stat, nu mai avem un Ioan Cuza, nu mai avem, fiecare vrea să fie mare la el. 

Vocea Basarabiei: Împărățel…

Tudor Gheorghe: Da, împărățel. Așa că să așteptăm, să avem răbdare. Eu mă bucur din tot sufletul, știi, și asta-mi doresc, să trăiască oamenii bine, să trăiască din ce în ce mai bine și atunci nu mai contează, pentru că drumurile vor fi deschise, avem libertatea de a trece de la unii la alții fără niciun fel de probleme, nu mai sunt regulile de altădată, iată, limba română e deja oficial limba de stat în republică. Pașii mărunți sunt esențiali, importantă este creșterea bunăstării, ca oamenii să trăiască din ce în ce mai bine și atunci lucrurile vor fi limpezi. 

Vocea Basarabiei: Președinta Maia Sandu a invitat cetățenii la o Adunare Națională „Moldova Europeană” pe 21 mai. În general, la București, și nu doar la București, peste Prut se vorbește mult despre Maia Sandu. Cum vă explicați, iată, interesul acesta pentru felul cum activează ea?

Tudor Gheorghe: Eu sunt mai detașat de chestiile astea politice, n-am timp să mă gândesc. Mi-e dragă dna Maia Sandu, cum să vă spun, fără doar și poate.

Vocea Basarabiei: Cântecul patriotic și locul lui…

Tudor Gheorghe: Din păcate, ideea de cântec patriotic s-a demonetizat, adică a fost o perioadă în care l-am folosit excesiv, una-două – Noi suntem români, noi suntem… Măi, o dată, de două ori…

Vocea Basarabiei: Noi suntem pe veci aici stăpâni.

Tudor Gheorghe: Da, e adevărat, dar, vezi, se știe asta, dacă o insiști de 200 de mii de ori, o să zică: lasă-mă, dle, știm asta. S-a demonetizat, trebuie găsite alte modalități.

Vocea Basarabiei: Și treceți, batalioane române, Carpații…

Tudor Gheorghe: Toate-s la fel. Eu am făcut un spectacol care se chema „Tot ce-i românesc nu piere”, cu formația „Concertino”. Ei, acolo era esență de cântec patriotic, dar care nu era deloc, pentru mine mereu am spus-o: ideea de patriotism este să reciți bine Eminescu. Eu când am cântat „Se urcă Basarabia pe cruce”, acesta-i un cântec patriotic.

Vocea Basarabiei: Dar unii spun, „cântece patriotice multe, dar patrioți puțini mai sunt”.

Tudor Gheorghe: Păi, asta cam așa este, din păcate. Așa sunt, doamnă scumpă, așa sunt vremurile și probabil că toată lumea vrea să se schimbe vremurile astea, toată lumea dorește lucruri mai bune. Eu abia aștept, de câte ori vin în Chișinău, să mă duc în piață. Pentru mine, piața din Chișinău este standardul, nivelul…

Vocea Basarabiei: …termometrul care ia temperatura?

Tudor Gheorghe: Vezi, veneam la începuturi și de cum intram pe străduța către piață din bd. Ștefan cel Mare și Sfânt mă uitam, foarte multe bătrâne basarabence cu dantele pe mână, era o perioadă în care toată lumea vindea și nimeni nu cumpăra, era un sentiment de tristețe de câte ori mă duceam și era multă lume, ofereau, știi, în locul acestor bătrâne basarabence cu lucrurile făcute de mână și muncite au apărut chinezăriile, au apărut altele, din păcate, dar mă duc în zona care îmi place mie cel mai mult, către legumicultori, înțelegi? Și câtă vreme mă duc și văd acolo și pot să-mi cumpăr, și mă uit la toate fructele și legumele, la toate murăturile, mă uit la raionul de brânzeturi și cum arată untul, și cum sunt toate alea, mă uit și văd și carne aia, mă uit și văd asta și zic: da, da, da, e bine, lucrurile merg spre bine. 

Vocea Basarabiei: Maestre, dar poate e bine să vorbim un pic și despre valorile care trebuie să stea în capul mesei, pentru că ce auzim de la cetățeni? Că pandemia ar fi influențat, că războiul din imediata vecinătate a Republicii Moldova are un impact…

Tudor Gheorghe: Astea sunt scuze ieftine, dăm vina toți acum pe război, pe pandemie. Nu! De multe ori stau de vorbă cu fiu-meu, care-i un înțelept așa, și-i spun: „Bă, dar aici e o lucrătură”… – „Tata, nu, mergi prea departe”, zice. Adică pentru teoria conspirației trebuie inteligență. Nu, e prostie.

Vocea Basarabiei: Dar care sunt adevăratele valori pe care trebuie să se pună accent?

Tudor Gheorghe: Dacă aș ști care sunt, mâine m-aș ruga la Dumnezeu să fie în fruntea țării.

Adevăratele valori încep de la cultură și profesionalism

Vocea Basarabiei: Păi se zice: omenie, credință… 

Tudor Gheorghe: Categoric, astea trebuie să existe, dar eu aș porni, întâi și-ntâi, de la cultură și profesionalism în domeniu. Nu-mi pui mie pe criterii politice oameni să răspundă în funcții înalte în alte domenii, adică noi am avut la un moment dat ministru al agriculturii medic ginecolog. Mi se pare o rușine, înțelegi? Nu se face așa ceva!

Vocea Basarabiei: Dar goana omului după material mult la ce duce? Se zice că bogății mari, multe și bucurii mici și puține.

Tudor Gheorghe: Nu cred asta. Adică, dacă are omul bani are și bucurie, din punctul meu de vedere.

Vocea Basarabiei: Și atunci, banul decide totul?

Tudor Gheorghe: Lasă să fie, vezi că e și chestia asta adevărată, banul nemuncit se duce repede. Este așa o chestie, mă uitam, făceau unii o analiză a ăstora care au câștigat la Loto sume fabuloase, au distrus tot, și-au distrus familiile și au rămas de nimeni, au cheltuit banii ca proștii, n-au știut să-i investească, pentru că, dacă nu-i minte, degeaba sunt bani.

Vocea Basarabiei: Dar în aceste vremuri despre sărăcie ce părere aveți, cine e sărac și de ce e sărac?

Tudor Gheorghe: Inegalitățile acestea care se întâmplă la ora actuală sunt evidente în societățile tranzitive, cum suntem noi acum. În societățile așezate capitaliste există două categorii de oameni bogați, ăia care au moștenit, au de toate, și o categorie de oameni mai puțin bogați, însă marea majoritate îi clasa de mijloc, oamenii care nu-s nici bogați, nici săraci, dar trăiesc bine, nouă ne lipsește această clasă de mijloc. 

Vocea Basarabiei: Și ei sunt motorul societății?

Tudor Gheorghe: Ei sunt, da. La noi sunt câțiva îmbogățiți pe diverse căi, de furtișaguri, de devalizări, de hoții, de câte s-au făcut în țara asta, văleu, mamă, ăștia au miliarde, ceilalți – aruncați la margine, ăia de la mijloc se chinuie să supraviețuiască. Iată aici este dezastrul.

Vocea Basarabiei: Ce vă doriți cel mai mult acum?

Tudor Gheorghe: Să fiu sănătos, restul nu mă interesează absolut nimic. Dacă sunt sănătos, da, mi-a dat Dumnezeu chestia asta, știi, să fii sănătos la trup și la minte și restul se rezolvă toate. N-am, toți mă întreabă, mulți zic: „Ești bogat? Ești bogat?…”, e o obsesia asta. – Da, dle, sunt! Sunt bogat în măsura în care mă duc într-un magazin și pot să-mi cumpăr, n-am mașini, n-am vile, trăiesc ca un om normal, nu mă duc la Saint-Tropez, nu mă duc la asta, mă duc la Techirghiol să-mi văd de sănătate, că mă dor șalele, mă duc într-o vacanță în Spania, că-mi place mie, că am niște rude și mă duc la neamuri, și-mi face plăcere să mă duc acolo. Restul, pentru mine bucuria cea mai mare este familia. Eu de sărbători, de Paște, de Crăciun nu există să plec undeva, eu stau totdeauna acasă, consider că astea-s sărbătorile sfinte ale românilor și nu trebuie să pleci nicăieri. De Anul Nou așijderea nu mă duc să fac Anul Nou la Dubai, că nu mă interesează, mi-a dat Dumnezeu șansa și bucuria de a vedea absolut tot pământul ăsta, am umblat, grație harului, talentului meu, peste tot, așa că de excursii nu mă interesează, am fost de nu știu câte ori în America, în Australia, peste tot în lume, toată Europa nu se pune la socoteală…

Mi-e frică de nesiguranța societății, adică ce trăim acum e o perioadă deosebit de gravă

Vocea Basarabiei: Dar care vă este frica cea mai mare?

Tudor Gheorghe: Nesiguranța societății, adică ce trăim acum e o perioadă deosebit de gravă. Faptul că plutește o anume incertitudine, o nesiguranță, iar asta creează o spaimă, o teroare, nu știm ce se poate întâmpla, se joacă jocuri mari și puturoase la nivel politic mondial și noi, amărâții, care nu știm, nu vorbesc numai de noi, românii, vorbesc de toată lumea, de toți nenorociții, și de ruși, și de ucraineni, și de polonezi, și de unguri, toți absolut avem spaima asta că nu știm ce se poate întâmpla. Doamne ferește! Ne rugăm Domnului. 

Vocea Basarabiei: Suferință e multă?

Tudor Gheorghe: Enorm de multă! Draga mea, totdeauna când vedem ce se întâmplă acum la granițele noastre, n-are cum să nu fie suferință. Este multă suferință și când e suferință trebuie să fie și reversul, să fie și demagogie.

Vocea Basarabiei: Și va mai dura mult perioada aceasta? Acum se crede că orânduirea mondială se schimbă, ceva se întâmplă.

Tudor Gheorghe: De asta mi-e teamă, să se schimbe în bine, și nu în rău.

Vocea Basarabiei: Binele trebuie să învingă răul.

Tudor Gheorghe: Teoretic, da.

Vocea Basarabiei: Dar în practică e mai greu?

Tudor Gheorghe: În practică trăim și vedem cum e. Ne rugăm toți să fie bine, dar până la Dumnezeu te mănâncă sfinții.

Vocea Basarabiei: Maestre, și un mesaj pentru cei care ascultă Vocea Basarabiei…

Tudor Gheorghe: Eu ce pot să le spun, decât să aibă încredere că odată și odată va răsări soarele și pe strada noastră?

Vocea Basarabiei: Vă mulțumim foarte mult! Succese mari în continuare și vă mai așteptăm cu drag și la Chișinău, și nu doar la Chișinău, în toate zonele Republicii Moldova, și la Vocea Basarabiei.

Tudor Gheorghe: Știți ce frumos spunea Adrian Păunescu: „Nu uitați că noi rămânem, suntem toți”.

Autor

  • Ursu Valentina

    Moderatoarea emisiunii „Puncte de Reflecție”, dar și autoarea emisiunii „La firul ierbii”. A activat la Radio Europa Liberă din 2004 până în 2022. Anterior a muncit 17 ani la Radio Moldova. I s-a conferit Ordinul Republicii în 2009. Deținătoare a Medaliei „Om Emerit" din 1994. A scris în 1993 cartea „Râul de sânge", în care a inclus reportajele pe care le-a realizat în timpul conflictului armat de la Nistru (1992). Se regăsește printre cele 99 de femei ale Moldovei 2013. Omul Anului (2014) și (2021). Iar în 2014, președintele României i-a acordat Ordinul Național „Pentru Merit” - în grad de Comandor. A fost desemnată de cinci ori câștigătoarea Topului Jurnaliștii Anului.

Articole similare

spot_img
spot_img

cele mai populare

Preluarea textelor de pe pagina www.voceabasarabiei.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.voceabasarabiei.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite și cele electronice vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia Vocea Basarabiei.