El vine dintr-o familie de artiști cunoscuți. Mama – o extraordinară actriță, care a făcut istorie la Teatrul Luceafărul – Nina Vodă-Mocreac, iar tatăl – cunoscut poet, regizor, scenarist – Gheorghe Vodă. Dar nu s-a învelit niciodată cu laurii părinților, ci i-a dobândit pe ai săi, proprii… A studiat muzica din copilărie, a exersat la vioară, a făcut școală muzicală. A cântat în mai multe colective artistice – Ansamblul ,,Viitorul”, ,,Contemporanul”, ,,Noroc”. Cum este să faci artă în aceste timpuri deloc ușoare, cu un război în imediata vecinătate a R. Moldova și cu multe crize care se suprapun. La aceastea, dar și alte întrebări a răspuns interpretul de muzică ușoară – Ricu Vodă.
Ricu Vodă: A fost și bine, a fost și rău, fiindcă orice creație necesită o muncă oarecare, un efort, poate la alții li se dă ușor să compună ceva, să se manifeste prin artă mai repede, eu nu pot așa de repede, eu trebuie să analizez piesa, să văd și textul. Și de asta, cum a fost mai înainte, așa e și acum – eu cântăresc orice cuvânt din cântec și ce e legat de război, de vecinii noștri e dureros, dar totuși viața merge înainte. Dacă vom sta și, să mă iertați, vom boci împreună, noi n-o să ne dezvoltăm, n-o să facem nimic, fiindcă așa e viața, de când e lumea au fost războaie, au fost boli, a fost ciumă, a fost COVID-ul, dar omul îi dat pe pământ ca să trăiască.
Din păcate, noi putem să ajutăm doar cu ceea ce putem, multe nu depind de noi, nici de mine, nici de dvs., nici de majoritatea populației noastre, dar oricum trebuie să ne păzim, să fim liniștiți și cu capul limpede și să mergem înainte, să muncim, să compunem, să cântăm.
Vocea Basarabiei: Inclusiv în acest contrast de bine și rău, de război și pace, de suferință și bucurie?
Ricu Vodă: Când e pace și e bine apar cântece de un fel, când e război și e greu și, nu dă Doamne, cutremure, te gândești la altceva. Când e bine, ca să nu mint, parcă ai uitat de Dumnezeu, uiți să-i mulțumești, când e greu te adresezi Domnului ca să te ajute, să te apere de toate cele rele. De asta noi trebuie să trăim, să mergem înainte. Din păcate, noi putem să ajutăm doar cu ceea ce putem, multe nu depind de noi, nici de mine, nici de dvs., nici de majoritatea populației noastre, dar oricum trebuie să ne păzim, să fim liniștiți și cu capul limpede și să mergem înainte, să muncim, să compunem, să cântăm.
Vocea Basarabiei: Despre starea de spirit din societatea Republicii Moldova tot prin multe versuri deseori se vorbește, inclusiv că moldovenii când se adună la un colț de masă plâng, la alt colț de masă râd.
Ricu Vodă: Aceasta-i firea noastră.
Vocea Basarabiei: Dar când plâng moldovenii mai mult?
Ricu Vodă: La cutremure, la înmormântări, în timpul războiului, când i-i greu omului atunci el plânge.
Vocea Basarabiei: Acum viața e grea sau totuși lumea s-a obișnuit să ofteze?
Ricu Vodă: Eu nu pot spune pentru toată lumea, fiecare om acum își duce viața după posibilitățile și capacitățile sale, dacă are un ban mai mult – o duce mai bine, dacă nu are, înseamnă că o duce mai rău și asta nu-i aplaudabil.
Eu văd mai puțini cerșetori, asta mă bucură, văd mai puțină lume, asta nu mă bucură deloc.
Vocea Basarabiei: Dar dacă îl provoc pe Ricu Vodă să spună care sunt calitățile și care sunt defectele în societatea Republicii Moldova, iată, pe care ar putea să le evidențieze?
Ricu Vodă: Mai puțin mă preocupă calitățile, eu mai mult cred în aceea ce văd, eu văd că e frumos, nu-i mizerie în jurul meu, în magazine sunt de toate, nu văd că pătlăgicuțele, roșiile îs de la Dubăsari sau îs de la Telenești, sau de la Vadul-Leca, de asta îmi pare rău că-s de undeva din alte țări. Eu văd mai puțini cerșetori, asta mă bucură, văd mai puțină lume, asta nu mă bucură deloc.
Vocea Basarabiei: Pentru că un milion ar fi plecat peste hotare…
Ricu Vodă: Dacă nu mai mult…
Vocea Basarabiei: Un milion de cetățeni au lăsat Moldova depopulată.
Ricu Vodă: Văd mai mulți oameni de vârsta mea și mai în vârstă, asta nu mă bucură, cu toate că nu aș spune că tineret îi puțin în Chișinău, la sat acum îi foarte puțin tineret, aproape că nu-s. Soția mea e din Olănești, case la rând se vând; Olăneștiul care era floarea Moldovei, acolo erau și uzine, și fabrici… Dar ce să facem, așa e? A fost și Imperiul Roman cândva foarte mare, și tătaro-mongolii au avut multe.
Vocea Basarabiei: Dar în cântece se îndemnau cetățenii Moldovei să revină acasă, acuma credeți că vor fi scrise alte versuri precum de ce nu mai veniți acasă sau rămâneți acolo că e bine?
Ricu Vodă: Mă doare tema aceasta, pentru că chiar și când s-au început cântecele „veniți acasă, măi copii” erau scrise pentru alți copii, nu pentru copiii care sunt plecați acum.
Eu mă comport față de plecările acestea oleacă altfel, eu am avut foarte multe posibilități să plec…
Vocea Basarabiei: Nu pentru diasporă, da?
Ricu Vodă: Da. Atunci nu era diasporă, atunci se duceau la muncă în Federația Rusă, da, fiindcă acolo se plătea, acuma pleacă în alte țări din Occident, că mai bine se plătește. Eu mă comport față de plecările acestea oleacă altfel, eu am avut foarte multe posibilități să plec…
Vocea Basarabiei: Și ați fost cu mâna pe valiză?
Ricu Vodă: Niciodată! Poate asta e și rău, dar eu sunt aici, aici e mormântul părinților. E bine, e rău, dacă nu am ce mânca, e vina mea, eu trebuie să fac tot posibilul ca să am ce mânca.
Oricât ar fi de greu în altă parte, lumea vrea să se veselească, s-a săturat să plângă și de asta lor li-i vesel. Eu accept orice melodie, numai că nu aș vrea s-o asculte copilul meu.
Vocea Basarabiei: Dar există goana asta după mult material, se uită de spiritual? Din observațiile lui Ricu Vodă, iată, ce putem înțelege?
Ricu Vodă: Eu văd între majoritatea artiștilor, nu toți, nu vreau să spun că toți artiștii, nu, este așa o mână de talente care consideră că dacă ai o mașină mai bună, tu ești mai talentat; dacă ai cântat cu 10 nunți mai mult și dacă ai un milion-două de vizualizări, tu ești talentat. Depinde ce texte ai în cântece, dacă ai de acestea hai și-om râde, hai și-om petrece e clar că lumea asta așteaptă. Oricât ar fi de greu în altă parte, lumea vrea să se veselească, s-a săturat să plângă și de asta lor li-i vesel. Eu accept orice melodie, numai că nu aș vrea s-o asculte copilul meu.
Vocea Basarabiei: Cum vă explicați că totuși din valori deseori s-a trecut cu ușurință la nonvalori?
Ricu Vodă: Nonvalorile au fost și mai înainte, au fost numai că totuși se trecea printr-un fel de filtru.
Cum n-o dai, trebuie să ai studii, trebuie să știi cum se scrie nota, să cunoști armonia, legile muzicii.
Vocea Basarabiei: I se zicea cenzură atunci.
Ricu Vodă: Da, acuma cenzura mi se pare că e și mai dihai în alt domeniu, mai bine ar fi în domeniul muzicii. Eu tot înțeleg, că aveau rușii o vorbă: „kto bîl nikem, tot stanet vsem” (cine a fost nimeni va deveni totul). Nu ai studii muzicale, dar tu poți deveni celebru. Da, eu sunt de acord, dar talentul acesta la unul dintr-o mie poate să fie, să nu aibă studii și să fie genial. Cum n-o dai, trebuie să ai studii, trebuie să știi cum se scrie nota, să cunoști armonia, legile muzicii. Asta-i una că sunt posibilități acum extraordinare, când pui o clapă și ea îți cântă, îți face aranjamentul pe loc, numai stai și: tai-ta-rai-ta-ra-tai-ta-rai-ta-ta, melodia e gata, ea îți face un aranjament extraordinar, nu, frate, trebuie să muncești oleacă.
Vocea Basarabiei: Să vorbim despre rolul intelectualității și când omul de cultură face compromis cu ceea ce nu ar trebui să accepte.
Ricu Vodă: Omul de cultură face compromis atunci când îi este foame, din păcate. Chiar și cântecele care-s comerciale, eu așa le numesc, ca să nu obijduim, cântecele comerciale sunt făcute ca omul să mănânce, pentru că el astfel e mai mult invitat. Mă uit acum cine este invitat mai mult în diasporă – cei cu cântece comerciale. Cui îi trebuie ale mele „Pe malul mării”, „Cu laurii iubirii”, „Inima”?… Lumea vrea să fie cât mai simplu, mai ritmic și cuvinte mai ușoare, dar eu nu pot să cânt așa. De asta nu toți sunt ca Doga, nu toți sunt ca Rusnac, ca Chiriac. Credeți-mă, pe atunci erau foarte mulți compozitori, Uniunea Compozitorilor era plină, dar nu-s toți totuna.
Vocea Basarabiei: Să revenim la rolul intelectualului în societate. Ce rol joacă el astăzi?
Ricu Vodă: Astăzi – mai puțin, prin anii ‘90 juca un rol foarte important.
Vocea Basarabiei: A fost pe timpul Renașterii Naționale…
Ricu Vodă: Da, corect atunci ascultau cuvântul, acum se ascultă mai mult emoțiile, gesticulația, promisiunile. Atunci era argumentat cuvântul spus, gândit, nu luat din vânt și omul care îl spunea, intelectualul, poetul, compozitorul, scriitorul, pictorul, nu contează, el când spunea, el credea în ceea ce spune și era sigur că o să fie așa cum spune, dar acum, din păcate, spun și știu că n-o să fie așa, sunt siguri că n-o să fie așa.
Vocea Basarabiei: Politicul și-a dat mâna cu artistul și a acceptat intelectualul să fie de partea politicianului, indiferent de ce gândește și ce vrea să facă?
Ricu Vodă: Nu cred că a dat mâna, eu mă refer la anii ceia.
Acum politicul nu a prea dat mâna cu artistul. Politicul e o țară aparte, artiștii și intelectualii sunt altă țară.
Vocea Basarabiei: Dar eu zic de toți 31 de ani.
Ricu Vodă: Acum politicul nu a prea dat mâna cu artistul. Politicul e o țară aparte, artiștii și intelectualii sunt altă țară. Erau și deputați pe timpuri, în anii ‘90 din partea intelectualității, dar nu sunt de acord ca în politică să fie mulți poeți, mulți compozitori, acolo trebuie să fie mulți economiști, juriști, oameni care cunosc tehnologiile, intelectuali – 1-2, așa ca să coordoneze.
Vocea Basarabiei: Dar după 31 de ani de independență multă lume de aici își mai pune întrebarea: „Încotro, Republica Moldova? Și e clară direcția asta pe care trebuie să se îndrepte statul?”
Ricu Vodă: Cred că se mai pun astfel de întrebări, dar lumea nu-i proastă și mulți nu prea cred. Și eu nu prea cred, fiindcă am exemplul mai multor țări care au aceeași cale, dar tot bat în ușă, bat în ușă și ușa cam nu se deschide și eu cred că poate nepoții mei au să ajungă, dar eu precis că nu ajung.
Vocea Basarabiei: Unde ați vrea să ajungă statul acesta, ca nepoților să le fie dragă să trăiască aici?
Eu vreau să ajungă într-o țară în care să fie de toate și nu mă interesează unde, eu nu vreau să trăiesc la Roma, eu nu vreau să trăiesc la Moscova.
Vocea Basarabiei: Nu, dar Republica Moldova mai aproape de Est sau de Vest?
Ricu Vodă: E clar că mai aproape de Uniunea Europeană. Știți, după ce se vede acum ce se întâmplă și acolo, că nu-i ușor deloc, în ce stare sunt țările, așa că nu știu, poate e mai bine să ne gândim noi pentru noi înșine, să avem grijă de noi și să trăim în pace. Noi nu suntem așa de mulți și așa țară mare ca să ne certăm cu unii, să ne arătăm că noi suntem mari și tari, ca să fim sub o ciubotă sau sub altă ciubotă.
Vocea Basarabiei: Dar sondajele ce arată acum?
Ricu Vodă: Nu știu, eu nu le urmăresc.
Vocea Basarabiei: Că e în creștere numărul celor care vor ca Republica Moldova să se unească cu România.
Ricu Vodă: Da, de ce nu? Eu spun ca muzician, eu îi înțeleg pe muzicienii care sunt de acord să se unească. Și eu, pe de o parte sunt de acord, ei sunt mai mult de acord fiindcă ei lucrează acolo, îi știu, pe dânșii îi onorează, ei sunt solicitați acolo și, evident, primesc mai mulți bani. Acolo se câștigă. Muzicienii câștiga bani grei în România, îndeosebi cine are concerte și nunți acolo câștigă bani buni. Dar eu stau și mă gândesc: eu să mă duc acolo, ce aș face, cui i-aș trebui, cine m-ar primi? Doar să stau la poartă undeva, să deschid ușa cuiva? Ca și în orice țară, eu nu spun doar de România și în Rusia, și oriunde m-aș duce, eu nu le voi trebui, eu rămân aici. De bine, de rău, aici sunt în țara mea, sunt lângă ai mei și mă simt bine, nu trebuie să mă impună nimeni încolo sau încoace.
Când e vorba de Unire, da, sunt de acord, așa ca să fie țara mare, să nu ai nicio problemă, numai că iarăși priorități sunt fără doar și poate …
Vocea Basarabiei: Dar Republica Moldova ca stat de una singură s-ar descurca?
Ricu Vodă: Dacă am trăit cu toții în pace. Diplomația, școala diplomației eu cred că trebuie să fie pe locul întâi, să poți să te înțelegi, nu să te închini, dar să te înțelegi cu oamenii, să nu fii fățarnic, dar să te înțelegi. Eu cred că și omul dacă stai cu el la dialog te înțelege, te ajută și îți dă posibilități. Nu știu, asta e foarte greu. De aceea când e vorba de Unire, da, sunt de acord, așa ca să fie țara mare, să nu ai nicio problemă, numai că iarăși priorități sunt fără doar și poate și salariul o să fie mai mare, după cum ne spun nouă, „hai să facem Unirea și o să avem salarii mari, o să fie o țară mare”. Bine, țara o să fie mare, dar eu ce o să am ca om? Fiindcă uitați-vă că diferite păreri sunt și din partea noastră, și din partea României, de te apucă groaza, dar sunt și alte momente, frumoase. Atunci cum să fiu eu sigur că nu voi nimeri în partea aceea unde sunt bârfit și călcat în picioare? Bine, dacă nimeresc în partea ceea unde eu sunt lăudat, sunt considerat frate, dar cred că Unirea ar trebui făcută pentru viitorul nostru, pentru nepoții noștri, fiindcă e bine să fim de sine stătători, mă gândeam câteodată, să fi avut noi ieșire la Marea Neagră, să fi avut noi Reniul, Cernăuțiul, Cetatea Albă, munții, Iaremcea, dar nu le avem și ca să le avem pe toate trebuie să ne unim. Vrem să ne ducem la mare, să nu avem bariere, vrem la munte, ne-am dus la munte. Dar ca să fie Unire, asta trebuie să meargă de la nepoții noștri, ei să învețe în România, să cunoască cultura românească, fiindcă, da, noi suntem de un sânge, dar multe lucruri la noi sunt diferite. Chiar să luăm așa, simbolic, mămăliguța noastră, noi o facem tare ca pâinea să fie, la români ea-i moale ca terciul; eu niciodată n-o să pot să-i spun lui mămica mami, nu, pentru că ea-i mămică. Și sunt mai multe – hulubașul e hulub la noi, acolo e porumbel și multe-multe alte lucruri. Harbuz, ce-i asta harbuz? E pepene verde, pepene galben, dar la noi pepenele e pepene, dar nu-i vorba de asta și în porturi avem diferențe. De asta nepoții noștri trebuie să învețe, să intre în cultura românească. Noi nu suntem de vină, fiindcă în Chișinău la începuturi locuiau mai mulți armeni, evrei, ruși, basarabeni erau puțintei, fiindcă toți erau la țară, aici mai mulți aceștia erau, elita. Chiar și în Sfatul Țării câți moldoveni erau? Numai doi. Și noi suntem mai multe naționalități în țara noastră – și găgăuzi, și bulgari, și ucraineni, și nemți, și evrei, câte sate… Nu putem noi să ne schimbăm așa, „statele unite ale Moldovei” suntem, știți?
Vocea Basarabiei: Pe plan artistic cu ce ne va bucura Ricu Vodă în curând?
Ricu Vodă: De vreo 10 ani colaborez cu Doinița Gherman și anul acesta avem un proiect, lucrez asupra câtorva piese, în duet și solo, o să facem un program ca la sfârșit de an să facem un spectacol. Am avut un spectacol când am împlinit 60 de ani și anul acesta vrem să facem un spectacol cu piese în mare parte noi. Dacă vom reuși vreo 2-3 filmări, va fi bine, dar nu cred, fiindcă pentru o filmare trebuie să alegem – ori frigiderul plin, ori filmarea.
Vocea Basarabiei: În scurt timp se pare că vă adună orhestra lui Andriano Marian?
Da, pe data de 12 februarie o să ieșim cu Radu Dolgan, o să interpretăm piesa „Steaua Norocului”, pe care am cântat-o cu formația „Noroc”. O să fie frumos, un proiect foarte bun și sper că înainte, înainte…
Vocea Basarabiei: Mulțumim mult pentru discuție, până la noi întâlniri!
Ricu Vodă: Cu plăcere!
Vocea Basarabiei: Dar dvs. cum cântați?
Ricu Vodă: (Cântă.)August, august, iar toamnele,/ august, august adună-le.
Vocea Basarabiei: Să ne adune grămăjoară în intenții bune, cu gândire pozitivă, să putem pune înțelepciunea în capul mesei, că dacă va fi multă înțelepciune se pare că multe probleme vor dispărea de la sine.
Ricu Vodă: Corect, sunt de acord! Asta-i viața.
