Când boierul Iordache Golescu a adunat, într-un manuscris de 854 de pagini, 16.350 de tipuri de proverbe românești – asta se întâmplase chiar în primul an al secolului XIX – zicala VRABIA MĂLAI VISEAZĂ însemna că tot omul se gândește la ceea ce-i priește mai bine, la ceea ce i-ar plăcea să dobândească, dar fără mare efort și nu neapărat pe merit.
Dovadă e faptul că poporul a ales drept subiect al acestei observații nu bufnița care iese noapte la vânat șoareci, nu cocostârcul care știe să prindă broaște, nici ciocănitoarea, cea care s-a oferit să adune insectele dăunătoare ce bortelesc tulpina arborilor, dar, în exces de zel, și-a făcut obiceiul să perforeze copacii și mai nemilos.
Ca să nu mai spun de feblețea mea cioara, cea care știe exact ce dorește și cum să obțină. Mălai visează vrabia, pasărea cea mai trivială și antropofilă, adică stabilită în preajma locuințelor omenești, dotate cu țarcuri pentru animale domestice. Din hrana pentru animale ciugulesc și vrăbiile – ornitologii le clasifică drept făcând parte din familia Passeridae. Scormonind prin balega de cal și prin urlueala amestecată cu frunze de sfeclă, vrabia visează mălai. Adică făină de porumb. Puhavă ca prima zăpadă, când e tocmai adusă de la moară, galbenă și înmiresmată. Nici mămăliga aruncată unui grivei nu se compară cu mălaiul din visele de vrabie antropofilă.
Când boierul Iordache Golescu descoperise proverbul cu vrabia și făina de porumb, nu se inventase încă alegerile prezidențiale din Republica Moldova. Dar înțelepciunea populară a anticipat providențial, încă în primul an al secolului XIX, competiția candidaților care se și văd semnând decrete, modificând constituția, dizolvând parlamentul, trimițându-i la pușcărie pe predecesori etc., etc. Și făcând băi de mulțime.
Numaidecât. Cum altfel? Ah, ce vreme prielnică pentru visuri îmbietoare, cele câteva săptămâni de campanie, când telemoderatorul te întreabă, afișând o expresie feciorelnică pe față – cum va proceda domnul președinte Cutărescu în problema cutare? Și Cutărescu sau Cutăreasca prinde a măcina porumbul, se îmbată cu aroma fermecătoare de mălai, se lasă dus/ă pe aripile năzuinței spre Palatul Republicii, unde îl/o așteaptă alaiul prezidențional și elitele chemate, selectiv(!), la ceremonia de inaugurare.
Mă uit pe calendar și îmi dau seama că mai sunt cam două săptămâni de levitație electorală. 14 zile de mălai visat în cele mai îndrăznețe și ingenioase modalități. De altfel, Wikipedia spune că vrăbiile clocesc ouăle timp de 14 zile. După care puii de Passeridae se văd siliți să caute hrană prin ligheanul cu urlueală și în colbul de pe șleahurile patriei.
