Puhoaiele nemulțumirii latente față de eșecurile militare, economice, diplomatice ale regimului putinist l-au adus în față, ca pe o căpiță de paie luată de valuri, pe Boris Nadejdin, singurul candidat la prezidențialele din Rusia, care a avut curajul, zic unii, sau căruia i s-a permis, de la palat, spun alții, să-i arunce mănușa invincibilului președinte rus.
Numai că Tanda tare mai seamănă cu Manda, cum zic țăranii – dacă vă sună prea vulgar cuvântul mandea, și mai bine se potrivește dictonul După sac și cârpală. Ajuns, printr-un concurs de împrejurări, speranță a opoziției din Rusia, pre limba lui de patriot piere. El își dă imediat arama pe față, când este întrebat despre retrocedarea teritoriilor ucrainene acaparate de Rusia.
Stați un pic, zice Boris, ele sunt sub oblăduirea constituției, iar eu voi fi obligat să respect interesele Rusiei, nu ale Ucrainei, și nici ale Uniunii Europene, zice Boris Borisovici, visând mălai. La fel ca Aleksei Navalnîi, căruia îi aparține celebra afirmație că peninsula Crimeea nu este o tartină, Nadejdin încearcă să se ascundă, șemecher, îndărătul voinței populației locale, cea care urmează a fi întrebată, peste vreo doi ani de armistițiu, cu cine va dori să rămână în continuare – sub ruși sau să revină înapoi în Ucraina. Pretinsul succesor al lui Putin se preface că plouă.
El omite deliberat din discursul său patriotic elementul esențial – Putin i-a alungat pe ucraineni din casele, de pe moșiile lor, aducând în loc tot felul de amatori de chilipir. Crimeea e plină de vânători de averi confiscate, iar Mariupolul e mina de aur pentru sifonarea fondurilor de reconstrucție a caselor distruse, exact cum era Cecenia îndată după venirea lui Putin la putere.
Cine, cum și dacă va ține cont de părerea ucrainenilor zburătăiți în toată lumea nu se complică să explice Nădejdea opoziției. Dar nici Ksenia Sobciak, care se preface că îl descoase provocator și în cunoștință de cauză, nu-l întreabă, pe ea nu o interesează dacă această abordare va fi valabilă în cazul populației din Cecenia sau din Bașkortostan.
Boris Nadejdin, tot mai pasionat de rolul său de succesor, se declară veghetor al constituției, fără să strecoare măcar o aluzie că ea a fost violată pe toate părțile și în toate felurile posibile. Boris Nadejdin are o singură pretenție față de Putin – declanșarea războiului a fost o greșeală (!). Deci nu o crimă, ce a încununat opera diabolică de subjugare a instituțiilor statale, ci o eroare strategică, o deviațiune, pe care Speranța rușilor supărați de efectele războiului are de gând să o repare, respectând instrumentele lăsate drept moștenire de Putin. Dar până acolo e cale lungă și nici nu e de nasul lui Boris Borisovici să și ajungă într-acolo.
Pentru că misiunea ce i-a fost încredințată, cu știrea sa ori fără să fi fost avertizat (ca să joace rolul cât mai convingător), este una utilitar-propagandistică – să-i dea argumentele necesare lui Putin, ca el să se declare, fără drept de tăgadă, învingător într-o competiție onestă, cu participarea unui adversar pacifist, sprijinit de cele mai largi cercuri ale opoziție (Hodorkovski, Navalnîi, Caț etc.) creditat însă cu numai patru la sută din sufragii, adică câștigând borta covrigului.
În timp ce majoritatea covârșitoare îl vrea pe Putin-războinicul, cel care a promis să militarizeze țara fără opreliști, alocând o treime din bugetul național pentru industria omuciderii, ca să facă față în confruntarea cu Occidentul pe câmpul de luptă ucrainean … etc, etc,etc. (vezi glosarul telebandiților Soloviov, Skabeeva, Simonian). Perlele lui Nadejdin au fost deja radiografiate meticulos și nu mai simt nevoia să le iau la puricat. Dintre toate confidențele de inimă albastră, una mi s-a părut foarte relevantă.
El s-a luminat la față când a prins a-l lăuda pe Kirienko (cel care a blagoslovit, prin participarea sa, inaugurarea celebrului monument, numit BABA CU DRAPEL) pentru talentul de a executa cu devotament și dăruire oricare dintre misiunile încredințate.
Dacă i s-ar fi ordonat să construiască biserici, toată Rusia era numai biserici, a conchis evlavios Borea Nadejdin în dialogul cu Ksiușa Sobciak, precedenta concurentă de mucava a președintelui interminabil.