Nimic mai firesc decât să ne preocupe subiectul de securitate, din varii motive, inclusiv pentru că Volodimir Zelenski i-a transmis Maiei Sandu o informație care, probabil, ne îngrijorează și, mai ales, pe specialiștii de la SIS, care spun că verifică autenticitatea acestor presupuse planuri de destabilizare a Republicii Moldova, de lichidare a democrației, cum se spune în comunicat. Dar discuția aceasta o aveam în vedere de mai demult și evident că n-o să epuizăm tema, dar, în condițiile în care avem un război devastator la frontiera estică a Republicii Moldova, am zis să vorbim despre războiul hibrid, întâi de toate, de unde s-a luat și, mai ales, de câte ori auzeam în comunicate că, vezi Doamne, se încalcă regulile de purtare a războiului, îmi căutam interlocutorii care să mă lămurească cum adică, dacă, vezi Doamne, omori militarii îi și normal, dar dacă lovești pe alături și dai în civili, aceasta-i încălcare a regulilor de purtare a războiului și dacă poți în cadrul unui război să stabilești reguli etc., etc. E o întrebare poate naivă, primitivă, dar o să ne explice experții, mi-am găsit oameni pe potrivă – Dumitru Mînzărari, care este lector la Colegiul Baltic de Apărare, în fond, se ocupă de subiecte de securitate, cu el vorbim prin metoda telecomunicațiilor, și Mihai Mogîldea, director adjunct la IPRE, Institutul de Politici și Reforme Europene, instituție-fanion, aș zice, care are ceva de spus în mai multe domenii, inclusiv în subiecte de securitate.
Vocea Basarabiei: Și am să încep cu Dumitru Mînzărari, cunoscut iarăși pentru preocupările sale constante referitoare la securitate, în general, securitatea europeană și, în special, eforturile Republicii Moldova. Dumitru, deci reiterez această întrebare – când a apărut, că nu-i invenția lui Putin, probabil, când a apărut prima dată în vizorul cercetătorilor războiul hibrid și dacă autorii acestui război hibrid rusesc au fost detectați la vreme, nu cumva Europa s-a trezit cu întârziere? Acum, retroactiv, se dau aceste imagini cu declarațiile lui Putin că, vai de mine, noi n-am avut nicio treabă, niște mineri sau tractoriști s-au înarmat și au făcut referendum ca după asta să recunoască, cu subiect și predicat, cum se spune românește, că, de fapt, au fost acolo militari ruși. Deci, războiul acesta hibrid, care înțeleg că se poartă într-o formă mai puțin fierbinte și în Republica Moldova, dacă dvs., cercetătorii, i-ați detectat simptomatica la vreme și puteți anticipa evoluțiile, mai ales aceasta e important.
Dumitru Mînzărari: Răspunzând la întrebarea dvs., cred că e necesar pentru claritate să abordăm două aspecte: 1) de unde a apărut termenul și 2) originea însuși conținutului pe care acest termen îl clarifică.
Vocea Basarabiei: Exact asta am vrut și mulțumesc că dvs. foarte academic mă încadrați, spuneți – să convenim asupra noțiunilor.
Dumitru Mînzărari: Un cercetător american, Frank Hoffman, a venit cu noțiunea aceasta pe la mijlocul anilor 2000, unde s-a referit la războiul hibrid, descriind conflictul dintre Israel și organizațiile palestiniene care luptă cu Israelul, în contextul în care oponenții Israelului foloseau instrumente diferite de ducere a războiului, inclusiv convenționale, neconvenționale, adică un mix de metode.
Vocea Basarabiei: Inclusiv aruncarea pietrelor în patrule, provocarea lor, nu?
Dumitru Mînzărari: Da. Pe acest cercetător îl preocupa faptul că în viitor Statele Unite pot să se confrunte cu diferite tipuri de agresiune sau măsuri violente de contracarare a intereselor Statelor Unite, care vor combina metode statale de ducere a războiului și metodele actorilor nonstatali de conducere la violențe. Acest termen a intrat în gura specialiștilor și politicienilor pentru o perioadă. Când Rusia a invadat Crimeea și a anexat-o, acest termen a apărut fiind unul comod și bazându-se pe faptul că Rusia la fel a folosit un mix de metode, atât metode aplicate de către state de obicei, cât și metode de violență armată conduse de actori nonstatali. Și când s-au purtat în cadrul Uniunii Europene discuții cum să contracareze o astfel de tehnologie sau metodă de conflict, de agresiune interstatală, știți cum, politicienii poartă discuții și trebuie să ajungă la un consens pe terminologie. Un fapt important este că terminologia nu este utilă pentru a duce politici eficiente, însă ceea ce a fost foarte util pentru Uniunea Europeană e faptul că a creat cadrul acesta legal de răspuns prin care Uniunea Europeană poate să răspundă la metode de agresiune interstatală de tipul acesta, care sunt mai puțin observabile în cazul unei război convențional și i-a dat Uniunii Europene atât instrumentele necesare pe cadrul legal, cât și resursele pe care să le aloce. Deci, ulterior, NATO a folosit aceeași definiție și a inclus-o în documentele sale de conducere, însă acum specialiștii militari din Europa, dar, în special, ai NATO indică că termenul însuși este unul contraproductiv, fiindcă se referă la un șir de acțiuni de agresiune interstatală, care sunt diferite. De exemplu, atacuri cibernetice, dezinformare, folosirea unor forțe militare proxy, atentări la destabilizarea unui stat prin implicarea în politica lui internă. Și, dacă dorești să răspunzi eficient la astfel de măsuri, trebuie să le separi, pentru că fiecare măsură aparte necesită abordări aparte, metodologii aparte, specialiști aparte și din acest motiv deja acum în discuțiile specialiștilor apare ideea că folosirea acestui termen este contraproductivă și este necesar de făcut ceva cu el.
Vocea Basarabiei: Adică este prea general și prea vast sau, dimpotrivă, el nu ține cont de elemente mereu noi și noi?
Dumitru Mînzărari: Da, e prea general și prea vast.
Vocea Basarabiei: Și acum o să-l întreb pe Mihai referitor la situația din Republica Moldova. Tocmai termenul acesta – război hibrid – în cazul Republicii Moldova include, în special, dezinformarea la care se referă Dumitru, include războiul purtat de propaganda rusească, da, nu s-a ajuns la un Prigojin care să vină aici ca în Africa la el acasă, dar dacă cercetarea și expertiza, ca și în cazul europenilor pentru războiul hibrid, oferă cu un pas înainte soluții juridice, legale, astfel încât, confruntându-ne cu războiul hibrid și cu elementul propagandă și fals, și „raspeatîi malicik”, să nu aplicăm soluții juridice depășite. Dacă este cumva o colaborare între cercetare, expertiză și legislator, pentru că atunci când s-a oprit, de exemplu, emisia celor 6 posturi „celebre”, multă lume, inclusiv colegi de breaslă ai jurnaliștilor au venit cu rigluța asta, potrivit unora deja depășită, nu poți în cazul unui război hibrid tu, de fapt, să te aperi cu o normă care nu mai este valabilă când casa arde.
Mihai Mogîldea: Eu cred că aici este foarte important să facem corelația între mecanismele și instrumentele pe care le utilizăm pentru a identifica aceste amenințări la adresa securității naționale și răspunsul de ordin juridic, legal la aceste riscuri și cum reușim noi cumva să ne coordonăm eforturile la nivel intern ca să anihilăm potențiale destabilizări interne cauzate de aceste riscuri. Să luăm cazul concret al celor 6 canale, pentru că ele cumva se încadrează în această logică a războiului hibrid, aici am avut câteva elemente într-o ecuație destul de complexă, pe de o parte, elemente pe care le cunoaștem și pe care nu le cunoaștem. Elementele pe care le cunoaștem țin de faptul că s-a luat o decizie în luna decembrie a CSE-ului legată de activitatea acestor canale, iar motivul care a stat la baza deciziei se rezumă la sursa de finanțare a acestor 6 canale.
Vocea Basarabiei: Adică nu conținutul, dar sursa de finanțare?
Mihai Mogîldea: Cred că argumentul din spatele deciziei ține mai degrabă de sursa de finanțare și de modul în care acești bani au fost utilizați pentru a influența politica editorială a acestor canale.
Vocea Basarabiei: Adică, indirect, ar răspunde la întrebarea cine plătește, acela comandă muzica?
Mihai Mogîldea: Exact. Din ceea ce ni s-a comunicat public, reiese faptul că acele 6 canale ar fi fost finanțate din Federația Rusă, din surse obscure, și-ar fi schimbat între timp patronii, conducătorii o parte dintre ele, astfel încât era clar pentru instituțiile de securitate de la noi, pentru Serviciul de Informații și Securitate era clară conexiunea dintre cine comandă și modul în care aceste canale își gestionează activitatea astfel încât să răspundă, probabil, unei politici de agresiune, unei politici de destabilizare, coordonată de către Federația Rusă. Din păcate, acest element al problemei care de altfel probabil ar fi oferit mai multă claritate asupra raționamentului care a stat în spatele acțiunilor întreprinse de CSE nu a fost prezentat public, nu a fost comunicat public și aici, din câte am înțeles, a existat o sesizare în adresa SIS-ului, la care SIS-ul a răspuns că nu poate oferi aceste informații, pentru că ele ar ține de secretul de stat și până în acest moment noi nu cunoaștem dacă din informațiile Serviciului de Informații și Securitate acești conducători din spatele acestor canale sunt clar afiliați regimului de la Kremlin, prezumăm că acest lucru este adevărat. De ce zic că acest caz se încadrează cumva în logica războiului hibrid? Pentru că putem presupune că au existat niște semnale identificate în toamna acestui an de către serviciile noastre că ar exista această conexiune și probabil a fost comunicat acest lucru guvernării care, din punct de vedere juridic, trebuia să găsească o soluție prin care ar putea stăvili această conexiune clară cu finanțatorii din Federația Rusă și cu acele persoane care cădeau deja sub incidența acelui regim de sancțiuni impus de către Statele Unite ale Americii, de către Marea Britanie, care probabil, într-o formă sau alta, se dorește replicat și la Chișinău, doar că noi nu avem încă un cadru legal în acest sens. Deci, cred că acest caz se încadrează în această logică și nu întotdeauna vom găsi neapărat într-o ecuație toate elementele care să fie pe deplin cunoscute și pe deplin înțelese ale războiului hibrid, și nu întotdeauna aceste lucruri pot fi comunicate oamenilor de rând.
Vocea Basarabiei: Bine, slavă Domnului, noi nu o să testăm, deocamdată, pe acest teritoriu toate elementele despre care o să vorbim și cu Dumitru, dar vă întreb pe dvs., părerea poate subiectivă, a fost eficientă această intervenție? Dacă nu cumva acestor instituții li s-a făcut mai multă publicitate, ei au profitat de publicitatea care i-a ajutat să se lanseze imediat pe rețelele sociale și adică au țâșnit prin rețele la același auditoriu sau au schimbat auditoriul, pentru că nu-i Lukoil-ul care și-a luat valizele și benzina și a plecat, iar benzinăriile le-a vândut? Aceștia, prin dușlagul acesta al internetului, continuă să propovăduiască pro-putinismul, dacă, într-adevăr, asta au făcut până acum.
Mihai Mogîldea: Cred că eficiența acestei decizii va putea fi testată în timp, atunci când vom urmări în ce măsură publicul de aici, de la Chișinău, va fi în continuare victima acestor campanii de dezinformare.
Vocea Basarabiei: Adică să așteptăm sondajele care au să arate?
Mihai Mogîldea: Să așteptăm sondajele care ne-ar putea arăta două aspecte ale problemei: pe de o parte, numărul de urmăritori ai acestor canale, care ar trebui să fie într-o descreștere clară, inclusiv în rândul canalelor care deja au fost preluate, înțeleg eu, și unde se difuzează deja conținutul de pe acele 6 canale TV și, în același timp, e de urmărit de altfel și numărul de simpatizanți ai unor partide. Mă refer aici la Partidul „Șor”, la Partidul Socialiștilor, care erau clar ridicați în slăvi la aceste 6 canale TV și care, inclusiv prin intermediul acestor canale, își făceau publicitate electorală zilnic la Știri, și nu doar, în cadrul emisiunilor analitice și, în același timp, turnau zoaie în capul altor partide și, în special, în capul guvernării. Deci, e de urmărit aceste date, ele sunt importante, ele sunt relevante și, în același timp, trebuie să ne uităm la alți indicatori, mai degrabă la modul în care în lipsa acestor surse de dezinformare mai degrabă, aceste manifestații care erau organizate în anul trecut, mișcări așa-zise de protest, evident, plătite, dar și pe rețelele de socializare, modul în care se coagulau aceste grupuri, susținători vor mai fi active, vor mai fi capabile să se coaguleze în aceeași măsură. Eu cred că la ora actuală nu există o soluție care să poată pur și simplu tăia din capacitatea acestor canale și acestor finanțatori de a dezvolta conținut cu tentă de dezinformare, cu tentă de propagandă, pentru că, chiar dacă astăzi, să zicem, suspenzi licența sau anulezi licența unui canal de televiziune, el imediat poate apărea sub o altă formă, poate prelua licența unui alt canal și difuza același conținut acolo, poate trece pe online ș.a.m.d., deci problema nu stă atât în instituție, cât mai degrabă în persoanele care finanțează aceste instituții.
Vocea Basarabiei: Dar întrebarea mea era – nu cumva, fiind războiul foarte aproape, autoritățile ar fi tentate să aplice metoda ucraineană, care au tăiat foarte clar tot ce vine de la ruși propagandă, și nu au mai stat cu mănuși albe să discute dreptul la libertatea de expresie ș.a.m.d.?
Mihai Mogîldea: Eu cred că parțial noi am acționat cam în aceeași direcție, chiar dacă acest lucru s-a întâmplat mult mai târziu decât în Ucraina, decizia CSE-ului nu a fost succedată de foarte multe discuții și foarte multe explicații, au fost în primele zile câteva explicații, dar cumva problema a fost abordată ca fiind una ce ține mai degrabă de domeniul securității și intervenția autorităților, una imediată, se cerea și era necesară. În același timp, evident că discuții vor mai fi…
Vocea Basarabiei: S-a contat pe arbitrajul europenilor, în special.
Mihai Mogîldea: Exact. A contat mult și exemplul europenilor, care au acționat cumva în aceeași notă, în aceeași perioadă. Dar discuții vor mai urma, vor mai fi, acest subiect va fi exploatat, în special, în campaniile electorale de către opoziție, și acest lucru se întâmplă și în prezent, dar, iarăși, ca să urmărim eficiența acestor intervenții, trebuie să vedem în timp cum se schimbă situația în Moldova și eu sper ca, inclusiv când ne uităm la sondaje și observăm părerea sau analizăm opiniile oamenilor cu privire la războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei să vedem acolo niște schimbări, să vedem mai mulți oameni care înțeleg natura și cine este agresorul în acest război. Din păcate, din luna martie până acum, dacă urmărim sondajele, datele ne arată cam același lucru, există o paritate între oamenii care cred că Federația Rusă se face vinovată de această agresiune și, pe de altă parte, Ucraina, Occidentul și alte state. (…)
