Bine ne-ați găsit aici, la Vocea Basarabiei! Și bine v-am găsit, privitorii, ascultătorii emisiunii duminicale pe care astăzi o dedicăm unei teme delicate, dar de actualitate, și poate încercăm să vedem cât de mult va dura discuția în jurul acestui subiect, și am să pornesc de departe. Știți povestioara cu inelul lui Solomon, da, ce scria în interiorul acelei bijuterii? – „Și asta va trece”. Sigur că și asta o să treacă, dar vorbim despre istoria în jurul bisericii care acum traversează o perioadă de tensiuni și la sigur v-ați alimentat curiozitatea din știrile de la Vocea Basarabiei, din interviurile noastre și ați aflat care sunt dedesubturile factologice. Or, noi încercăm astăzi poate să ne dumerim un pic mai sus decât acest „scandal” legat de intenția Mitropoliei Moldovei și a Chișinăului de a se muta cu traiul în altă parte decât Patriarhia Moscovei, cu multă întârziere, pentru că războiul durează mai mult de 20 de luni și, iată, Mitropolitul Vladimir și-a anunțat intenția, cel puțin a transpirat, după care a fost nevoit să recunoască, a și trimis o epistolă Patriarhului de la Moscova, și ce a urmat în piramida aceasta, în ierarhia Mitropoliei nu există o părere unică. Iată că mitropolitul a rămas cumva în minoritate, chiar dacă a fost sprijinit de părintele Borșevschi, care a citit în mesajul mitropolitului un semnal de oportunitate ca să se schimbe lucrurile, să se despartă Mitropolia Moldovei de Patriarhia Rusească. Și atunci m-am gândit să discut cu unul dintre oamenii cei mai indicați, pe care îl avem chiar în redacție, Romeo Cemîrtan, colegul nostru, pe care îl vedeți mereu vorbind cu oamenii în stradă și meseria asta mi se pare cea mai apetisantă pentru un jurnalist, Romeo fiind și teolog, având studii de teolog, având cercetări în subiectul Mitropoliei Basarabiei, și este istoric, și cu Nicolae Negru, care este la fel de atent cu tot ceea ce se întâmplă pe piața politică.
Vocea Basarabiei: Și am să încep, contrazicându-mă cumva, de la întrebarea firească pe care și-o pune cel care urmărește această tensiune, această controversă – ce a fost asta? A fost un foc de paie care s-a stins deja? Mai mocnește? Este o răscruce veritabilă de la care s-ar putea Mitropolia Moldovei, coborându-și statutul, să se integreze în Biserica Română, să revină, așa cum spun mulți preoți, la matca firească? Există îndărătul acestei mișcări „pericolul” reunificării, pe care îl văd politicienii, și adversarii de asta se opun, în primul rând, pentru că se va pierde identitatea proprie a bisericii și după asta, ca și în cazul limbii române, nu va exista limba moldovenească, va dispărea rațiunea de existență a statului etc.? Argumente cunoscute, toată piramida aceasta o cunoaștem. Și acum spuneți-ne, vă rog, dvs. – scandalul acesta s-a consumat? Se va consuma? Au rămas doar tăciunii sau e un foc care va arde în continuare?
Romeo Cemîrtan: Vreau să-i salut pe toți cei care ne privesc! E clar că asistăm la un serial, un serial care a început în ’92, a fost declanșat de forțele proruse și aș spune că a fost o oglindă a conflictului transnistrean. În general, aș lega acest conflict bisericesc de acest conflict care și acum este înghețat.
Vocea Basarabiei: Simbolul este Cobasna…
Romeo Cemîrtan: Da. Avem și noi, să spunem așa, un depozit, numai că el nu este depozit de muniție, este depozit de ideologie a „lumii ruse”, care stă aici, la noi în capitală, la Mitropolia Chișinăului, și care poate fi explorat, și poate fi folosit împotriva noastră.
Vocea Basarabiei: Dar ei iată s-au luminat, au zis: „Gata, să avem rădăcini latine, nu mai vrem să-l pomenim pe patriarh în predicile noastre”?
Romeo Cemîrtan: Eu ca teolog mi-am pus întrebarea, când am citit această scrisoare, cât de veridică e ea și dacă nu se aseamănă cu acea Mișcare de Renaștere Națională, să-i spunem așa, care a fost atestată la sfârșitul anilor ’80 – începutul anilor ’90, și pe care unii politicieni au folosit-o în scopurile personale. Nu vedem nici o scrisoare din partea altor biserici ortodoxe, autonome sau de autoguvernare din componența Bisericii Ruse. De ce anume biserica din Chișinău a avut acest curaj și a avut acea îndrăzneală să ridice vocea și să-l înfrunte pe patriarh?
Vocea Basarabiei: Poate din cauză că ucrainenii s-au răsculat?
Romeo Cemîrtan: Ucrainenii, în general, și-au rezolvat problema, noi am rămas în urmă, dar ei încă în 2018 au rezolvat problema autocefaliei, ei au revenit la matcă, cu adevărat, la Patriarhia de la Constantinopol.
Vocea Basarabiei: OK. O să intrăm în amănunte, dar mai întâi Nicolae să ne răspundă la întrebare – senzația dvs. e că e un foc de paie? E un serial, așa cum Romeo zice, scris cu abilitate de cineva, care repetă istoria cu mișcarea deturnată?
Nicolae Negru: Nu știu dacă e serial, dar cred că e abia începutul și începutul…
Vocea Basarabiei: Deci, e o saga?
Nicolae Negru: Primele semnale au fost în ‘92, dar, de fapt, mai înainte, semnalul a fost în ’91, când s-a prăbușit Uniunea Sovietică, și acum asistăm sau simțim aceste mișcări tectonice care se produc în regiunea noastră, legate de prăbușirea Uniunii Sovietice. Acum, după declanșarea războiului din Ucraina, a început o altă prăbușire, au început alte procese foarte profunde și nu au cum se opri acum, sunt legate aceste procese de soarta Rusiei, de „russkii mir”, de acele „skrepe” sau, mai bine zis, cimentul cela care leagă această „lume rusă”, „skrepî”, cum zicea Patriarhul Kiril, acest ciment…
Vocea Basarabiei: Scoabe…
Nicolae Negru: Ce ține împreună această „lume rusă”.
Vocea Basarabiei: „Skrepî” e ca și „skrepki”, agrafe, da?
Nicolae Negru: E adevărat, dar el în sensul acesta folosește…
Vocea Basarabiei: Da, sigur că, betonul.
Nicolae Negru: …un fel de ciment, care ține.
Vocea Basarabiei: Coagulant?
Nicolae Negru: Da, coagulant, care ține această lume, un coagulant spiritual și iată în acest coagulant spiritual încep să apară fisuri, și fisuri foarte puternice. O fisură s-a produs atunci, în 1992, când a fost reînființată Mitropolia Basarabiei, o fisură s-a produs în Ucraina în 2018, procesele au început mult mai înainte, în 2014, când a fost anexată Crimeea. De fapt, atunci ucrainenii, Biserica Ucraineană a început în forță procesul de desprindere de Biserica Rusă. Și există, de fapt, ceva asemănător în ceea ce se întâmplă în Ucraina și ceea ce se întâmplă în Republica Moldova, dar se mai întâmplă, de exemplu, și în Letonia, în Estonia s-a întâmplat mai înainte, Estonia s-a despărțit de Biserica Rusă, Biserica Ortodoxă Estoniană s-a despărțit de Biserica Rusă și a trecut sub oblăduirea sau omoforul Patriarhiei de la Constantinopol. Aceleași procese încep în Letonia, Lituania. Apropo, și Biserica Rusă din Amsterdam, din Olanda, se desparte și ea de Patriarhia Rusă și asta e tot legat de acest război binecuvântat de patriarhul Rusiei. Desigur că e o contradicție – o biserică binecuvântează un război, zice că e război sfânt ș.a.m.d., dar acestea-s manifestări exterioare, în interior vorbeam de acea refacere și această refacere este legată de stabilirea abuzivă a Bisericii Ruse sau, mai bine zis, extinderea abuzivă a Bisericii Ruse și asupra teritoriului ucrainean, și asupra teritoriului Țărilor Baltice, și asupra teritoriului nostru, fiindcă aici a existat Mitropolia Moldovei supusă Patriarhiei de la Constantinopol sau subordonată Patriarhiei de la Constantinopol. Și cum i-a spus Patriarhul Teoctist în 1992, i-a trimis o scrisoare Patriarhului Alexie încă era pe atunci, abuzul nu dă nici un drept. Deci a existat un abuz în 1812, când Biserica Ortodoxă Rusă i-a alungat pe ierarhii care erau aici ai Mitropoliei Moldovei, chiar pe mitropolit când a cucerit Moldova, și pe mitropolitul Țării Românești, îmi pare că Ionăchescu, dar al Moldovei – Veniamin Costache, i-a demis, cum s-ar spune, ceea ce este de neconceput în cadrul unei biserici, conform canoanelor. Și acum acest drept abuziv, Rusia pretinde că e teritoriu canonic și Republica Moldova, și Ucraina, dar i se spune că nu poate fi teritoriu canonic, pentru că, de fapt, în cazul Ucrainei, Biserica Rusă nu are (cum se numește aceea?) tomosul de la Patriarhia Constantinopolului și, cu atât mai mult, nu are tomosul că ea este aici stăpână, în acest spațiu. Și iată această de-imperializare, această politică, care s-a făcut în Biserica Rusă contrar canoanelor Bisericii Ortodoxe, adică s-au încălcat, am cucerit, a venit armata, în mod normal, armata nu ar trebui să aibă legătură cu biserica și, apropo…
Vocea Basarabiei: Adică, exact ca în Crimeea, au venit și au bătut țărușul, spun că acesta deja e al nostru și vine patriarhul și spune: „și biserica la fel”?
Nicolae Negru: Da, patriarhul spune că și biserica la fel, așa și aici. Aici exista Biserică Ortodoxă în 1812, vine armata rusă, bate țărușul pe linia Prutului și vine biserica și zice că și noi, de fapt, acesta-i și teritoriul nostru, ceea ce nu ar trebui să existe.
Vocea Basarabiei: Adică pe termen lung nu funcționează și, iată, bumerangul vine acum?
Nicolae Negru: Da, și acum vine această răsplată, vine această restaurare, refacere a dreptății, a canoanelor. De aceea Biserica Ortodoxă Rusă, în cazul Ucrainei, de exemplu, și în alte cazuri nu se bucură de sprijinul celorlalte biserici, nici măcar al bisericilor din Balcani, al bisericilor statelor slave din Balcani.
Vocea Basarabiei: Am să-l întreb pe Romeo, teologul – iată, de ce cu atâta întârziere, dvs. ați spus din start că nu credeți, dar totuși, eu încerc să fiu avocatul Mitropolitului Vladimir, care ce avea să facă în condițiile în care era Voronin la putere, Dodon la putere, el nu se putea răscula împotriva celor care se rugau și se întâlneau frecvent cu patriarhul, și alternau întâlnirile: Putin, patriarhul și tot așa? Deci, n-avea cum. Și acum, după ce iată a avut revelația, în sfârșit, că biserica ta trebuie să revină sub oblăduirea Bisericii Române, noi ca și cum punem la îndoială sinceritatea, nu-i dăm voie să se mute în biserică, e adevărat, dânsul vrea pe un palier cel puțin egal cu Mitropolia Basarabiei, dacă nu cumva mai sus, adică mă mut eu la Biserica Română, dar nu să stau alăturea sau sub mitropolia – așa înțeleg eu lucrurile -, adică cum, eu, care am avut grad de colonel, convențional vorbind, nu fac aluzie neapărat la epoleți, eu, care am fost foarte important, să mă mut ierarhic sub cineva? Așa se văd lucrurile din banca mea.
Romeo Cemîrtan: Da, așa a fost creată impresia și eu văd că a reușit, societatea a intrat în jocul respectiv, a înghițit această momeală și discută foarte serios această temă.
Vocea Basarabiei: Chiar părintele Borșevschi, pe care îl știm că e destul de inițiat, și dânsul a prins momeala asta?
Romeo Cemîrtan: Dânsul face parte din sistem, momeala este făcută pentru societate, pentru oamenii care aspiră spre Europa, spre libertate, democrație. Până la urmă, înghițim momeala lui Ceban, care dintr-un comunist a devenit proeuropean, un edil al unui oraș în viitor european, cu străzi, comunicații…
Vocea Basarabiei: Poate s-a convertit la noua religie, hai să vedem, până la proba contrarie, totuși, Mitropolia Moldovei, mutându-se sub oblăduirea patriarhului român, încalcă canoanele sau, așa cum spune Nicolae, revine în matcă în mod firesc? Explicați-ne, totuși, cum e cu entitățile bisericești.
Romeo Cemîrtan: E și mai drastic. Da, aici sunt chestii legate de canoane, au fost încălcate multe canoane încă în 1812, dar până în 1812 fiecare invazie a armatei ruse cu pretextul că se luptă cu Imperiul Otoman era o încălcare, pentru că ei se instalau pe 5 ani, pe 10 ani în timpul luptelor cu otomanii și aduceau nu numai armata și comunicările, aduceau și biserica lor. Și avem exemple când mitropoliții noștri pur și simplu erau, așa, exilați pe o perioadă scurtă până ce un episcop rus administra toate treburile bisericești în Moldova sau în București. Este vorba de, să spunem așa, aș fi drastic dacă genetic cineva s-a creat într-un fel, numai printr-o intervenție genetică îl poți schimba, convertirea de genul acesta este aproape imposibilă. De ce? Pentru că Vladimir este produsul sistemului sovietic bisericesc, el ajunge la noi după Mitropolitul Serapion, îl înlocuiește și, de fapt, este cel care a inițiat această luptă împotriva segmentului de preoți, în frunte cu Episcopul Petru, care doreau restabilirea canoanelor și revenirea la Biserica Română. Vă dați seama, după 30 de ani de luptă nu există o relație, ei știau că ei sunt anticanonici, ei știau din interior ce este sistemul sovietic al Bisericii Ruse cu agenți, cu conlucrare, cu geopolitică, cu interesele economice ș.a.m.d.
Vocea Basarabiei: Cu focul pascal adus din banii lui Dodon?
Romeo Cemîrtan: Deci, PR, conlucrare cu politicienii, întărirea ideologiei, pentru că biserica este credință, dar ea poate fi manipulată de politicieni ca o ideologie și Biserica Rusă acum este mai mult despre ideologie decât despre credință.
Vocea Basarabiei: Ilustrează foarte bine, dacă ditamai patriarhul poate e un caz anecdotic, dar patriarhul îi povestește Papei de la Roma despre rachetele care „podliotnaia vremea”, cât durează zborul, și îi povestește, și Francis nu mai poate rezista și îi spune: „Dumneata vorbești ca un funcționar, și nu ca un duhovnic”. Situația aceasta arată cu maximă relevanță unde s-a ajuns.
Romeo Cemîrtan: Noi vorbim despre un domeniu unde, din păcate, există și această latură umană, este lupta pentru a-și apăra interesele și proprietatea. Noi trebuie să nu uităm că avem peste 640 de clădiri date de Ministerul Culturii în folosința acestei instituții bisericești.
Vocea Basarabiei: Vă referiți la parohiile cu biserici?
Romeo Cemîrtan: Parohiile și, da, bisericile. Noi vorbim despre mănăstiri, noi vorbim despre un domeniu care nu este deloc, să spunem așa, controlat din punct de vedere fiscal, noi nu știm câți bani, de unde-s banii și unde se duc acești bani în totalitate.
Vocea Basarabiei: Sau cutia Pandorei, domeniul funciar – pământurile care aparțin.
Romeo Cemîrtan: Da, toate țin de chestia financiară, nu în zadar Mitropolitul Vladimir are titlul de doctor în domeniul economic, și anume că el a vrut să demonstreze că și acest domeniu este important și nu trebuie de neglijat. (…)
