Bine v-am găsit sau bine ne-ați găsit, butonând televizorul sau căutând pe internet emisiunea „Puncte de vedere, puncte de reper” de la Vocea Basarabiei. Astăzi producem o emisiune pentru biblioteca noastră de familii de oameni de creație, vă povestim cum trăiesc oamenii cate știu să îmbine viața cotidiană, rudimentară cu viața de creație. E un lucru dificil, dar nu imposibil. Eu îi invidiez pe oamenii care sunt dependenți de această stare de creație, care pot să se lipsească de viața de rutină, pot să își trăiască viața în detrimentul cotidianului. Și, în sfârșit, am ocazia să vi-i prezint pe Stela Moldovanu, Leo Moldovanu și Sergiu Moldovanu. Sunt doar trei sferturi din familie, pentru că mai sunt încă două fete ale lor, care deja au plecat din cuibul familiei.
Vocea Basarabiei: Și am să încep cu aceste mostre de creație, pe care mi le-a adus juniorul, moștenitorul afacerii (imediat o să aflați dvs.) și chiar concurentul meu, pentru că lucrarea aceasta, de exemplu, este făcută în vin, în cafea, corect?
Leo Moldovanu: Invers.
Vocea Basarabiei: Invers?…
Leo Moldovanu: Da!
Vocea Basarabiei: O lucrare bună poate fi privită din toate felurile. Uite, cum asta, nici nu poți să pretinzi care este nordul, sudul, ia uitați-vă, o poți privi în toate felurile, dar artistul întotdeauna când pune semnătura în colț, așa procedez eu, dă, marchează direcția. Deci, acestea sunt lucrări executate, create de Leo. Leo de când s-a născut trăiește în mediul acesta de creație și multă lume cred că ar trebui să-l invidieze pentru modul în care este structurată piramida lui Maslow la dvs., nu? Și eu, de exemplu, îi cunosc pe oamenii aceștia de la o necesitate practică, am căutat unde să pun în rame lucrările mele, am căutat o rămărie și nici nu îmi mai amintesc cum am dat de această rămărie a Moldovenilor, a familiei Moldovanu, și m-am lipit așa de strâns de această familie, de acest atelier, pot să spun cum se numește – MolDeco -, pentru că a devenit un centru de atracție, un centru de creație, un centru de conjugare a mai multor idei, a oamenilor care simt nevoia să comunice pe aceeași pârtie. Și în felul acesta i-am cunoscut mai bine, dar nu suficient sau poate mai puțin decât ați vrea dvs. și de asta i-am invitat. Și așa cum îi întreb pe toți care vin în această ipostază în emisiunea mea, vreau să încep de la întrebarea firească a unui om, dacă în condițiile Moldovei poți să fii om de creație fără ca să te plângi, să suferi, să zici că nu-ți ajung bani și n-ai cu ce plăti factura sau pentru că, de regulă, oamenii care creează, în mod obiectiv, ei sacrifică ceva. Și din istoria omenirii cunoaștem că, de fapt, artiștii sunt recunoscuți în viață prea târziu sau postum, și de asta artiștii încearcă să fie nu doar artiști, dar și un pic de marketologi, să mai vândă arta lor. Spuneți-ne experiența dvs., cum ați ajuns? Eu presupun că aveți totuși un echilibru și vă puteți permite, în special ultimele pasiuni ale Stelei nu sunt aducătoare de profituri, și atunci cine ține casa ca jupâneasa să poată să-și permită creațiile?
Stela Moldovanu: Cred că cuvântul-cheie este echilibru, da, pentru că nu suntem noi genul de artiști care trăiesc doar din artă. Noi suntem într-o afacere care este foarte aproape de artă și care înrămează artă, și care trăiește cu asta, dar probabil că și pentru un artist ca să-și mențină viața de zi cu zi, să-și achite facturile și să aibă partea asta de necesități acoperită e nevoie de un echilibru, și atunci încercăm să găsim acest echilibru. Dar, în general, dacă este să ne gândim, fără artă și fără partea asta creativă probabil că ar fi prea tristă viața noastră.
Vocea Basarabiei: Da, dar unii se descurcă foarte bine, lucrează la benzinărie…
Stela Moldovanu: Dar e și asta OK, este o alegere, este un mod de a funcționa, de a fi, pentru o mulțime de oameni nu este necesar să cunoască prea bine materie înaltă sau să umble pe la expoziții de artă sau teatre, sau spectacole. Și atunci probabil că pentru noi, pentru că suntem în această sferă este important să menținem partea aceasta de creativitate.
Vocea Basarabiei: Hai să spunem cronologic, cum a apărut alegerea asta să deschideți un atelier, să-l dezvoltați până la niște standarde internaționale, înțeleg că ați fost brevetați în Marea Britanie cu tehnologiile și folosiți materialele scumpe, de import, în principal italienești? Cum v-ați hotărât, pentru că suntem colegi de breaslă cu dumneata, ai făcut jurnalism, ai vorbit în fața microfonului la radio și la un moment dat ai închis microfonul, ai stins lumina și ai plecat, de ce și unde? Și cum ai ajuns în acest golf, liman? Ce-i asta?
Stela Moldovanu: MolDeco s-a născut dintr-o pasiune, pasiunea mea pentru broderie, la modul cel mai practic căutam și eu rame, așa cum ați căutat și dvs.
Vocea Basarabiei: Rămării...
Stela Moldovanu: Și la un moment dat m-am gândit că nu găsesc în Chișinău ramele pe care mi le-aș fi dorit pentru lucrările mele de broderie și am început să răscolim prin internet, asta era în anul 2002.
Vocea Basarabiei: Scuzați, fac o paralelă poate nu foarte reușită, eu acum citeam despre Elon Musk și în biografie, apropo, scrie că el s-a dus la ruși în 2005, nu, în 2001 să cumpere o rachetă balistică pe care voia să o reutileze, să bage acolo un laborator cu șoareci și să o trimită pe Marte. Rușii au fost zgârciți, nu i-au vândut, el a venit peste un an iarăși cu o valiză de bani, iarăși nu i-au dat și el s-a ambiționat și a zis: „Bine, atunci am să construiesc eu propriile rachete”. Și așa a apărut proiectul FALCON. Deci, așa și voi, ca Elon Musk, ați zis că…
Sergiu Moldovanu: Noi la acel moment aveam un început, aveam un atelier de mobilă, că eram în primii ani de activitate…
Stela Moldovanu: În primele luni de activitate.
Sergiu Moldovanu: Și la fel am spus și noi, de ce să nu facem singuri ramele de care avem nevoie? Astfel am început.
Stela Moldovanu: Am combinat atunci utilul cu plăcutul, am mers în prima noastră călătorie în Europa și ne-am dus direct la producători, la producătorii de rame, era o zonă care tradițional era destinată producătorilor de rame în jurul orașului Florența, pentru că acolo a fost Renașterea, acolo s-au născut toți producătorii de rame, tradițional. Ne-am dus și am zis: „Noi suntem din Moldova, aveți distribuitori în Moldova?” – „Nu, n-avem”. – „Noi vrem să fim distribuitorii voștri”. Și atunci a fost, privind înapoi, o doză de tupeu pe care am avut-o atunci, din tinerețea noastră și teribilismul nostru, ei au avut suficientă încredere și asta ne-a dat și nouă curaj să începem să activăm.
Vocea Basarabiei: OK! M-ați adus exact la întrebarea necesară. Deci pentru un om inspirat, care, uite, vrea să deseneze, să picteze și la un moment dat el trebuie să facă marketing, el trebuie să facătot felul de calcule dacă merge sau nu sau trebuie să fie un om lângă dânsul, pentru că Leo bănuiesc că desenează, dar el habar nu are cât e prețul de cost al unui cartonaș?
Sergiu Moldovanu: Ba da…
Stela Moldovanu: Ba da, el singur își estimează lucrările și el gestionează foarte bine prețurile.
Vocea Basarabiei: Deci, omul de creație trebuie să fie și marketolog?
Sergiu Moldovanu: Da, în primul rând. Da, după asta dacă se dezvoltă, poate să își angajeze pe cineva, dar inițial trebuie el să se descurce, el să se aprecieze. Dacă nu te apreciezi…
Vocea Basarabiei: Într-o emisiune recentă am vorbit cu Veronica Arpintin, care spunea că în sistemul de educație, din păcate, lipsește componenta aceasta, că oamenii care se pornesc să deschidă afaceri, ei habar nu au unde o să ajungă, ei habar nu au cât costă parcursul, itinerarul acesta economic. Voi, când ați pornit, ați avut cât de cât niște repere sau ați învățat călcând pe greble?
Stela Moldovanu: Noi tot habar nu aveam.
Sergiu Moldovanu: Da, e nevoie să ai curaj, dar să știi din start ce o să urmeze este practic imposibil.
Vocea Basarabiei: Dar asta nu-i aventură, Sergiu, dacă zici că am numai curaj și idei?
Sergiu Moldovanu: Păi e aventură… Corect.
Vocea Basarabiei: Și după asta iei credit și ai îngropat casa, nu?
Sergiu Moldovanu: Nu, noi am început fără credite și am reușit.
Vocea Basarabiei: Cum anume? Iată din contul, eu serios vreau să îmi spuneți, dacă se poate, să fie de învățătură pentru oamenii care se uită, deci poți să-ți strângi cureaua, dar nu la nesfârșit.
Sergiu Moldovanu: Păi da, insistență și seriozitate, puținul pe care îl făceam, îl reinvesteam și atât, nu am făcut primii bani și…
Stela Moldovanu: Cel mai mult a fost un gen de fanatism și un gen de nebunie, că îți place extrem de mult procesul, îți place ce faci, îți place reacția oamenilor care cumpără serviciul tău, îți place modul în care ajungi la sfârșitul zilei și zici că am bucurat un om, am satisfăcut așteptările cuiva.
Sergiu Moldovanu: Nu poți să te bazezi doar pe calcule.
Stela Moldovanu: Și cred că în cazul nostru nu a fost un business-plan și nu a fost o listă de KPI-uri pe care să le atingem, pentru că ceea ce să facem noi este o afacere legată în foarte mare măsură de ultimul punct din piramida Maslow, atunci când sunt achitate toate facturile, când sunt împlinite toate poftele primare ale omului și după asta mai ajunge și să cumpere produsele noastre, pentru că sunt, de fapt, un gen de alint, un fel de lux.
Vocea Basarabiei: Vreau să-l întreb pe Leo. Leo, tu la școală, când te întreabă colegii cine-s părinții tăi, tu cum îi caracterizezi, ce fac părinții? Că unul spune că „al meu e doctor”, „al meu e judecător”, tu cum le explici la colegi?
Leo Moldovanu: Eu le explic că tata o să fie vânzător de rame.
Stela Moldovanu: O să fie sau este?
Leo Moldovanu: Să fie.
Vocea Basarabiei: Așa, vânzător de rame sau chiar și le face?
Leo Moldovanu: Nu că le face, el le cumpără și la rândul lui le vinde.
Sergiu Moldovanu: Le produce din materiale.
Leo Moldovanu: Și le produce.
Vocea Basarabiei: Cumpără rame și le vinde – asta se cheamă speculație, da.
Stela Moldovanu: Nu cumpără rame, da…
Vocea Basarabiei: Am înțeles. Deci, el e vânzător sau producător de rame, dar mama cine-i?
Leo Moldovanu: Mama?… Asta e mai complicat să explic.
Stela Moldovanu: E mai complicat.
Sergiu Moldovanu: Cumpără ață și face ii.
Vocea Basarabiei: Nu, dar o vezi mereu brodând sau în ce ipostază apare mama, pentru tine iată când închizi ochii?
Leo Moldovanu: Da, acum o văd mereu brodând.
Vocea Basarabiei: Așa… Și cine face mâncare, cine spală rufele, cine calcă?
Leo Moldovanu: Mama face mâncare și astăzi iată…
Vocea Basarabiei: Și asta, am înțeles.
Leo Moldovanu: Mama face mâncarea, când spală rufele, când dă cu mopul prin casă, când aspiră, la asta ajutăm și noi.
Stela Moldovanu: La datul cu aspiratorul – da, ajutați și voi foarte mult, și la spălatul veselei în ultima perioadă.
Vocea Basarabiei: Acum poate e complicat pentru dumneata, dar vreau să te întreb, uite, cum ți-a apărut nevoia de a crea, pentru că eu de când te știu pe dumneata ești om de creație? Acum cât comerț apare îndărătul creației discutăm mai târziu, dar cum ai simțit nevoia numaidecât să desenezi, să experimentezi, știu, cu tata faci și lucrări în lemn ș.a.m.d.? O dată am văzut că ți-ai ros buricele degetelor șlefuind lemnul, cum ți-a apărut nevoia asta? Pentru că la unii copii de vârsta dumitale nevoia se reduce la o tabletă în care să stea sau în telefon.
Leo Moldovanu: Eu l-am urmat pe tata, am văzut mereu că făcea tot felul de cercei sau pomi și am vrut să încerc și eu, am început pe foaie, dar nu demult am reușit să trec și la lemn.
Vocea Basarabiei: Dar fantezia și ideile de unde îți apar? De exemplu, anume…
Leo Moldovanu: Picturile din vin și din cafea chiar de la dvs. mi-au apărut.
Vocea Basarabiei: OK, asta-i materialul, dar conturul acesta și cum trebuie să fie peștele, și care-i gama de culori, de unde crezi că îți vine inspirația, de unde te alimentezi?
Leo Moldovanu: Din pasiunile mele sau de obicei picturile acestea cu vin le făceam, iată, uitați-vă, aici este așa ceva, așa niște picturi, adică eu întâi simplu dădeam cu vin, stropeam, așteptam să se usuce și după asta încercam să văd ceva în lucrare.
Vocea Basarabiei: Am înțeles, seamănă un pic cu metoda abstracționiștilor care varsă o găleată de vopsea...
Leo Moldovanu: Dar mi se pare că mai este și aici tot așa.
Vocea Basarabiei: De ce te întreb de chestia aceasta…
Leo Moldovanu: Asta-i un copac.
Vocea Basarabiei: Dar acolo, într-adevăr, fiecare poate să vadă ce vrea.
Leo Moldovanu: Am văzut copacul, era până aici și am mai adăugat un strat așa, să-l facă mai jos ca să fie tulpina chiar.
Vocea Basarabiei: OK! În mediul nostru, și eu știu asta de la părinți, că iarăși nimeni nu te-a obligat, dar dumneata imediat ai început să faci comerț, așa, să îți vinzi lucrările, ai început de la ați vinde lucrările bunicilor, rudelor, părinților, înțeleg că mai făceai un ban de buzunar și iarăși chestiunea aceasta de unde a apărut, nu-ți dau părinții bani de buzunar sau vrei dumneata să ai banii dumitale, să-ți cumperi ceva anume? De ce? Și vreau pentru oamenii care se uită să fie clar, confirmându-se teza asta că nu-i destul să fii artist, dar trebuie să știi să te promovezi, să te vinzi, să câștigi bani ca să cumperi materiale. Iată, dumneata cum ai simțit nevoia să faci și marketing, și vânzări, și comerț?
Leo Moldovanu: Am vrut asta să fac, pentru că l-am văzut pe tata cum făcea asta și am vrut și eu să primesc bani.
Vocea Basarabiei: Dar de ce? La ce îți servesc? Nu îți dau părinții bani?
Leo Moldovanu: Îmi dau părinții, dar vreau să am banii mei.
Vocea Basarabiei: Așa, ca să faci ce cu banii tăi?
Leo Moldovanu: Să-i strâng pe viitor.
Vocea Basarabiei: Ca să faci ce, până la urmă?
Leo Moldovanu: Nu știu unde o să se termine asta, dar…
Vocea Basarabiei: Dar câți bani ai acum, dacă nu-i secret?
Stela Moldovanu: Ai niște vise acum, stau undeva niște lucruri pe care vrei să le cumperi, nu?
Leo Moldovanu: Da.
Stela Moldovanu: Ce ar fi?
Leo Moldovanu: La început, când am început să strâng bani, îmi doream o barcă.
Vocea Basarabiei: Barcă?
Leo Moldovanu: Barcă!
Vocea Basarabiei: Pentru că ești pescar, am văzut pe Facebook.
Sergiu Moldovanu: Dar acum?
Leo Moldovanu: Dar acum încă nu știu, vreau să-i adun, poate mai târziu o să-mi vină niște idei ce să fac cu ei.
Vocea Basarabiei: Am înțeles. Deci, acum revin la părinții tăi. Uite, copilul ilustrează modul, după mine, de educație echilibrată, cum spuneam. Copilul trebuie să știe că banii nu se iau din pod, trebuie să fie munciți, dar cum să facem ca vânzarea, comercializarea, partea pragmatică să nu omoare creația, să fie creație, artă de dragul artei? Iată, în cazul vostru v-ați propus așa ceva, v-ați gândit la asta, mai ales într-o îndeletnicire de aceasta care nu poate să aducă bani, cum îs iile?
Stela Moldovanu: Probabil că pentru Leo partea aceasta de vânzare e o experiență, să văd dacă este cineva care o să poată să-l aprecieze…
Vocea Basarabiei: Dar asta chiar pe bune, nu e joacă, da?
Stela Moldovanu: Da, e chiar pe bune. Și pentru el a fost și o experiență interesantă faptul că cu cât iese mai originală lucrarea, cu atât mai scump o poate vinde și a avut o experiență în care a venit cineva… Și care a fost cea mai scumpă lucrare pe care ai vândut-o tu? Aceea pe lemn, amintește-ți, abstracția ceea.
Leo Moldovanu: Da, era la Hodina Fest pe care l-am văzut.
Stela Moldovanu: Nu, în salon, care a venit o doamnă și a făcut și fotografii cu tine, ții minte? Înrămat în ramă neagră, pe lemn.
Sergiu Moldovanu: Abstracția pe lemn…
Leo Moldovanu: Da, aceea nu a fost cea mai scumpă.
Stela Moldovanu: Dar care a fost cea mai scumpă?
Leo Moldovanu: Am vândut chiar anul acesta la IA MANIA sau la HODINA?…
Stela Moldovanu: Nu contează.
Leo Moldovanu: La IA MANIA am vândut cea mai scumpă lucrare, 1.300 de lei.
Vocea Basarabiei: Leo, dar tu înțelegi că un om care dă 1.300 de lei s-ar putea să cumpere lucrarea pentru că îi cunoaște pe părinți, o face dintr-un fel de indulgență, că o face, nu te supără chestia aceasta, că uite, bunicii, de exemplu, când cumpără lucrarea, poate nu le place numaidecât peștele acesta pe care l-ai desenat, dar e al lui Leo, asta nu te descurajează? Nu te supără?
Leo Moldovanu: Nu, pentru că am mai mulți clienți decât bunicii.
Vocea Basarabiei: Așa, ai deja mai mulți.
Sergiu Moldovanu: Și el lucrează cu clienții lui și îi convinge.
Stela Moldovanu: Și comunică, comunică foarte mult, le demonstrează. Oamenii care au cumpărat de la el nu neapărat că ne-au cunoscut foarte aproape pe noi. Asta-i ideea, că el simte cumva această limită între a face ceva doar pentru bani și a face ceva ca să fie absolut deosebit, ca să poți să îți permiți să ceri un preț mai mare. Și atunci cred că momentul acesta l-ai simțit foarte bine și experiențele lui arată că de fiecare dată vrea să facă ceva nou, nu este ceva ce s-a vândut și mai fac tot asta.
Vocea Basarabiei: OK. Și aici iarăși însăilăm următoarea întrebare. De la regimul sovietic noi am moștenit un fel de jenă, un fel de rușine să ceri bani pe lucrul făcut. Și adineaori, eu intenționat am folosit cuvântul acesta provocativ – speculă, că înainte vreme se considera ceea ce în capitalism, în Occident se considera absolut normal – să adaugi o valoare și să revinzi sau chiar același material se considera speculă, era condamnat chiar. Și noi avem bagajul acesta, moștenirea asta și este încă un fel de jenă, că până și țăranii, sărmanii, le este jenă să spună că harbuzul acesta costă atât și când vine un orășean plictisit și spune: „Ei, dar de ce așa de scump?”, țăranul cumva, așa, se face gheb și spune: „Ei, dați de-amu cât aveți acolo”, nu știu ce. Cum luptați cu asta, Sergiu?
Sergiu Moldovanu: Da, este adevărat, asta este o moștenire și nouă tot ne-a fost greu să depășim și acum cred că nu am depășit-o, dar înțelegem că orice creație are o valoare pe care o dai, în primul rând, tu ca autor, iar în rest decide publicul. Și pe dvs. chiar noi am încercat să vă ridicăm din punctul acesta de vedere, pentru că vedeam ce lucrări interesante faceți, dar inițial dvs. nu cereați banii pe care i-ar fi meritat.
Stela Moldovanu: Îi meritau aceste lucrări, da…
Sergiu Moldovanu: Dar nici la noi niciodată nu au fost banii pe primul plan, poate de asta Leo și e axat mai mult pe creație, dar el îmbină mai mult banii cu creația.
Stela Moldovanu: Vezi că el nu are moștenirea pe care o avem noi, jena asta nu există la el.
Vocea Basarabiei: Deci, el e liber deja de bagajul cela?
Stela Moldovanu: El este liber de aceasta, deci pentru el nu există rușinea de a cere ceva pentru munca ta și asta mi se pare că trebuie să învățăm copiii din generația nouă.
Vocea Basarabiei: Dar dumneata cu broderia te lovești de fenomenul acesta, că mie mi se pare că el e așa de rezistent, că nu se mai scoate din…
Stela Moldovanu: Eu am mers într-o zonă în care să nu mă ocup de comercializarea lucrărilor pe care le facem noi, iilor pe care le coasem. Eu sunt într-o zonă de cursuri online, asta e cu totul alt gen de afacere, pentru că a devenit „Măiestria” acum o afacere, dincolo de ceea ce a existat până acum, doar de promovare a acestor valori.
Vocea Basarabiei: Adică, explică-ne în două cuvinte. Deci ții cursuri online pentru amatorii de a coase ii?
Stela Moldovanu: Exact! Da, și au luat o amploare extrem de frumoasă, pentru că acum în cursul meu online sunt femei din peste 18 țări, asta înseamnă diaspora din Moldova și din România.
Vocea Basarabiei: Vorbitoare de română?
Stela Moldovanu: Vorbitoare de română, care se reconectează prin ceea ce facem noi cu rădăcinile lor. Și aici este o zonă și de dezvoltare personală, și de autodepășire, și de terapie, și de mult peste…
Vocea Basarabiei: Eu am rămas un pic în urmă, eu am participat la câteva jurizări când era vorba de iile expuse la voi la salon, dar acum înțeleg că metoda este clasică pentru cursuri online, se înscriu oamenii care sunt interesați, plătesc taxa de participare și cota pe care o stabilești dumneata, iarăși trebuie să fie o rentabilitate firească, nu?
Stela Moldovanu: Da, este o rentabilitate, acum eu văd un super-mare avantaj față de afacerea în care este producere, în care este echipă, în care este utilaj, tot felul de chestii care în cazul meu nu mai există, în plus, libertatea…
Vocea Basarabiei: I-ai dat povara asta lui Sergiu și te-ai mutat acolo unde e mai simplu?
Stela Moldovanu: Libertatea aia nu depinde de o piață anume și de un oraș anume, așa cum depinde MolDeco, pentru că noi, în general, lucrăm cu clienți din Chișinău în cea mai mare parte, nu mai e nevoie de livrare, de o grămadă de alte chestii. Și atunci am dezvoltat asta, inițial nu îmi imaginam că va crește într-o altă afacere, era o…
Vocea Basarabiei: Te-a sfătuit cineva, ai descoperit singurică?
Stela Moldovanu: Am urmat un curs care să mă învețe cum să fac un curs online și apoi am mai urmat un mastermind, și acum sunt într-o…
Vocea Basarabiei: Asta tehnologic, dar cum ai ajuns la ideea că anume asta poate fi obiectul predării?
Stela Moldovanu: Din necesitatea pe care am simțit-o, pentru că era foarte multă lume care nu putea să se conecteze cu noi fizic, inițial am început cu niște cursuri cu fetele din Chișinău și era acolo…
Vocea Basarabiei: Adică o șezătoare făceați fizică, da?
Stela Moldovanu: Exact, un gen de șezătoare modernă. Și pentru că aveam comunitate pe online și ne urmărea foarte multă lume din afara Chișinăului și Moldovei au fost aceste necesități, iar pandemia a fost un…
Vocea Basarabiei: …catalizator?
Stela Moldovanu: Un catalizator, da, exact, pentru că nu mai puteam să vin fizic și am început să comunicăm online, așa s-a dezvoltat ideea acestui curs online. (…)
