Cred că veți fi de acord cu mine că locul cel mai fotografiat din Republica Moldova este defileul de la Butuceni, cred că s-au făcut milioane de poze. Și într-o vreme chiar exista și un site pe care toată lumea își publica pozele și chiar era un concurs de ingeniozitate. Ei, aflați că l-am invitat în studioul de la Vocea Basarabiei pe omul care animă tot felul de activități, iată, ideea concursului printre turiștii care au fotografiat defileul și Butucenii, în special. Este Anatolie Botnaru, managerul…
Vocea Basarabiei: Sau cum sunteți?
Anatolie Botnaru: Eco Resort Butuceni.
Vocea Basarabiei: Eu știu că e Eco Resort Butuceni. Ce funcție aveți – patron, manager, director?…
Anatolie Botnaru: Robul… (Râde.)
Vocea Basarabiei: Robul?!
Anatolie Botnaru: Directorul, da.
Vocea Basarabiei: Deci, directorul Pensiunii Agroturistice Eco Resort Butuceni. Dacă aș zice că cea mai fotografiată localitate e Butuceni, aș zice că cea mai vizitată stațiune este Eco Resort Butuceni. Apropo, aveți o statistică, o evidență câți vizitatori au fost?
Anatolie Botnaru: Nu. Tot timpul a fost întrebarea aceasta, dar noi ne facem griji de omul care este acum în ogradă, care ne-a călcat pragul, cu acela ne ocupăm, dar n-are cine se ocupa cu statisticile.
Vocea Basarabiei: Nu, dar așa, un fel Guinness Book, cele mai multe mămăligi?
Anatolie Botnaru: Va urma, va urma… Tocmai când ne-am apucat să sistematizăm și să fixăm aceste lucruri, s-au schimbat situațiile, ba pandemia s-a pornit și s-a schimbat…
Vocea Basarabiei: Da, dar în urmă nici n-aveți cum să-i numărați pe toți acei care au fost?
Anatolie Botnaru: Nu, nu. Eu, ca și dvs., iubesc să fac poze și toată statistica îi făcută după niște poze. Când mi se pare mie că-i mai importantă situația sau e mai demnă de a o memoriza, fac o poză și în ultima vreme, ca să nu uit ce am avut în vedere, o mai și comentez dedesubt, că acum telefoanele dau posibilitatea aceasta.
Vocea Basarabiei: Apropo, ideea cu concursul de poze al locului Butuceni ș.a.m.d. s-a încheiat?
Anatolie Botnaru: Eu nici nu știu despre asta, zău, nu știu.
Vocea Basarabiei: Nu știți?
Anatolie Botnaru: Nu știu.
Vocea Basarabiei: Am înțeles. OK.
Anatolie Botnaru: Iar din nou, ne ocupăm cu ce ne ocupăm, dar e bine că în jurul nostru cineva mai face și niște concursuri.
Vocea Basarabiei: Dle Botnaru, în primul rând, ca să fie clar pentru spectatori, vreți să ne declarăm rude sau să lăsăm asta…
Anatolie Botnaru: Aș vrea eu, dar suntem doar prieteni…
Vocea Basarabiei: Eu zic că suntem frați de cruce.
Anatolie Botnaru: Da.
Vocea Basarabiei: Frați de crucea de la Butuceni.
Anatolie Botnaru: Asta e, Butucenii ne-au unit pe toți.
Vocea Basarabiei: Trebuie să mărturisesc, nu știu dacă e cuvântul potrivit, o spun cu mândrie, că a mărturisi ca și cum e un păcat, dar eu o spun cu mândrie, că ne-a făcut cunoștință un alt entuziast. Eu cunosc puțini oameni atât de entuziasmați, energizați ca dvs., deci altul este Anatol Sîrbu de la Asconi, care, de fapt, ne-a făcut cunoștință și astfel s-a legat o prietenie non-comercială, non-profitabilă total…
Anatolie Botnaru: …de suflet.
Vocea Basarabiei: Și de asta, să fie clar: nu v-am invitat să vă fac publicitate, dvs. chiar n-aveți nevoie de publicitate. Eu am invitat un om care, așa, văzut de mine de la o parte, mereu dă senzația că nu se ogoiește. Multă lume se întreabă de unde aveți atâta energie și de unde vă alimentați bateriile, și de aici prima întrebare ar fi: dacă ați completa o anchetă, imaginați-vă că completați o anchetă și acolo sunt posibile răspunsuri și ce vă motivează. De exemplu: 1. Profitul; 2. Bucuria oamenilor; 3. Locuri de muncă pe care le dau sătenilor. Ce ați scrie dvs., mai ales la „Altele”, în ancheta ceea? Ce vă motivează pe dvs. să continuați această robie, cum ați spus dvs.?
Anatolie Botnaru: În sensul frumos al cuvântului, desigur. În primul rând, ați numit aproape toate motivele care cumva ne împing ca să prelungim să trăim, să facem asta, dar mai sunt și altele.
Vocea Basarabiei: Sunt convins că mai sunt.
Anatolie Botnaru: Sigur că o să-mi fie greu acum să le sistematizez așa, că nu mai sunt eu chiar așa de limpede.
Vocea Basarabiei: Dați-le nu neapărat într-o ierarhie.
Anatolie Botnaru: După tot ce s-a întâmplat la Butuceni în acești 18 ani de când sunt eu acolo, după tot ce am făcut cu echipa pe care o am, nici nu pot să spun că o gestionez, că lucrurile merg bine, fiecare cumva își aduce contribuția la dezvoltare și așa rezultate am avut de importante, că nu zic mari sau valoroase din punct de vedere financiar, dar s-au întâmplat niște lucruri atât de frumoase, încât asta te face mai mult responsabil sau te face dator ca să mergi mai departe, fiindcă vezi că în Butuceni nu sunt niște lucruri simple. Deci, toate cumva s-au unit acolo, noi promovăm tradițiile, numai nu facem bani.
Vocea Basarabiei: Dar cineva se uită acum și zice: „Hai nu spune povești, cred că cari banii cu lopata”.
Anatolie Botnaru: Da, da, lasă să se gândească lumea, ar fi bine. Dar, uite, acestea te fac cumva să le continui, să le faci și mai bine. S-au întâmplat lucruri și din punctul de vedere al tradițiilor, și din punct de vedere culinar, noi am fost acei care pentru prima dată am îndrăznit să scoatem, cum le zic eu, nevestele la bucătărie. Începem de la bucătărie, deci nu am adus cum au încercat toți cu restaurantele, pe la vinării să aducă bucătari-șefi de prin Franța, de prin Italia ș.a.m.d. Eu am fost acela care așa, natural, n-am îndrăznit să aduc pe cineva străin și nici nu mi-a trebuit, mi-am zis să facem lucrurile cu oamenii simpli din Moldova, în special, femeile. Am îndrăznit și astfel bucătăria noastră a devenit una renumită. De pe tot globul vine lumea și când ajunge la noi spune că-i „Wow!” și așa-s și restul lucrurilor, deci automat s-au…
Vocea Basarabiei: Haideți să ne oprim oleacă la bucătărie. Deci, în terminologia de la țară, ele se numesc „porăitoare”, cele care la nuntă, la îngropăciune fac sarmale etc. Și dvs. ați căutat anume sau cum s-a întâmplat că s-au adunat femeile acestea și stau ciucure la bucătărie acolo și vă fac această bucătărie celebră?
Anatolie Botnaru: A fost foarte, așa, pas cu pas și mai mult…
Vocea Basarabiei: N-ați făcut casting?
Anatolie Botnaru: Nu, nu, nu. Avem nevoie de oricare fel de lucrători, pentru că noi avem și agricultură, și o fermă de animăluțe, și alta de păsări; avem nevoie de gospodine care fac curățenie în camere; avem nevoie de cei care dau cu var, că am construit toți anii aceștia, 18 ani am tot construit câte ceva.
Vocea Basarabiei: Am fost deunăzi și am văzut că constructorii continuă să facă tot felul de beciuri, acareturi, adică acolo chiar este loc pentru toți.
Anatolie Botnaru: Da, din dorința cumva de a sistematiza lucrurile – nu știu dacă e bine sau nu, dar cred că e bine –, noi mai construim, mai facem câte ceva și avem nevoie de lucrători. Oricine se adresa că vrea de lucru, încercăm să-i dau de lucru. Ziceam: „Mi l-a trimis Dumnezeu, hai să vedem” și atunci, împreună cu echipa cu care gestionăm lucrurile, observăm: bunăoară, femeia asta, deși a venit să dea cu vopsea, uite că numai din vorbele ei sau preparând ceva bucate pentru dânsa vedem că are darul de a pregăti bucate și, hop, o mutăm la bucătărie.
Vocea Basarabiei: Dar cum se manifestă darul de a fi bucătăreasă?
Anatolie Botnaru: Păi e destul să-ți facă o plăcintă acătării sau să îndrăznească să spună: „Eu pot face asta!”. Dar noi nu ne temem, doar n-au fost niște restricții și ar fi foarte urât din partea organelor care ar controla lucrurile să spună că bucătarul care vine trebuie să dețină neapărat un document că a făcut cursuri speciale ș.a.m.d. Dacă noi vorbim de tradiții, atunci trebuie scoase toate restricțiile și pur și simplu găsești un om care poate să facă acest lucru. Cel mai bun expert, acel care apreciază și-i hotărăște soarta este omul care vine și mănâncă. Vine și mănâncă și atunci…
Vocea Basarabiei: Scuzați că insist atâta, dar e un subiect foarte interesant. Apropo, când am mers eu la niște cursuri de video și un mare trainer în materie de video, abia se porneau filmele acestea pe YouTube, el ne spunea: „Subiectul cel mai palpitant este restaurantul și mâncarea și trebuie să-l faci nu acolo unde se așază furculițele, dar la bucătărie. Dacă te duci și filmezi cum se face supa pe care o s-o mănânce el, asta-i garantat, asta-i milioane de vizualizări”. Deci, de ce bucătăria ca și cum franceză, bucătarii aceștia șefi țin ca și cum în secret, dar dvs. ați găsit secretele, le arătați și, mai ales, când angajați, spuneți că e destul să vă dați seama că gustați sau cum reacționează, dar în aparență se folosesc niște ingrediente la îndemâna oricui, e același morcov, o sfeclă roșie, o fasole și-un cartof și o bucată de carne, dar ies acele bucate minunate care nu rămân pe farfurie?
Anatolie Botnaru: Și care-i întrebarea?
Vocea Basarabiei: Întrebarea este – cum, iată, nu vă trebuie secție de cadre, care să facă interviuri psihologice, să vadă cum gătește, dacă atunci când gătește are aură psihologică sau nu? Mă rog, acum în cărți de dezvoltare asta scrie – trebuie să-l vezi pe om ca cu roentgenul.
Anatolie Botnaru: Atunci o să devenim toți un fel de zombați de expertize. Nu, asta se întâmplă, fiindcă foarte multă muncă este din partea mea și a celor care mă ajută.
Vocea Basarabiei: Deci, dvs. personal sunteți cel care se ocupă?
Anatolie Botnaru: Acum, nu; acum avem două administratoare și mai sunt și alții, dar greu se formează lucrurile.
Vocea Basarabiei: Olesea o cheamă?
Anatolie Botnaru: Da, Olesea și Stela, care încetul cu încetul s-au descurcat sau cineva mai repede… Olesea mai repede, Stela a venit mai târziu pur și simplu, dar destul de repede au înțeles cum trebuie să fie făcute lucrurile și cred că hâtrenia mea a fost că le-am dat voie să ia decizii, fără cumva să fac restricții: vezi, nu fă așa, vezi, nu fă așa, pentru că eu mă uit la oameni cum reacționează. Oaspeții, cei care sunt consumatorii serviciilor noastre acolo, la Butuceni, serviciul rural și tot timpul când punem pe masă. Deci și asta a influențat, noi nu avem niște restricții sau cumva să le facem școlarizare la bucătărese, la chelnerițe: „Luați seama că se servește mai întâi aceea, apoi se dă cealaltă”, ce-i gata, aceea punem. Și să vedeți cât de tare îi place la lume asta, libertatea asta de a-ți alege. Ai pus pe masă și omul își ia ceea ce vrea, dacă n-are timp – el are totul și mănâncă, dacă are timp – atunci, el alege. Este libertate.
Vocea Basarabiei: Oamenii care vin la dvs. la sigur spun așa: „Vreau bani, salariu bun…”
Anatolie Botnaru: Noi ne străduim să avem grijă de asta, deci oameni sunt. Dacă nu pleacă și avem oameni care lucrează de la începutul începuturilor, înseamnă că totul e OK. Și atunci, ei sunt înțelegători. Noi am avut un caz ieșit din toate limitele bunătății și ale înțelegerii oamenilor. Când s-a început pandemia, atunci am înțeles că, gata, e sfârșitul. Nu știam cu ce o să se termine, că așa era, era o panică în toată lumea.
Vocea Basarabiei: Pentru că s-a închis fluxul de vizitatori, da…
Anatolie Botnaru: S-a închis totul. Noi eram ocupați, aveam 30 și ceva de grupe din Olanda, Franța, mai mulți olandezi erau, rezervaseră locuri prin agențiile de turism, deja era ocupată aproape toată vara, că ei ședeau câte 2-3 zile, 30 și ceva de grupe, vă dați seama. Și la un moment dat totul s-a rupt. Acum, ce să facem? Noi trebuia cumva să rezistăm. Cea mai mare valoare pe care o am la Butuceni sunt oamenii care deja știu ce se întâmplă, fiindcă ei fac lucrurile.
Vocea Basarabiei: Apropo, câți sunt pe orbita pensiunii?
Anatolie Botnaru: În jur de 20 de oameni sunt permanent la Butuceni, dar sunt situații diferite, vara avem festivaluri, mai angajăm pe cineva temporar, cineva mai pleacă, mă rog, așa-i viața. Când dai libertatea asta oamenilor de a activa, atunci lucrurile se întâmplă mult mai evident și sunt mai frumoase.
Vocea Basarabiei: Haideți să trecem, că nu prea o să observăm cum trece timpul, și vreau un lucru esențial să vă întreb – acum, după COVID, vine altă nevoie pe capul dvs. și când am fost și am stat un pic de vorbă la un pahar de izvar, eu vă știam și înainte de criza asta energetică un entuziast al alternativei, acum, mai ales, nevoia te învață, zice proverbul. Ce soluții ați găsit din timp și acum în mod operativ ca să nu depindeți atât de mult de resursele energetice, de țeava de gaz ș.a.m.d.? Cum vă descurcați deja și cum aveți de gând să iernați?
Anatolie Botnaru: Of! Nu-mi dați întrebarea asta, că-i destul de complicată. Teoretic știu tare bine cum trebuie de făcut și asta trebuie s-o facă foarte multă lume, nu numai țara noastră, dar multe țări trebuie să facă lucrurile acestea. Noi toți ne-am izbit în gata, consumăm gaz și devenim bogați, și noi toți pe lumină, tot pe confort ș.a.m.d., însă, după cum se vede… Cine s-a gândit că vreodată totul o să se oprească din cauza unui război, când totul se distruge? Se distruge și, uite, nu-i lumină, nu-i energie, deci trebuie să ne împăcăm cu gândul că la un moment dat trebuie s-o luăm de la zero. Imaginează-ți că de mâine, gata, lumină nu mai este și atunci trebuie să fii gata s-o iei de la zero, să te împaci cu un opaiț, cu o lumânare…
Vocea Basarabiei: Ții minte cum făceam bancuri pe seama tizicului și era obiect de glume?
Anatolie Botnaru: Eu înțeleg asta, dar ce tizicul? Ce erau nebuni aceia care îl făceau pe vremea ceea? Iaca, așa era situația și lumea trăia. Da, poate nu erau așa mișcări, nu era turism, nu erau altele. Dar hai s-o luăm și pe asta, cine s-a gândit că într-o bună zi tot globul o să stea închis în casă și n-o să putem ieși, de atâta că ne temem că un virus o să ne omoare?
Vocea Basarabiei: Ne-a și omorât…
Anatolie Botnaru: Ne-a omorât, da, dar în ziua când s-a pornit războiul, s-a uitat de aista, l-am uitat și ne gândim deja la război. Adică, toate mișcările acestea psihologice de apăsare pe mințile oamenilor se schimbă și atunci noi trebuie să ne învățăm. Dacă să vorbim de tizic…
Vocea Basarabiei: Punctul zero.
Anatolie Botnaru: Punctul zero, da. Deci, nu știu de ce, dar undeva intuitiv, acum câțiva ani, înainte de a se începe pandemia, eu sunt acela care îmi plac experimentele, să încerc, foarte mult studiez…
Vocea Basarabiei: Să precizăm că sunteți inginer de meserie, nu sunteți cu școală HoReCa.
Anatolie Botnaru: Da, inginer din natură. Nu, nu, am studiat și juridica, și vinificația, dar nu mă ocup nici cu una, nici cu alta, mă ocup cu ce mi-a dat Dumnezeu să mă ocup la Butuceni acum…
Vocea Basarabiei: Cu ce vă place.
Anatolie Botnaru: Cu ce îmi place, da, în principiu. Și cu energia am început să fac experimente, dar tot asta a venit de la ideea că vedeam pe YouTube că lumea se ocupă cu asta. Deci din compost… M-a făcut arderea cioclejilor cel mai tare, toamna când în satele din toată Moldova lumea dă foc la ciocleji, eu fusesem prin Europa, prin Austria de multe ori și văzusem că acolo, Doamne ferește, ei vorbesc de asta ca de o prostie mare…
Vocea Basarabiei: Crimă…
Anatolie Botnaru: Ca despre o crimă, da, dar la noi și până în ziua de azi se prelungește arderea frunzelor. Bine, datorită rețelelor de socializare că a dat foc unul ceva mai grav undeva acolo, hop, au apărut și l-au mai stopat, l-au mai criticat, l-au mai pus la punct, l-au tras la lege și atunci, eu m-am gândit așa: mai devreme sau mai târziu, noi o să ajungem la asta, mai bine să merg înainte. Și am început, am făcut un experiment de a obține căldură din compost, un composting. Deci, pui tot, frunzele de toamnă și dacă mai bagi acolo și niște tocătură de lemn, nu arzi nimic, dar le pui acolo la „murat”, cum s-ar spune, le-ai băgat un furtun prin care circulă apa și scoți, că din copilărie știam când ne duceam la tutun și dacă lăsam tutunul verde mai mult în sac se aprindea sau se opărea, cum zicea lumea. Și iaca acolo este căldură și când am început a studia mai profund, fără școli, pur și simplu m-am uitat în YouTube ce face lumea ceea bogată din America, de prin țările dezvoltate, deci ei, având de toate, se ocupă și cu asta. Doar trebuie să cauți.
Vocea Basarabiei: Deci, de acolo din tuburi poți să scoți apă caldă de spălat blidele, de exemplu?
Anatolie Botnaru: Chiar și căldură scoți. Noi am făcut un experiment, la marginea satului avem un complet de căsuțe, unde tot intuitiv am făcut podele calde înainte de asta, căldura asta nu poți s-o scoți cu temperaturi foarte înalte, dar pe sub podea când circulă apa, ea dacă-i de 40 de grade, deja tu nu mai poți sta în casă, dar ea trebuie să fie permanent. Și compostorul acesta l-am făcut 6 pe 6 metri și vreo 2 metri și ceva înălțime și am cărat, parcă părea ciudat, țăranii din sat se uitau: ce-i cu dânșii, ce fac ei? Dar noi am obținut căldură și apă caldă, sunt camere care toată iarna s-au încălzit cu asta. Bine, am făcut experimentul…
Vocea Basarabiei: Deci, asta înseamnă să ai o groapă betonată…
Anatolie Botnaru: Nu, nu groapă, chiar așa, în aer, nu trebuie de betonat nimic, invers, trebuie să aibă un pic de aerație.
Vocea Basarabiei: Pur și simplu o movilă de gunoi…
Anatolie Botnaru: O movilă, da, drept spuneți, o movilă de gunoi la care în loc să-i dai foc, tu pur și simplu îl uzi și dintr-însul scoți căldură. Dacă bagi mâna sau un termometru în adânc, acolo sunt cazuri când și peste suta de grade se ridică, și tu scoți căldura asta.
Vocea Basarabiei: Chiar dacă afară îi minus 15?
Anatolie Botnaru: Da, chiar dacă îi ger, căldură acolo este. Mergeți prin sate și uitați-vă la grămezile de balegă, o să vedeți că dintr-însele întruna ies niște vapori. Asta-i căldură foarte bună. Și eu când m-am pe băgat pe YouTube și am văzut, d-apoi lumea pe asta foarte mult se ține și asta-i viitorul. Din ce cauză? Pentru că oricât ai arde de ecologic, noi avem și cazane pe tocătură de biomasă, tot resturi de toate celea, însă totuși arzi, cum n-ai da, dar tu arzi lucrurile acestea și iese un fum care-i greu de controlat cât e de benefic sau de toxic.
Vocea Basarabiei: Și nu-l filtrezi…
Anatolie Botnaru: Da. Dar aici tu obții căldură și, în cele din urmă, obții niște compost, adică un îngrășământ valoros.
Vocea Basarabiei: Deci, compostul acesta după ce putrezește îl băgați în grădini?
Anatolie Botnaru: Da, în grădini ca îngrășăminte și-i extraordinar de bun. În primul rând, la temperatură înaltă el se dezinfectează, acolo toate bolile ies. Noi am făcut niște experimente, a mai încercat cineva, dar acolo tot e nevoie de niște investiții, însă în starea când tu ești cu pandemie, cu războaie, bani nu-s și numai așa pe…, însă asta ar funcționa. Exact așa acum ne ocupăm și vrem să dăm drumul la biogaz, avem câțiva boi, capre, iepuri, găini ș.a.m.d. și ca să adunăm resturile acestea animaliere, că iar din nou, undeva miroase, vrem să încercăm să le băgăm într-o cisternă, am studiat la fel, că nu inventez eu lucrurile, toate astea sunt deja, și o să facem gaz.
Vocea Basarabiei: Dar până la urmă e rentabilă investiția pe care o bagi în sursele acestea?
Anatolie Botnaru: Atâta timp cât ai gaz ieftin, cât ai lumină electrică ieftină, cât ai alte soluții ieftine, n-ai când calcula și asta o faci doar din pasiune sau din interes ingineresc. Cum v-am spus, mie îmi place ingineria mult, dar în cazul că ți-au oprit lumina și n-o ai deloc, atunci nu se mai calculează dacă e rentabil sau nu. Desigur că-i rentabil din punctul de vedere al mediului, că nu se arde nimic, resturile acestea vegetale putrezesc, circuitul în natură merge și toate lucrurile se păstrează și încă mai mult se îmbogățesc.
Vocea Basarabiei: Fac o paranteză cu trimitere iarăși la prietenul nostru, Sîrbu Anatol, pe care îl întrebam, știți că el a băgat bani în piscine, amenajarea teritoriului și eu, ca un jurnalist de-aista nemernic ce sunt, îl întrebam la modul primitiv: „Puteți să-mi spuneți ce profit a adus, iaca, piscina sau nu știu ce?” și el, fiind politicos, mi-a răspuns cumva destul de îngăduitor, a zis că nu-i corect să pui astfel de întrebări, pentru că nu poți să cuantifici exact cât aduce piscina, cât aduce o nuntă, cât aduce o excursie, dar e un cumul de factori. Deci, la dvs., în cazul resurselor energetice, iată nu poți să spui exact că asta ne-a adus economie sau profit sau mă ține pe linia de plutire?
Anatolie Botnaru: Nu, îmi aduce doar speranța că, dacă Doamne ferește se întâmplă ceva catastrofal, nu-i lumină, măcar nu vom îngheța de frig sau chiar poate să vină lumea, cum ați spus și dvs. înainte de emisiune, că să veniți la căldură, cât de cât căldură…
Vocea Basarabiei: Of, Doamne! Ce aș veni, ce aș veni… Am zis: dați-mi să dau cu sapa, numai să-mi dați un colț încălzit acolo.
Anatolie Botnaru: Este pentru toți de lucru, puteți să veniți, mai ales dacă sunteți de acord să dați cu sapa, atunci veniți. Și lucrurile acestea ar aduce o schimbare. Mi-a venit o idee că dacă toate satele din Moldova ar avea grijă de natură și ar proteja-o, bunăoară, să nu dea foc la frunze, atunci același biogaz, desigur că pare ciudat, dar s-ar putea să ajungem la asta. La țărani le-au tras gaz prin sate și la un moment dat, încă atunci când era ieftin, nimeni nu se folosea de gazul acesta pentru căldură, oricum ei ajungeau la lemne, la tizic ș.a.m.d., când calculau că totuși e ieftin. Imaginați-vă acum… Și la noi încă nu-i tare scump, deși cineva spune că-i scump, au fost la noi din Republicile Baltice și când am comparat cât costă lumina la dânșii și cât la noi, apoi la dânșii e de 5 ori mai scumpă. Dar la noi toată lumea țipă că-i lumina scumpă, ea nu-i scumpă, ea-i scumpită pur și simplu în comparație cu ceea ce a fost, dar așa au venit vremurile. Și atunci, dacă satele ar colecta toate acestea… Să zicem că se ocupă toți cu biogazul, la biogaz fermentează aproape orice, mai greu aduce gaz lemnul, dar în orice unde se conține carbon, acolo biogazul acesta se poate de produs. Și acum imaginați-vă că țăranii au contoare la poartă prin care nu aduc gaz la dânșii în ogradă, dar iau și-l trimit undeva, dar cu asta trebuie să se ocupe statul. Am văzut acum o știre că peste nu știu câți ani mașinile…
Vocea Basarabiei: Dvs. descrieți SF, aceasta-i fantastică pură.
Anatolie Botnaru: E fantastică? Să nu ajungem la dânsa, să nu ajungem la fantastica asta.
Vocea Basarabiei: Dar ați văzut undeva, iaca, biogaz așa…
Anatolie Botnaru: Biogaz se produce în lume, intrați pe YouTube și o să vedeți, se produce în lume biogaz la niveluri destul de înalte din resturi, din păpușoi etc. (…)
