Victoria Roșca, autoarea vlogului „Zâmbărele” și fondatoarea „Teatrului Popular”, a relatat în cadrul unui interviu pentru Vocea Basarabiei, ce a determinat-o să rămână în Republica Moldova. Actrița, scriitoarea și regizoarea Victoria Roșca a făcut parte pentru o perioadă de timp din diasporă. Potrivit ei, moldovenii plecați peste hotare nu sunt indiferenți de tot ce se întâmplă acasă, ci din contra, sunt foarte conectați și implicați la schimbarea în bine a situației din R. Moldova.
„Am fost plecată și eu peste hotare și urma să ne perfectăm actele și să plecăm toți membrii familiei. Dar am început să filmez „Zâmbărele” când aram în Italia, și „Zâmbărele” m-a oprit în țară. Am revenit acasă și au început să apară oferte de colaborare și am decis să rămân acasă. „Zâmbărele” m-a oprit acasă.”, a spus actrița Victoria Roșca.
Potrivit actriței, moldovenii plecați din țară sunt foarte conectați cu tot ce se întâmplă acasă și contribuie nemijlocit la multe proiecte lansate de Victoria Roșca. Prin implicare, susține actrița, cei plecați sunt mai aproape de „rădăcini”.
„Eu am foarte mare susținere de la cei plecați. Am avut recent o propunere de a aduce copiii de la orfelinat la un spectacol de-al nostru și în două zile, cu suportul diasporei, s-a colecta suma necesară pentru a aduce copiii la spectacol. Și pentru cartea care am lansat-o au donat mulți din diasporă, și un serial am filmat tot cu implicarea celor plecați peste hotare(…). Spre regret, a plecat foarte multă lume bună, iar acest lucru ne afectează. Au fost ani când eu am simțit acest lucru”, a declarat Victoria Roșca.
Recent, Victoria Roșca a lansat cartea sa de debut „Fata din pădure”, pe care o descrie „drept o expresie a lumii copilăriei sale și a universului în care s-a copt, o revărsare de suflet, frici, supărări și bucurii”.
Întrebată despre titlul „Fata din pădure”, ea a spus că fetei care zâmbește și fetei care vrea să fie altfel, foarte mult timp i s-a spus că este „ca din pădure”.
„Și eu chiar sunt din pădure, pentru că eu am locuit acolo foarte mulți ani, cât tatăl meu a activat în calitate de pădurar. Circa 20 de ani. Și atunci când ieșeam din pădure și veneam cumva în sat unde erau copii, eu mă jucam de-a fugărita prin copaci, de exemplu, și permanent primeam cumva replicile astea – „parcă ești din pădure”. De fapt, după această denumire se ascund mai multe. Și că în drumul nostru toți încearcă cumva să ne spună cum să fim, cum să ne comportăm, că trebuie să fim într-un anumit fel și eu am învățat să mă iubesc și să mă ascult, și să nu las oamenii cumva să-mi taie aripile și crengile”, a spus autoarea cărții.
