Capitalele UE se pregătesc în tăcere pentru modul în care blocul ar trebui să răspundă la un atac hibrid de amploare care ar provoca moartea mai multor cetățeni — un scenariu care pare din ce în ce mai probabil, potrivit a cinci diplomați și oficiali ai UE, informează Politico.
Însă eforturile de pregătire scot la iveală divergențe cu privire la amploarea rolului pe care ar trebui să îl joace UE în chestiuni de securitate și la faptul dacă eforturile blocului se suprapun cu cele ale NATO, scrie Digi24.
Discuții în format restrâns
Discuțiile despre un scenariu de atac de coșmar au avut loc în ultimele săptămâni între ambasadorii UE din toate cele 27 de țări, reuniți într-un „format restrâns”, adică fără telefoane sau asistenți. Discuțiile s-au intensificat de la descoperirea unei drone încărcate cu explozibili la aeroportul din Leipzig, în luna august, au declarat diplomații și oficialii, cărora li s-a acordat anonimatul pentru a discuta despre schimburile confidențiale.
Deși UE discută astfel de scenarii de ani de zile — prezentând o „cutie de instrumente hibridă” menită să coordoneze răspunsurile la atacurile cibernetice, interferențele electorale și sabotajul — ultimele discuții s-au concentrat asupra riscului unor atacuri mai grave, care provoacă victime la scară largă. Doi diplomați au declarat că o reuniune a ambasadorilor UE de miercuri trecută s-a axat în mod specific pe astfel de exemple.
De la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, UE afirmă că Moscova a intensificat o campanie de atacuri cibernetice, sabotaj și alte operațiuni sub acoperire pe întreg teritoriul blocului.
„Democrațiile europene se confruntă cu un număr tot mai mare de amenințări”, a declarat pentru POLITICO comisarul european pentru justiție, Michael McGrath. „Ne consolidăm capacitatea de a anticipa și detecta amenințările, de a îmbunătăți sistemul de avertizare timpurie și de a ne asigura că Europa poate răspunde rapid și colectiv atunci când reziliența noastră democratică este pusă la încercare.”
„Trebuie să fim pregătiți pentru ceva grav”
Discuțiile dintre diplomații și miniștrii UE s-au concentrat pe mobilizarea echipelor de intervenție în situații de urgență, deblocarea unor fonduri ale UE pentru a ajuta statul afectat și modul în care liderii instituțiilor UE ar trebui să comunice, a declarat un oficial al UE.
„Trebuie să fim pregătiți pentru ceva grav”, a declarat un diplomat de rang înalt al UE. „Din păcate, Leipzig ne-a arătat că un incident foarte grav, ceva care provoacă numeroase victime, nu este exclus.”
Un al doilea oficial al UE a adăugat: „Având în vedere amploarea și dimensiunea acțiunilor Rusiei, este inevitabil să apară victime mai devreme sau mai târziu. Este o adevărată noroc că nu au existat încă.”
„Foarte confuz”
Blocul este zguduit de rapoarte aproape zilnice privind așa-numitele atacuri hibride — o denumire folosită de UE și NATO pentru a descrie activități subversive care nu ating pragul unui act direct de război. Marți, mai mulți marinari au fost declarați dispăruți după ce nava lor a fost scufundată de drone în Marea Neagră, potrivit oficialilor bulgari.
Acest incident a urmat incidentului de la aeroportul din Leipzig, unui incendiu suspect la o stație terestră poloneză care gestionează comunicațiile Starlink și unui complot de a plasa dispozitive incendiare în noduri de transport comercial din UE și Marea Britanie, pe lângă încălcările regulate ale spațiului aerian.
„Este destul de evident că, atunci când Rusia folosește instrumente din ce în ce mai letale pentru a ne testa pregătirea și disponibilitatea de a lua contramăsuri, la un moment dat vor exista victime”, a declarat Teija Tiilikainen, directoarea Centrului European de Excelență pentru Combaterea Amenințărilor Hibride. „La un moment dat, intenționat sau neintenționat, asta se va întâmpla.”
Presiune copleșitoare
Dacă mai mulți cetățeni ai statelor membre ale UE sau ale NATO vor fi uciși în ceea ce pare a fi un atac, presiunea de a acționa va fi copleșitoare asupra ambelor instituții. „Ne temem foarte mult că, la un moment dat, viața unui aliat” va fi luată, a declarat un diplomat NATO, ceea ce va face ca „presiunea să fie foarte mare” pentru a acționa.
Cu toate acestea, discuțiile la nivelul UE stârnesc critici din partea unor capitale, care susțin că UE își depășește rolul în materie de securitate și riscă să dubleze funcțiile esențiale ale NATO, alianța transatlantică care a stat la baza securității europene timp de 80 de ani.
„Există riscul ca acest lucru să creeze o mare confuzie pentru factorii de decizie de la toate nivelurile”, a afirmat Oana Lungescu, cercetătoare distinsă la RUSI și fostă purtătoare de cuvânt a NATO. „Dacă există confuzie sau suprapuneri, acest lucru riscă să încetinească procesul decizional, ceea ce are implicații, deoarece timpul este întotdeauna esențial.”
O listă de probleme
O altă problemă o reprezintă lipsa comunicațiilor securizate la nivelul UE și suspiciunea că informațiile sensibile împărtășite în cadrul reuniunilor ambasadorilor pot fi divulgate, au afirmat mai mulți diplomați. Rapoartele conform cărora fostul ministru de externe al Ungariei a împărtășit conținutul discuțiilor la nivel de lideri cu omologul său rus nu au făcut decât să adâncească aceste îngrijorări, determinând capitalele să limiteze informațiile cu adevărat sensibile la formatele NATO.
„Guvernul meu este foarte reticent în a împărtăși informații sensibile în cadrul Coreper sau chiar în sala de ședințe a liderilor”, a declarat un diplomat dintr-un stat de pe flancul estic. „Fie ajung în mass-media, fie ajung direct la Moscova.”
Protocoale care se suprapun
Această reacție negativă coincide cu eforturile președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, de a consolida credibilitatea blocului în materie de securitate.
În ultimul său discurs privind Starea Uniunii Europene, ținut la Strasbourg, fosta ministră germană a apărării a propus un „protocol de securitate de urgență” pentru a ajuta statele UE să se coordoneze exact în genul de scenariu discutat. Protocolul, alături de propunerea lui von der Leyen de a crea un „Consiliu European de Securitate”, este de așteptat să fie inclus într-o „Strategie europeană de securitate” de referință, care urmează să fie publicată la începutul lunii noiembrie, potrivit a doi diplomați.
Însă mai mulți diplomați s-au opus, susținând că aceste eforturi ar necesita luni întregi pentru a fi puse în aplicare și ar putea duplica funcții care există deja în cadrul UE.
În loc să creeze noi formate care să sporească complexitatea, un diplomat național de rang înalt a afirmat că UE ar trebui să se concentreze mai mult pe instrumentele de răspuns la crize de care dispune deja.
„Ne simțim foarte incomod în legătură cu [acest] protocol de securitate de urgență”, a spus diplomatul. „Avem deja mecanisme în vigoare. Dacă apare o criză, dispunem de Răspunsul Politic Integrat (IPCR), care a funcționat foarte bine în timpul pandemiei și al altor crize.”
„Lui Putin nu-i pasă”
Instituit în temeiul Tratatului de la Lisabona, IPCR permite țării care deține președinția rotativă a UE, la cererea unei țări afectate, să convoace reuniuni de urgență la care să participe experți din cadrul NATO, al ONU sau al altor organisme internaționale.
În cazul unui atac hibrid de amploare, responsabilitatea de a decide asupra celei mai bune căi de urmat revine în continuare țării afectate. Franța a invocat articolul 42.7 din Tratatul UE în urma atacurilor de la Bataclan din 2015, aceasta fiind singura ocazie în care clauza de asistență reciprocă a fost invocată. Cu toate acestea, Lungescu a remarcat că aceasta a fost o „decizie politică” a Parisului, care nu a dus la manifestări majore de asistență reciprocă, dincolo de coordonarea anchetelor antiteroriste între Franța și Belgia.
Pentru a evita confuzia cu privire la rolul fiecăruia în cazul unui eveniment cu victime în masă, Lungescu a afirmat că ambele părți ar trebui să-și împartă sarcinile: NATO să se ocupe de schimbul de informații și de descurajarea militară, iar UE să se concentreze pe răspunsul civil.
Pentru Tiilikainen, eforturile UE de a coordona răspunsurile la atacurile hibride sunt utile — în anumite limite. Cu toate acestea, ea a subliniat că acestea „nu sunt comparabile cu măsurile de reziliență la nivel național”, precum abordarea finlandeză de „securitate cuprinzătoare”.
Lungescu a subliniat, de asemenea, că Moscova nu face nicio distincție între cele două organizații. „Sincer, [președintelui rus Vladimir] Putin nu-i pasă dacă deciziile sunt luate de Coreper 2 sau de NAC”, a adăugat ea, referindu-se la reuniunile ambasadorilor UE sau la organismul decizional al NATO. „Nu așa gândește Moscova.”
