Ex-premierul Republicii Moldova, Ion Sturza, a postat pe pagina sa pe o rețea de socializare un text în care face o analiză a prezenței militare ruse în raioanele din stânga Nistrului.
El afirmă că, pe lângă cei 1300 de militari din așa-zisul contingent limitat rus se mai adaugă 400 de soldați și ofițeri din batalionul rus de „menținere a păcii”, circa 6000 de militari ai autoproclamatei RMN împărțiți în departamente care gestionează unitățile armate: Ministerul Apărării; Ministerul Afacerilor Interne și Departamentul de Justiție; Ministerul Securității Statului (MGB, fostul KGB). Inserăm analiza integrală semnată de Ion Sturza.
„Regiunea transnistreană are un sistem de brigadă de organizare a trupelor. Patru dintre ele sunt divizii motorizate de infanterie și se află în zone în care au existat anterior lupte cu unități militare ale Republicii Moldova în 1992 sau care sunt considerate cele mai periculoase. Direcția sud, aglomerația Tighina – Parcani – Tiraspol, este acoperită de două dintre cele patru brigăzi de infanterie motorizată, un batalion separat de forțe speciale ale armatei, un batalion separat de recunoaștere, un regiment separat de artilerie, o unitate separată de aviație, batalion de reparații aviație, regimentul de artilerie de aeronave, batalion separat de logistică și batalion separat de comunicații”, scrie Ion Sturza.
Aici este staționat și Grupul Operativ al Trupe Ruse (GOTR), mai exact unitatea 13962 din cadrul Districtului Militar de Vest al Armatei Ruse cu sediul la Sankt-Petersburg.
Directia Tiraspol-Parcani-Tighina este cea mai mare din regiunea transnistreană și a fost locul celor mai puternice lupte în 1992 în timpul Războiului de pe Nistru. Tiraspolul găzduiește toată conducerea militară și politică, organele executive și legislative centrale. Prin urmare, nu este de mirare că o astfel de echipă de forțe este alocată pentru protecția și apărarea acestei zone, se precizează în articol. Astfel în jurul Tiraspolului sunt desfășurate:
1. Brigada de infanterie motorizată separată de gardă (indicativ 10524) se află la Tiraspol. Această brigadă este cea mai mare dintre altele de același tip și singura din forțele armate, care are probabil un batalion de tancuri. Număr aproximativ este de 820 de militari.
2. Un batalion separat de forțe speciale (unitatea 11065) în orașul Tiraspol și un personal de până la 200 de militari. Batalionul este format dintr-o companie aeropurtată.
3. Un batalion de recunoaștere separat (unitatea 90785). Probabil că numărul acestui batalion nu depășește numărul batalionului de forțe speciale.
4. Compania comandantului la Statul Major General (00111).
Tighina:
1. A doua brigadă separată de infanterie motorizată este staționată în orașul Bender (unitatea 54176). Număr aproximativ de ~ 600 de militari.
2. Un batalion separat de inginerie și săpători (unitatea 80691), situat în satul Parkani între Bender și capitală. Număr aproximativ de 250 de militari.
3. Batalioane de Comunicații (unitatea 10673) și logistică (PPD Tiraspol) cu aproximativ 470 militari.
4. Un regiment separat de artilerie (PPD Tiraspol, unitatea 60387) cu aproximativ 250 de soldați.
5 Un regiment separat de artilerie antiaeriană, numărând aproximativ 200 de oameni.
6. Batalionul de reparații (unitatea 12084)
Există și un batalion separat de menținere a păcii, care îndeplinește sarcini în Zona de Securitate împreună cu unități ale forțelor de menținere a păcii din Moldova și Rusia. Acesta este de circa 400 de oameni. Nu există informații dacă brigăzile de infanterie motorizată își desfășoară unitățile în contingentul de menținere a păcii, așa cum fac rușii.
Securitatea zonei centrale a regiunii, în orașul Dubăsari, este asigurată de patru brigăzi motorizate de infanterie separate. Unele părți sunt situate în orașul Grigoriopol. Brigada are aproximativ 450 de membri.
Partea de nord a fost preluată de trei brigăzi motorizate separate (unitatea 30652), ale căror batalioane 1 și 3 sunt situate în orașul Rîbnița, iar al doilea în centrul districtului cel mai nordic, orașul Camenca. Brigada are aproximativ 450 de membri.
Armament
Unitățile armate sunt dotate exclusiv cu echipamente sovietice, provenite din fosta Armată a 14-a a URSS. În timpul evenimentelor din 1991-1992, trupele transnistrene au retras un număr mare de arme și echipamente de la 14 unități ale armatei.
Conform documentelor conducerii a 14 armate au fost „capturate” atunci: 13.000 de arme de calibru mic, 20 de milioane de cartușe de muniție, 19 tancuri, lansatoare de grenade RPG-7, grenade antitanc RPG-18, RPG-26 în valoare de aproximativ 12.000 de unități, echipamente de comunicații, echipamente de inginerie, peste 50 de vehicule blindate de transport de trupe, zeci de mortiere și arme. Totuși, după cum s-a dovedit mai târziu, acestea nu sunt cifrele finale, în timpul distructurării Armatei a 14-a a defunctei URSS trupele transnistrene au rămas cu mai multe arme.
Armele standard pentru brigadă sunt mitraliere AK-74, mitraliere PK / PKM / RPK-74, lansatoare de grenade RPG-7 și grenade antitanc.
Potrivit diverselor surse, pe teritoriul regiunii sunt pana la 70 de sistem portabile de anti-aeriene de rachete (autoritățile transnistrene neagă acest lucru, ceea ce este cel mai probabil adevărat), dar care nu au mai tras de circa 30 de ani. Mijloacele de detectare și sprijinire a țintelor aeriene sunt alcătuite din complexul P-12 „Yenisei”.
Echipamentul de inginerie este format de mașini precum PTS, IMR 1 și 2, IMR „Zhuk”, BAT-2, UR-77, parc de poduri pontoane și excavatoare. Vehicule speciale GMZ-2 și 3 toate sau aproape toate transformate în transportoare blindate grele.
Tancuri transnistrene
Potrivit diverselor surse, armata regimului separatist de la Tiraspol are în serviciu 18 tancuri T-64B/BV. Dar, în ultimii ani, nu au mai fost văzute mai mult de 10 tancuri.
Se poate presupune că, din cauza lipsei de întreținere corespunzătoare și a dificultății de a transporta piesele de schimb ( candva contrabandă din Ucraina!), unele dintre tancuri au mers la casare. Toate tancurile sunt asamblate într-un singur batalion și împărțite în două companii. Batalionul are sediul în satul Volodimirovka, la 9 km de Tiraspol și la 4 km de granița cu Ucraina, precum și la 80 km de Odesa. Echipajele tancurilor sunt instruite și concediate în mod regulat, PPD-ul are două simulatoare pentru tunar și comandantul tancului.
Aviația atât a Federației Ruse, cât și a Transnistriei se află în regiunea transnistreană. Acestea sunt elicoptere Mi-2/8/24, dar care nu zboară din lipsă de piese de schimb. În prezent, flota actuală este reprezentată de elicoptere Mi-2 b/n 14, Mi-8 b/n 04, Mi-8 b/n 06 și două aeronave An-2.
Pregătirea și echipamentul
Există un sistem mixt de antrenare a forțelor armate în regiune. Primul se derulează pe o perioadă de un an. Cu toate acestea, există o anumită caracteristică. Recruții au fost transferați în serviciu în funcție de tipul zilei de lucru. Adică serviciul lor începe (cu excepția turelor de zi) la ora 8 și se termină la 18-19, apoi soldații pleacă acasă. În acest fel, ei doresc să atragă mai mulți tineri să se alăture armatei, mai degrabă decât să se ascundă de recrutare.
Acesta este unul dintre punctele reformei forțelor armate. Cu toate acestea, regimul transnistrean evită costurile de cazare și masă pentru militari.
Armata are propria sa versiune a cursului de instruire a unui recrut, care durează 12 zile. Trebuie remarcat faptul că în batalionul de recunoaștere sunt recrutați și aceștia, fapt ce nu poate oferi o foarte mare pregătire „forțelor speciale” transnistrene, opinează revistă ucraineană.
În general, nivelul de pregătire lasă de dorit. Deși numărul exercițiilor tactice de comandă și personal și companie a crescut din 2014, acest lucru nu oferă un avantaj puternic, ci este o necesitate pentru a oferi măcar ceva experiență tinerilor recruți. Cea mai mare parte a pregătirii practice este efectuată de unități de artilerie de toate tipurile de arme de tun și mortiere.
Unitățile de artilerie nu au executat niciodată trageri practice printr-o zonă mică a razei. Probabil din același motiv, elicopterele nu trag, deși zboară cu unități dispozitive de rachete B-8M1 și B-8V20A.
Trupele ministerului de Interne și cel de Justiție
Ministerul Afacerilor Interne se află în subordinea Unității Militare Speciale Motorizate (SMVCH) a Trupelor Interne cu Compania Forțe Speciale Cobra (unitatea 2101) și SOBR Nistru (nu face parte din Trupele Interne, dar este subordonată Ministerului de Interne).
Toate tipurile de arme de calibru mic disponibile în regiunea transnistreană sunt în serviciu. Forțele speciale „Nistru” din cadrul ministerul de Interne este una dintre cele mai capabile unități ale întregului grup transnistrean, luptă împotriva grupărilor criminale, terorismului și se implică în apărarea așa-numitul stat.
Batalionul de convoi (unitatea 2102) și compania specială Scorpion sunt subordonate Ministerului Justiției. Sarcinile principale ale acestor unități sunt de a asigura securitatea în coloniile de corecție, de a suprima revoltele condamnaților, de a proteja comunicațiile importante și de a escorta mărfurile.
Ministerul Securității Statului
Pe lângă activitățile de contrainformații, MGB protejează și “granița de stat “ prin trupele de frontieră. Nu există un număr exact de polițiști de frontieră, dar este estimat la aproximativ 2.500-3.000 de militari.
De asemenea, MGB are în subordine o unitate a forțelor speciale denumită „Delta”.
Se știu puține despre ea, dar Delta și Nistru sunt cele mai bine pregătite și pregătite pentru luptă în fața potențialei amenințări. Potrivit unor relatări, miliția nistreană a participat la luptele împotriva Georgiei în conflictul abhaz sub masca voluntarilor, deci se poate presupune că forțele speciale MGB au experiență de luptă în afara regiunii transnistrene. Pare mult…”, scrie Ion Sturza.
