Republica Moldova s-a autopropus drept ţară candidată la preşedinţia summitului ONU asupra climei de anul viitor, în timp ce Serbia ia în considerare la rândul său preluarea acestui rol, conform unor persoane familiarizate cu această chestiune şi a unui document consultat de Reuters.
Propunerile R. Moldova și Serbiei sunt o încercare de a rezolva o dispută geopolitică care a lăsat evenimentul COP29 fără gazdă.
Discuțiile cu privire la tara care va prelua locul actualei gazde a COP28, Emiratele Arabe Unite, au ajuns într-un impas fără precedent, statele din regiunea Europei de Est, care urmează să găzduiască următorul summit anual al ONU, nereușind să ajungă la un acord asupra unui candidat, scrie Agerpres.
Prin urmare, Republica Moldova s-a oferit să prezideze discuțiile, potrivit unei scrisori trimise de această țară altor națiuni din Europa de Est, consultată de Reuters.
Potrivit sursei citate, R. Moldova nu s-a oferit voluntară pentru găzduirea evenimentului de proporţii, au declarat surse familiarizate cu această chestiune, în timp ce Serbia ar intenţiona să se autopropună atât pentru a găzdui, cât şi pentru a conduce COP29, însă nu a depus deocamdată o ofertă oficială în acest sens.
În cazul în care nu se ajunge la un acord asupra ţării care va deţine preşedinţia COP29, Emiratele Arabe Unite ar putea fi nevoite să-şi păstreze acest rol pentru un doilea an consecutiv. De asemenea, în cazul în care ţările nu reuşesc să aleagă o nouă gazdă, locaţia summitului ar putea reveni în Germania, unde se află sediul Secretariatului ONU pentru climă.
Ministerului Mediului din R. Moldova afirmă că în lipsa unui consens în East European Group (EEG), o decizie finală încă nu este adoptată.
„O eventuală decizie finală cu referire la asumarea de către Republica Moldova a președinției COP29, după constatarea lipsei de consens în EEG, nu a fost adoptată”, a declarat pentru TV8, Vladimir Madan, responsabil pe comunicare la Ministerul Mediului.
Conform liniilor directoare ale ONU, preşedinţia unei Conferinţe a Părţilor (COP) este realizată prin rotaţie între cinci regiuni ale lumii, rămânând la latitudinea ţărilor din zona respectivă să decidă în unanimitate cine va prelua conducerea summitului.
