De când a început invazia rusă în Ucraina, s-a înfiripat la noi un trenduleț care, pe zi ce trece, devine tot mai viguros. Ideea principală a trendulețului e asta: Războiul e departe, la noi nu are cum să ajungă, nu mai generați panică, vedeți-vă de treburile voastre cotidiene, nu băgați frica în business, nu provocați plecarea altor cetățeni din Moldova, panica voastră e foarte periculoasă pentru țară. Până la un punct, vocile ritoase ale trendulețului au dreptate. Rușii deocamdată nu au ajuns aici, iar panica poate genera un colaps economic și social. Au dreptate însă până la un punct.
Căci e suficient un dram de discernământ ca să înțelegi că avertisementele care tot vin dinspre Kremlin spre Chișinău nu sunt întâmplătoare. Sunt suficiente motive să credem că Moscova ar vrea să ne anexeze ca în trecut. Iar când ministrul de externe al Ucrainei, Dmitri Kuleba, ne spune că Ucraina va lupta cu lopețile dacă sprijinul Occidentului se va termina, e cazul cel puțin să ne îngândurăm.
Războiul nu e departe, dacă ne gândim mai bine. E foarte aproape, e la o zvârlitură de băț. Și mulți moldoveni care îl ignoră, care preferă să-și vadă de viața lor și să nu se gândească la exploziile din Ucraina, pierd ceva din uman. Nu trebuie să generezi panică, dar nici să trăiești ca și cum alături nu ar muri zilnic oameni nu poți.
Nu poți să râzi cu gura până la urechi și să cutremuri blocurile de locuințe cu focuri de artificii când Rusia nu-și mai oprește bombardamentele. Nu poți să nu te întrebi ce s-ar întâmpla aici dacă o rachetă rusească ar ajunge în Chișinău. Și-apoi înșiși guvernanții moldoveni spun că Rusia nu se lasă de războiul hibrid împotriva Republicii Moldova. Dar oare numai de războiul hibrid?
Da, mergem înainte, și optimismul în doze normale trebuie să fie prezent, și poate că și Rusia nu vrea să se atingă de noi, dar nici să te răstești la cei care simt pericolul nu e OK. Viitorul e destul de incert în această zonă a lumii.