Diferendul transnistrean s-ar fi putut rezolva în condițiile în care ne-am fi reunit cu România, dar războiul de pe Nistru a avut o premisă importantă, stoparea acestui proces de reunificare. Afirmația a fost făcută de istoricul, ex-deputat în Parlamentul Republicii Moldova, Octavian Țîcu, în cadrul emisiunii „Puncte de reflecție” de la Vocea Basarabiei.
„Dosarul transnistrean era imposibil de rezolvat. El s-ar fi putut rezolva în condițiile în care ne-am fi reunit cu România, dar acest război a început având ca o premisă importantă, stoparea acestui proces de reunificare statuată”, a precizat Țîcu.
Istoricul Octavian Țîcu a mai declarat că războiul din Transnistria a fragmentat teritorial Republica Moldova, creând un secesionism controlat de autoritățile de la Moscova.
„Războiul din Transnistria a avut câteva consecințe importante. În primul rând, a fragmentat teritorial Republica Moldova, creând un secesionism controlat de autoritățile de la Moscova prin intermediul unui regim-marionetă de la Tiraspol și garantând prezența militară rusă mai întâi sub forma Armatei a 14-a, după aceea sub formă de Grup operativ al trupelor ruse. Și lucrul acesta îl cunoaștem foarte bine, după care a fost semnat acel Acord de încetare a focului de către Elțîn și Snegur în 1992, care, chiar dacă prevedea retragerea armatelor ruse către 1 ianuarie 1994, voit a fost atras dl Snegur în această capcană a dependenței între soluționarea conflictului și retragere, așa-numitul „principiu al sincronizării”, a spus Țîcu.
Fostul deputat a menționat că regimul de la Chișinău a făcut mai multe cedări deliberate iar primele șantaje energetice au fost în anii 1993- 1994, atunci când Gazprom-ul a scumpit la sfârșit de an, prețul la gaze.
„S-au făcut mai multe cedări deliberate, spre exemplu, noi vorbim acum de Gazprom, dar primele șantaje energetice au fost chiar în ‘93-‘94, atunci când Gazprom-ul a scumpit la sfârșit de an, chiar în luna decembrie, prețul la gaz. Noi plăteam mai mult chiar decât statele europene și dublu față de statele CSI”, a declarat istoricul.
Octavian Țîcu a menționat că garantarea autonomiei găgăuzilor a fost o altă condiție a cedărilor succesive, deoarece ancorarea separatismului găgăuz în Constituția Republicii Moldova a fost o greșeală fatală iar consecințele acestei fronde le suportăm și în prezent.
„Invariabil autonomia găgăuză a fost un agent de influență al Federației Ruse, atingând o apocalipsă de neimaginat în 2008, atunci când Adunarea Populară din UTA Găgăuzia a cerut expres Parlamentului Republicii Moldova recunoașterea Abhaziei și Osetiei, așa cum făcuse Federația Rusă, și multe alte referendumuri legate de aderarea la Rusia ș.a.m.d.”
Fostul deputat a mai spus că atâta timp cât Rusia va mai fi o mare putere regională și va avea pârghii de influență în Republica Moldova, noi nu vom putea evolua.
