Ca să dezmintă știrea îmbucurătoare, anunțată de profesorul Solovei, camarila lui Putin i-a organizat, în regim de urgență, o apariție publică, în ziua de 3 noiembrie. Pentru asta a fost convocat contingentul cel mai INOFENSIV, nepretențios al instituției numite Obșestvenaya palata – un organ colectiv, din care fac parte reprezentanți ai tuturor regiunilor federale, delegați de sucursale ale acestui organism central (Transnistria dispune și ea de o instanță, înjghebată după calapodul rusesc), plus 43 de reprezentanți ai unor organizații obștești, împuternicite să colecteze petiții vizând drepturile omului. Un comunicat oficial anunță că liderul de la Kremlin s-a întâlnit cu noua componență a acestui organism politic (aprobată în iunie curent, deci lui Putin i-au trebuit cinci luni ca să o bage în seamă) cu prilejul Zilei unității populare, zi serbată în Rusia pe data de 4 noiembrie. Pentru prima dată această sărbătoare națională a fost celebrată în anul 2005. De zece ani, și Transnistria separatistă s-a alăturat calendarului oficial al Federației Ruse, sărbătorind unitatea poporului. Comunicatul publicat pe pagina oficială a numitei instituții evită, pudibond, partea scandaloasă a discursului rostit de Putin, în care liderul de la Kremlin recunoaște că îl venerează pe cneazul rușilor Aleksandr Nevski, pentru că a ales să se căciulească în fața Hoardei de Aur și astfel a oprit asimilarea proastelor obiceiuri occidentale de către ruși. Comentatori politici din toată lumea au remarcat neîntârziat sinceritatea debordantă a lui Putin, citind acest pasaj ca pe o justificare ideologică a turnurii spectaculoase în politica externă a Moscovei. Putin se vede silit să aleagă, la fel ca Aleksandr Nevski, vasalitatea față de China, după ce s-au spulberat ambițiile sale de a reanima temutul imperiu sovietic de pe vremea lui Stalin, afirmă la unison comentatorii. Lui Putin nu-i mai convine să se declare un succesor fidel al lui Petru cel Mare, cum se dădea în vara anului trecut, când rușii sărbătoriseră 350 de ani de la nașterea lui Petru Întâi. La o adică, și atunci Putin își atribuia o singură asemănare – ambiția de a recupera pământurile rusești. Dar nu și deschiderea fără precedent a lui Petru cel Mare către performanțele umanitare, tehnologice și militare ale Occidentului, încercând să scoată Rusia din mocirlă și stagnare patriarhală. Putin a făcut tot posibilul ca să închidă obloanele ferestrei spre Europa pe care o spărsese țarul Piotr Alekseevici, ba mai și renunțând la promisiunea să ridice Rusia din genunchi. «Не жили богато, нечего и начинать», zice rusul îndemnat să depășească starea umilitoare de sărăcie. Adică, nu ne-am lăfăit în belșug, de ce, mă rog, am începe să o facem de acum încolo?! De altfel, vă îndemnasem, deunăzi, să vă înarmați cu răbdare și popcorn și să vă uitați la interviul acordat de cântăreața Vika Țîganova și evlaviosul ei soț jurnalistului Iuri Dudi. Între altele, cei doi zed-patrioți strecoară, subtil, idea, că pătrunderea masivă a chinezilor pe întinderile răsăritene ale Rusiei nu e ceva înspăimântător, dacă ei vor deveni creștini.
Minutul lui Vasile Botnaru- RĂSĂRITUL ÎȘI CAUTĂ ȘI EL DOZA DE LUCOARE
