Limbricul cu dinții de rechin. Asta e imaginea care mi-a rămas în cap după ce îl văzusem la televizor în ziua de 30 septembrie. Știu la cine v-ați gândit. Dar eu îl am în vedere pe Ivan Ohlobîstin, actorul-popă pseudofamilist și pseudocreștin, cel care urla de pe scena din Piața Roșie cuvântul GOIDA.
Ce înseamnă asta la ruși ne-a explicat jurnalistul pribeag Aleksandr Nevzorov, cunoscut pentru maxilarele de buldog cu care perforează bucile adversarilor. L-ați auzit cum înjură aristocratic, etajat, într-o rusă elevată, un pic arhaică, cu întorsături și metafore amețitoare, cu pretenția justificată de a fi adevăratul reprezentant al elitei din Sankt Petersburg, spre deosebire de gașca lui Putin. Exact antipodul celui care savurează limbajul bandiților, stropit cu alifii patriotice și bădărănii erotomane. GOIDA, după Nevzorov, e ordinul de atac strigat de călăreții din garda de corp a țarului Ioan cel Groaznic. Și asta însemna că moșia boierească ieșită în cale poate fi devastată.
GOIDA dădea frâu liber la violat neveste și la strivit pruncii sub copitele cailor. Prin urmare, limbricul din Piața Roșie îndemna armata lui Șoigu să devasteze cu mai multă râvnă regiunile ucrainene declarate peste noapte teritorii ale Federației Ruse. În limba ucraineană, GOIDA înseamnă cu totul altceva. Dați cuvântul la căutare pe internet și veți descoperi că ucrainenii spun GOIDA când își leagănă pruncii. Dovadă e și substantivul HOIDANKA, adică scrânciob, pe care l-am auzit în satul meu natal Cinișeuți populat pe jumătate de cetățeni moldoveni de etnie ucraineană. Nebo i zămlea, cum zic consătenii mei ucraineni! Cer și pământ. Ani lumină între aceste două sensuri, ce provin din concepte civilizaționale diametral opuse, pe care limbricul cu dinții de rechin le-a îndepărtat și mai mult, devastând Ucraina, strivind prunci și neveste sub copitele cailor. Ba mai și arzând toate podurile, la propriu și la figurat, ca să nu lase nicio șansă de iertare și împăcare.
