Norocoșii care au avut bunei de modă veche vor fi de acord că nu-i pedeapsă mai umilitoare decât să fii pocnit cu lingura în frunte pentru că nu ai astâmpăr la masă. Lingura aia de lemn, plină de mămăligă sau de grăsime topită, în care plutesc jumările scârboase, îți vine drept între ochi.
Lipăitul zgomotos ca un tunet te asurzește. Lacrimile care te podidesc înzecesc starea de înjosire și însutesc neputința. Fostul președinte socialist a luat zgomotos o lingură în frunte. Pentru halatul prezidențial îmbrăcat după scăldatul în copcă, pentru merțanul care a străbătut arătura, pentru argoul de pușcăriaș în care m-a sfătuit în timpul emisiunii de la PROTV să nu mă diorgăiesc, pentru machismul copiat de la Putin și pentru profanarea ideologiei stângiste, ratând șansa să devină partenerul internaționalei socialiste europene.
Igor Dodon a ales să fie băiat de mingi la Kremlin, dezlocuindu-l ca puiul de cuc pe Voronin. Deși a fost trădat de fostul discipol, președintele de onoare al comuniștilor se declară totuși solidar cu Dodon, oricâtă dreptate ar avea sau nu procurorii care-l cercetează pe Dodon pentru presupuse furăciuni. Oare de ce ? Pentru că inculparea lui Dodon ar însemna să ia și Voronin o lingură în frunte. Pentru că Voronin l-a miruit și l-a blagoslovit, catapultându-l spre fotoliul prezidențial. Vorba bunicilor, Dumnezeu nu bate cu bățul, ci cu lingura în frunte.
