„Omul în orice moment se poate schimba și dintr-un narcoman poate să devină un exemplu demn de urmat, o persoană care ajută alte persoane, un sprijin pentru cineva care se află în nevoie”. Această opinie a fost exprimată de Eugeniu Kroll, bărbatul care timp de 10 ani a fost dependent de droguri și a reușit să-și schimbe viața radical. Ba mai mult, a scris și o carte în care a relatat drama prin care a trecut.
În cadrul unui interviu pentru Vocea Basarabiei, Eugen Kroll, a mărturisit că în perioada când consuma droguri avea 21 de ani și credea că nu va ajunge la 30 de ani.
„Au fost mai multe momente, dar se întâmplau niște chestii foarte triste, în esența lor erau niște chestii foarte serioase, luam supradoze și mă găseau uneori părinții cu seringa în venă, întins la podele, fără respirație sau în comă. Deci, chestii de astea care dădeau semnale că următoarea doză poate fi ultima, pot să mor și cumva chestia asta un pic mă trezea la realitate”, a relatat Eugeniu.
Bărbatul spune că se afla într-o depresie profundă în acea perioadă și nu-l interesa nimic.
„Aveam o depresie profundă, totul mergea așa de intens și de trist spre o prăpastie adâncă și, da, am avut momente când nu mă mai interesa nimic. La 21 de ani eram sigur că nu voi ajunge la 30 și ceea ce făceam atunci voi continua să fac până la sfârșit, fiindcă nu vedeam niciun sens, disperarea mea se acutiza din ce în ce mai mult din cauza consumului de droguri, că la început problema în sine nu era chiar atât de mare, mai apoi m-am ales cu probleme psihologice și traume sufletești și ziceam că nu mai ajung la 30 de ani”, a subliniat Eugeniu.
Totodată, tânărul spune că viața sa nouă a început în anul 2014, când a decis să se lase de droguri.
„Ideea mi-a venit în 2014, când am luat decizia să nu mai consum, în prima perioadă aveam insomnii și în timpul insomniilor celea îi întrebam pe băieții care mă ajutau ce să fac, că nu puteam dormi. Am avut sevraj, am trecut prin niște chestii foarte dureroase și chestiile acestea m-au ajutat să aflu de ce am început a consuma, de ce am pășit pe calea aceasta și încotro mă îndreptam. Deci, cumva cartea aceasta a mea mi-a servit ca un fel de compas. În plus, mi-am zis că am citit atâtea cărți despre droguri și în niciuna nu se spune că există viață fără droguri și există o viață frumoasă și decentă fără droguri. De ce nu se vorbește despre chestia asta? Doar asta nu-i o sentință și, gata, dacă ai consumat…, cum e mentalitatea asta de tip sovietic, îi place să pună pecetea pe oameni că, uite, ăsta a consumat. Nu contează, omul în orice moment se poate schimba și dintr-un narcoman poate să devină un exemplu demn de urmat, o persoană care ajută alte persoane, un sprijin pentru cineva care se află în nevoie. Creștinismul anume despre asta și este, să nu punem pecete pe oameni, dar să ne iubim semenii”, a mai povestit Eugeniu.