Primarul capitalei Ion Ceban, protagonist al campaniei electorale, a propus zilele astea o chestiune care m-a făcut să stau minute bune pe gânduri. Zice așa edilul șef: Politicienii ajunși în funcții elective trebuie trași la răspundere pentru nerealizarea angajamentelor anunțate în programele electorale, iar pentru neîndeplinirea a cel puțin jumătate din promisiuni să fie lipsiți și de dreptul de a candida.
La prima vedere, parcă e o propunere OK. Păi, nu ne-am săturat noi de politicienii care una spun și alta fac? Parcă ar fi deci un soi de logică în ceea ce propune domnul Ceban. Dacă însă stau și mă gândesc mai bine, ceva nu e bine.
Ar ieși că cineva ar trebui să aibă această prerogativă de a constata că un poltician oarecare nu și-a îndeplinit cel puțin jumătate din promisiuni. Dar cine are dreptul să tragă această concluzie, să formuleze verdictul? E clar că nu oponenții politici și nici președintele sau premierul. Nici eu, în calitatea mea de jurnalist, nu pot să formulez sentințe.
Iar dacă admitem că acest drept îl are o oarecare judecătorie, în baza căror informații ia judecătoria decizia? Cum anume constată că politicianul Q nu și-a respectat jumătate din promisiuni? Mi se pare foarte complicată analiza promisiunilor, a felului în care acestea au fost realizate. Nu zic că e imposibil, dar e limpede că momentan nu avem un organ de stat care să se ocupe serios de așa ceva. Și atunci nu cumva propunerea lui Ceban de a lupta cu populismul frizează și ea populismul?
În mod normal, cei care ar trebui să pedepsească polticienii iresponsabili și mincinoși sunt alegătorii. Ai văzut tu, alegătorul, că cel pe care l-ai ales umblă cu fofârlica? La alegerile următoare nu-l mai votezi. Așa ar trebui să funcționeze pedeapsa. Altceva e că la noi, în anii tranziției, unii politicieni populiști s-au tot cocoțat pe piscurile puterii, profitînd de memoria scurtă a alegătorilor. Să sperăm că între timp alegătorii au devenit mai exigenți, mai serioși. Altminteri, va trebui să recurgem la propunerea primarului Ceban…
