Mândră, aproape teatral, cochet lăsând capul, parcă pe spate, dar mai mult spre umăr, puțin alintându-se, pășea grațios de frumos pe ulițele satului. Era fericită că soarele de primăvară a avut mare grijă să zvânteze cărările, ca nu cumva tocurile pantofilor, prinși în niște rămășițe de iarnă, să-i zăbovească graba care nu putea aștepta. Într-o rochie și ea primăvăratică, nici prea lungă nici prea scurtă, strâmtă exact pentru a provoca supărarea adierilor de vânt, care stăruiau cu tot dinadinsul să-i umfle poalele, pentru ai descoperi picioarele prea sprintene pentru o femeie care la vârsta ei de 32 de ani neîmpliniți reușiseră să dea viață la trei copii.
Era frumoasă. Chiar poate prea frumoasă pentru o învățătoare de la țară. N-o deranja frumusețea. Dimpotrivă. O motivă să le demonstreze tuturor, că natura poate fi chiar foarte și foarte generoasă. Ce mai. Așa doar numai natura poate fi. Din seninul ochilor albaștri, albaștri săreau scântei, care pentru unii puteau fi reci ca săgețile, iar pentru alții calde ca un răsărit de soare. Fluturând, din părul ei negru, negru, parcă supărată, că nu-i dă ascultare, privea șiret la cei din jur și doar cu privirea le zicea că nu-i mare lucru de a fi frumoasă. Iată dacă ar vedea ei cât de frumoși îi sunt cei trei copii, ar înțelege ce-i aceia frumusețe desăvârșită.
Se grăbea la școală. Nu avea când vorbi cu sătenii. De aceia le răspundea, mai mult din obișnuință de a fi respectuoasă cu cei din preajmă.„ Adevărat a Înviat„
Era luni, a doua zi de paști și deși se considera zi de lucru, în sat nimeni nu lucra în afară de medici și învățători. Țăranii sărbătoreau Învierea Domnului, fiindu-le, concret istoric, indiferent de istoricele teze ale socialismului dezvoltat în care se înglodase Uniunea Sovietică și care nu aveau nimic cu socialismul lor dezvoltat. Oamenii își căutau de treburi pământești.
Purtată de gânduri senine despre cei trei copii ai ei, despre cât e de frumoasă viața, învîțătoarea mergea spre școală. Tânăra învățătoare intră în clasă odată cu sunetul clopoțelului și cum păși pragul clasei, purtată încă de valurile sărbătorilor pascale,fără să gândească prea mult rosti: Hristos a Înviat copii! Copiii, ridicându-se în picioare, rostiră în glas: Adevărat a Înviat.
Nu reușise să închidă bine ușa clasei, de aceia,” Adevărat Înviat-ul ” copiilor, colindând coridoarele școlii se ciocni în cele din urmă de ușa cancelariei directorului școlii.
Corul copiilor o treziră la realitate. Când își dădu seama ce a făcut ,i se întunecă totul în fața ochilor. Gânduri, gânduri unul mai strașnic ca altul măcinau cu insistență necruțătoare mintea. De aceia, mai mult din spaimă decât dorind să repare confuzia, rosti prima frază din poemul lecției care urma să o preda: Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă… Nu mai gândea. Înțelesese că a făcut o gafă care dacă se va afla, poate să o coste. Elevii, au înțeles și ei, la rândul lor, că s-a întâmplat ceva ce nu trebuia să se întâmple și fără a fi întrebați unul câte unul se ridicau în picioare și recitau începutul din Împărat și proletar. Așa și i-a prins pe țoți clopoțelul zdrobind orânduiala… care ea,orânduiala nu le permitea învățătorilor de Sfintele Sărbători de Paști să se bucure alături de lume de Învierea Domnului.
Cam două ore învățătoarea noastră a fost într-o așteptare asurzitor de tăcută. Nu vedea și nu auzea nimic. Totul devenise un pustiu.
A trezit-o din amorțire, peste câteva ore, paznicul școlii, care i-a spus, mai mult în șoaptă decât în voce, că directorul școlii o cheamă urgent la el. Paznicul, ca toți paznicii primul știa toate noutățile și fiind om din sat, în și mai mare șoaptă i-a spus că cineva a intrat în sat într-o Volgă neagră cu pierdelele la geamuri trase..
Tânăra învățătoare percepea totul ca prin ceață. Își amintea cu greu că la Buna ziua a ei, omul din Volgă, îmbrăcat în negru, a frânt-o cu o privire de plumb. Nu-l auzea. Mai exact auzea doar niște frânturi de fraze din care a desprins, că anume din cauza ei, a unei învățătoare de literatură, socialismul dezvoltat care deja este demult construit, nici de cum nu poate trece în comunismul așteptat cu nerăbdare de poporul sovietic. A mai auzit, că din această clipă locul ei nu este în școală, dar, în cel mai bun caz la ferma de porci. Și că el, personal nu va permite nimănui să bage în mințile copiilor fel de fel de prostii religioase.
Drumul spre casă îi păru o veșnicie de lung. Și-l amintea cu greu. De fapt mai că nu și-l amintea de loc. Au dispărut frumoasele cărări de primăvară. A dispărut și binețele sătenilor, ori poate nu-i auzea. Rochia, frumoasa ei rochie devenisem obraznic prea strâmtă și prea evident îi contura frumusețea picioarelor ei înalte. Albastrul ochilor ,așternuți cu o pâclă de lacrimi, căpătase o culoare între cenușiu și sur. Totul în jur îi devenise străin de rece.
S-a stins din viață încetișor, în a doua zi de Paști. Nu. Nu în acea zi, când omul negru din Volgă i-a ștampilat viitorul cu :Dușman de moarte a socialismului dezvoltat. Nu .S-a stins peste un an. Un an de zile Bunul Dumnezeu a tot purtat-o prin chinurile dezgrației, deznădejdii, a ispitei de plăcerile lui Bahus, a indiferenței consătenilor,care de frică, ca nu cumva să-i creadă credincioși nu mai vorbeau cu ea. Și totuși a rămas frumoasă, chiar și în cizmele de gumă, unica încălțăminte care îi permitea să înfrunte noroiul fermei de porci,unde ajunse după școală. O prindea bine și fufaica. O prindea la față și șalincă din lână, prost prelucrată care nici măcar nu-i putea scunde șuvițele de păr cândva negru, negru, ondulat iar acum devenit cu totul alb. N-a reușit socialistul, să-i murdărească curățenia sufletului.
A rămas neînvinsă, căci a murit între rafturile de cărți din biblioteca școlară. Au descoperit-o foștii ei elevi a doua zi de paști. Ei, parcă simțindu-se vinovați i-au spus, exact cum i-au răspuns cu un an în urmă, toți în cor: Adevărat a Înviat! Dumnezeu s-a îndurat și a izbăvit-o de chinuri. La piept înțepenise un volum de poem cu îndemnul de a zdrobi o Orânduiala crudă și nedreaptă. La picioarele ei se tăvălea alt volum, probabil căzut de pe o poliță,în copertă roșie, cu titlul :Transformarea socialismului dezvoltat în comunism. Erau ani 80 ai secolului trecut.
