Ilona Stepan director-artistic și prim-dirijor al Capelei Corale Academice „Doina” spune că arta va supraviețui oricărui dezastru. În 2020, prin decret prezidenţial Ilona Stepan a fost desemnată cu cel mai înalt titlu onorific al Republicii Moldova în domeniul culturii – Artist al Poporului. În 2021, colectivului i se acordă Premiul „Gavriil Musicescu” în domeniul muzicii pentru anul 2020. Anume creația poate balansa răutatea din lume, iar omenirea trebuie educată în armonie cu arta pentru ca să ne bucurăm de pace. Ea încearcă să facă schimbări în societate nu doar pentru ziua de astăzi, dar și pentru generațiile care vin și vede în integrarea UE un pas enorm spre dezvoltare.
Ilona Stepan: Pentru termen scurt, luna mai este foarte încărcată, eu deja am mai șters unele evenimente din agendă. De obicei nu-mi scriu pe foaie, acum mi-am notat, mi-am pus foaia pe frigider, am prins-o cu un magnet și renunțat la câte unu. Urmează evoluarea la summit-ul Comunității Politice Europene, care va avea loc pe 1 iunie la vinăria Castel Mimi din satul Bulboaca, raionul Anenii Noi. Mă bucur foarte mult că noi cu Capela Corală Academică „Doina” și cu Orchestra Simfonică vom cânta finalul Simfoniei nr. 9 a lui Beethoven.
Vocea Basarabiei: Vor fi aproape 50 de șefi de stat și de guvern, vor fi demnitari europeni…
Ilona Stepan: Sper că vor fi în sală și sper că noi o să facem față la capitolul muzică academică frumos, așa cum se cuvine, noi ne pregătim intens. Pe urmă vom pleca la Botoșani, avem un proiect cu „Requiem” de Verdi, un proiect pe care tare mult mi-l doresc realizat. La Sala cu Orgă, iată, recent am avut concertul „In memoriam Zlata Tcaci. La 95 de ani de la naștere”, un concert foarte frumos, la care s-ar fi dorit mai mult public, bineînțeles. Corul de Cameră va evolua în concertul jubiliar al dlui Rusnac, a fost deja la Palatul Național în martie, acum va fi și la Sala cu Orgă. Noi evoluăm cu Orchestra de Cameră sub bagheta lui Cristian Florea și deja o să ne pregătim de închiderea stagiunii care va avea loc pe 15 iunie și vă invităm cu tot dragul. În zilele de 24 și 25 mai avem examene de licență cu studenții, ceea ce este ceva foarte important, pentru că vor dirija viitorii dirijori. Când ei stau la pupitrul dirijoral, eu am niște emoții mai mari decât atunci când stau eu, pentru că le doresc un viitor mai bun, îi pregătesc pentru asta, că nu suntem veșnici și vreau să menținem, măcar să menținem, dar și mai bine ar fi să dezvoltăm, să dăm o nouă suflare artei.
Vocea Basarabiei: Și totuși, contează foarte mult cine e publicul și dacă arta, cultura astăzi sunt valorile care se pun în capul mesei. Ați spus chiar dvs. că aveți ceva de spus la adresa publicului.
Ilona Stepan: Cred că nu cetățenii sunt de vină că nu vin în sălile de concert, pentru că totuși noi trebuie să știm să promovăm, cumva să găsim o modalitate de a povesti, pentru că, bunăoară, concertul acesta care a fost dedicat memoriei lui Zlata Tcaci, compozitoare care a desfășurat aici o prodigioasă activitate. Înțelegeți, ea a fost un foarte mare talent? Și atunci, eu nu înțeleg de ce nici muzicienii n-au venit, erau puțini muzicieni în sală, au fost doar vreo câțiva, dar eu cred că noi toți trebuie să promovăm arta. De unde un om care nu este preocupat de artă s-o cunoască pe Zlata Tcaci? Deja pe Maria Bieșu n-o cunosc, iacătă să întrebați băieții aceștia tineri, ei n-au să vă spună, poate au să vă spună că așa se numește Teatrul de Operă și Balet. Noi pierdem, eu cred că noi toți trebuie să facem ceva, ca să nu pierdem valorile acestea, pentru că un om de artă, chiar dacă nu este aici cu noi, până la urmă, el oricum rămâne prin ceea ce a făcut. Adică, el a lăsat o amprentă, trebuie să știm s-o valorificăm. La capitolul artă s-ar dori desigur că mai multă atenție și din partea guvernului, și din partea conducerii țării. La capitolul artă academică, arta academică în nicio țară nu se dezvoltă cu propriile forțe, pentru că ea necesită niște investiții și în arta academică vin oamenii care fac muzică începând de la 6 ani, asta nu este arta tradițională. Și într-însa e bine să faci investiții, eu nu zic că nu, dar ea oricum se dezvoltă, că-i tradițională, iar cea academică necesită studii performante, permanente, sistematice.
La capitolul artă s-ar dori desigur că mai multă atenție și din partea guvernului, și din partea conducerii țării.
Vocea Basarabiei: Dar este vreo diferență cum sunteți apreciați aici, acasă, și cum sunteți apreciați peste hotare?
Ilona Stepan: Eu nu pot să spun că noi nu suntem apreciați acasă, noi, de fapt, suntem deja puțini aici. Merg în teritoriu și văd tot ce se întâmplă, mie mi-i frică să nu rămânem aici puțini de tot, fiindcă în Chișinău concentrația oamenilor este mai mare, dar ceea ce avem noi în teritoriu, asta-i jale, nu prea este lume.
Vocea Basarabiei: E depopulată Republica Moldova…
Ilona Stepan: E depopulată, bineînțeles că da. Peste hotare sigur că avem public mai numeros și nu știu cum mai cult, eu aș spune. Poate studiile lor sunt mai bune, poate se deprind din copilărie să meargă la concerte, pentru că asta tot este o deprindere, de a merge la teatru, să te ia părintele de mână și să te aducă, să-ți arate, educația generală necesită o deprindere.
Vocea Basarabiei: Dar cum vedeți dvs. viitorul Republicii Moldova în contextul și al geopoliticii, și al tot ceea ce se întâmplă în această regiune atât de zbuciumată și despre care se zice că e cu multă tensiune, cu multă insecuritate?
Ilona Stepan: Eu cred că noi totuși trebuie să fim o parte componentă a Uniunii Europene, eu personal așa cred, eu mă simt așa, eu am aspirații europene și mie foarte mult îmi place cultura tuturor țărilor, adică și cultura slavonă mie tare îmi place, eu nu pot să spun că eu n-am să cânt Ceaikovski sau Rahmaninov, Doamne ferește, că pentru un om de artă asta este inadmisibil. Noi suntem oameni de artă, noi suntem la alt nivel, bineînțeles că nu merge vorba de politică. Eu sunt categoric împotriva războaielor, împotriva neînțelegerilor, noi toți suferim din cauza asta. Eu înțeleg că poate la noi este lume care crede că noi suntem mici, suntem neutri și noi o să supraviețuim singuri, dar într-o lume globalizată cum este lumea de astăzi, mie mi se pare că noi n-o să putem de unii singuri. Fiind o părticică atât de mică, eu cred că noi trebuie să intrăm într-o familie, să ne simțim mai protejați din toate punctele de vedere. Eu întotdeauna m-am simțit foarte bine în spațiul european, cu europenii, adică asimilată și în cultură, cu „al meu”, dar nu aparte „al meu” și „al lor”, deci mie îmi place când noi putem să ne schimbăm cumva, să ne îmbogățim unii de la alții, să nu ne facem țărișoare, bisericuțe. Eu sunt un om așa, mai global.
Eu înțeleg că poate la noi este lume care crede că noi suntem mici, suntem neutri și noi o să supraviețuim singuri, dar într-o lume globalizată cum este lumea de astăzi, mie mi se pare că noi n-o să putem de unii singuri.
Vocea Basarabiei: Ca cetățean al Republicii Moldova, cu ce vă mândriți?
Ilona Stepan: Eu mă mândresc că am rămas aici, am avut mai multe propuneri să plec în Occident, adică eu am rămas aici nu de aceea ca să spun că eu sunt patriot sau nu știu ce. Eu nu înțeleg oamenii care se bat cu pumnul în piept și spun că sunt patrioți, noi dacă suntem aici, noi ne iubim țara. Tare nu-mi place când se spune: „A, iată, asta-i țară? Asta-i o țară de nebuni”. Eu de fiecare dată spun: Dar ce vină poartă țara că sunt și oameni nebuni? Țara îi foarte bună. Eu îmi iubesc țara, sincer. Și vreau să vă spun că și oameni avem foarte mulți buni și inteligenți, avem. Îmi pare foarte rău că mulți pleacă, dar niciodată n-am să spun că pleacă cei mai buni. Și asta-i foarte jignitor, nu se poate de spus așa. Eu cred că cei mai buni până la urmă rămân și, iată, ei sunt patrioți, foarte mulți din ei, care pur și simplu mențin tot ce se poate de menținut aici, pentru că-i foarte ușor să pleci, să revii și tot așa. Tinerii eu înțeleg că ei caută ceva, ei trăiesc totuși în altă lume, noi ne-am născut în altă lume, dar ei mai ușor pleacă, vin. Nu știu, mie mi se pare că noi totuși ceva trebuie să facem, să ridicăm, să nu lăsăm așa. Acum, ce să plecăm cu toții și să lăsăm țara asta chiar așa? Eu n-aș putea. Câteodată sigur că îți vine să zici, gata, și eu mă duc. Unde te duci, pentru ce te duci? Să stai acolo și să tânjești, și să strângi bani ca să vii o dată pe an, ca să cheltui toți banii pe care i-ai făcut sau să faci o nuntă acolo și-apoi iar să te duci și să stai acolo să te tânguiești, să asculți muzică moldovenească și să plângi? Mai bine nu plânge, vino acasă și fă ceva aici. Eu înțeleg că salariile îs mici și-s foarte mici, la capitolul cultură chiar îs dezastruos de mici, dar nu se poate, tot cred în ceva mai bun și tot aștept că poate s-a mai schimba, s-a mai reface ceva, poate-poate economia un pic s-a mai ridica, că noi toți depindem de asta, noi înțelegem.
Avem foarte mulți oameni buni și inteligenți. Îmi iubesc foarte mult țara și mă mândresc că am rămas acasă
Vocea Basarabiei: Câți ani i-ar trebui Republicii Moldova să ajungă și ea parte a Uniunii Europene?
Ilona Stepan: Eu știu că noi deja demult trebuia să fim în Uniunea Europeană. Dă Doamne să fim! Chiar dacă n-am să ajung eu, au să ajungă alții. Dă Doamne!
