Vocea Basarabiei: De 31 de ani, cetățenii Republicii Moldova continuă să spună că vor să trăiască într-un stat prosper, unde bunăstarea e la ea acasă, dar că în anumite situații totuși nu se reușește să se ajungă la crearea condițiilor normale de trai aici, în Republica Moldova, pentru că peste un milion de cetățeni au luat calea pribegiei și și-au căutat, și-au găsit rostul în lumea mare. Republica Moldova a rămas depopulată, se încearcă acum atragerea investițiilor străine pentru crearea locurilor de muncă, dar perioada aceasta de tranziție probabil va mai continua, iată de ce ne-am propus astăzi să discutăm cu dl Igor Zubcu, care este președintele Confederației Naționale a Sindicatelor din Moldova, și vom afla de la d-lui cât de ușor este astăzi să negociezi cu patronatele, cu guvernul, ca să obții un salariu bun, ca cetățenii să spună despre acest salariu că e unul motivant, că e unul care le permite să aibă o viață decentă aici, la ei acasă. Dar pentru început să vă întreb: câți membri are astăzi Confederația Națională a Sindicatelor?
Igor Zubcu: Confederația Națională a Sindicatelor, dacă vorbim despre ea ca un centru național sindical interramural, are 23 de membri, care sunt 23 de federații sindicale.
Vocea Basarabiei: Dar câți sindicaliști sunt în Moldova?
Igor Zubcu: Din aceste 23 de federații, centre sindicale național-ramurale 5 sunt din sectorul bugetar și 18 sunt din sectorul real al economiei sau sectorul privat și centrele sindicale național-ramurale care sunt membre ale CNSM reprezintă circa 300 de mii de membri de sindicat.
Vocea Basarabiei: 300 de mii, considerați că e un număr mare, mic? Biroul Național de Statistică a anunțat că în Republica Moldova ar fi 2 milioane 600 de mii de cetățeni.
Igor Zubcu: Exact. Noi ne raportăm la salariați, nu la cetățeni, și dacă ne comparăm cu sindicatele sovietice, atunci acoperirea sindicală este una joasă, dar dacă ne comparăm cu sindicalismul din Europa, atunci noi avem o densitate sindicală bună, circa 40%.
Vocea Basarabiei: Din cei angajați în câmpul muncii sunt sindicaliști, da?
Igor Zubcu: Exact.
Din numărul angajaților, dacă vorbim că numărul de salariați este un pic peste 700 de mii de salariați.
Vocea Basarabiei: Dar când s-a diminuat din acest număr al membrilor sindicatelor?
Igor Zubcu: Noi constatăm, până în anul acesta, nu avem încă statistica exactă pentru anul 2022, fiindcă acum practic facem totalurile numărului de membri de sindicat pentru anul 2022, dar statistica relevă că numărul de membri de sindicat a scăzut, dar nu a scăzut densitatea, a scăzut numărul de membri de sindicat din cauză că forța de muncă sau cetățenii apți de muncă au emigrat în ultima perioadă…
Vocea Basarabiei: Deci, exodul ar fi de vină?
Igor Zubcu: Da, exodul forței de muncă.
Vocea Basarabiei: Dar nu apartenența la sindicate, că cetățeanul știe că, dacă obține acest carnet de membru sindicalist, el va putea fi protejat și oricând drepturile lui ar putea să fie asigurate și de către Confederația Națională a Sindicatelor?
Igor Zubcu: Eu sunt nevoit să fac așa, o mică diferență, cu toate că scopul nostru e de a unifica, și nu de a vorbi despre sectorul public separat, despre sectorul privat separat, dar vreau să zic că situația sindicală în sectorul bugetar sau public este una mai bună, că avem în medicină circa 90% grade de sindicalizare, peste 90% avem și în educație, dacă vorbesc de federația care reprezintă salariații sau funcționarii cu statut special, adică vorbesc aici despre polițiști, despre Poliția de Frontieră, gardieni, aici iarăși avem o densitate care este în jur de 90%.
Problema prioritară sau ceea ce ne îngrijorează este densitatea sindicală în sectorul privat, deoarece având în vedere că aceste sectoare fiind imediat după obținerea independenței, aceste sectoare fiind până la acel moment publice, adică fiind proprietatea statului, privatizarea a dus la lichidarea sau închiderea multor instituții, inclusiv a organizațiilor sindicale și, totodată, chiar și în sectorul privat angajatorii sunt mult mai reticenți sau cu o opoziție față de mișcarea sindicală, considerând că organizația sindicală sau reprezentanții salariaților vor deveni o piedică sau un impediment în realizarea obiectivelor unității cu care conduc sau pe care au fondat-o.
Dar noi am demonstrat că inclusiv în sectorul privat și acolo unde avem investiții străine, unde există organizație sindicală primară, colectivul este mult mai organizat și mai disciplinat.
Vocea Basarabiei: Și care ar fi, în limbajul cifrelor, procentajul celor care sunt sindicaliști în domeniul privat?
Igor Zubcu: În domeniul privat putem să vorbim de la 10% până la 30% gradul de sindicalizare, în funcție de sectoare, de ramuri ale economiei.
Vocea Basarabiei: Dle președinte, dvs. ați venit în frunte tocmai când imaginea Confederației Naționale a Sindicatelor era un pic șifonată sau își pierduse din credibilitate, pentru că atunci s-au făcut niște investigații și se arăta că patrimoniul sindicatelor a fost oferit unor persoane sus-puse și că nu a fost transparență, și că multă lume a rămas nedumerită de ce s-au întâmplat acele lucruri nu chiar atât de frumoase. V-ați clarificat totuși ce s-a întâmplat?
Igor Zubcu: Nu pot să spun că toate lucrurile sunt clarificate, dar suntem într-un proces de clarificare a lucrurilor, pentru noi este important că, în pofida problemelor patrimoniale, noi primordial avem ca obiectiv, ca misiune reprezentarea și apărarea drepturilor și garanțiilor membrilor de sindicat și, respectiv, în paralel să ne preocupăm și de chestiunile patrimoniale. De aceea, practic, toată focusarea a fost pe dezvoltarea dialogului social, pe reluarea activității Comisiei naționale pentru consultări și negocieri colective, cu guvernul și patronatele. Și la acest capitol vreau să menționez că imediat după alegerea mea în funcție, în aceeași lună am reușit convocarea comisiei și pentru prima dată cred că în istoria modernă a Republicii Moldova sau de când este în vigoare Legea privind Comisia națională pentru consultări și negocieri colective, noi am reușit să ne convocăm practic în fiecare lună așa cum prevede legislația, nu ne-am convocat, dar aveam planificat în februarie anul trecut, în 25 februarie ședința comisiei, dar din motivul că s-a început războiul în 24, desigur că în loc să ne convocăm…
Vocea Basarabiei: În 24 februarie anul 2022...
Igor Zubcu: În 24 februarie 2022, având în vedere că s-a început războiul, desigur că în 25 ne-am convocat cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale pentru a vedea ce spații am putea oferi noi din patrimoniul sindical pentru a găzdui refugiații, desigur că asta a fost prioritatea.
Vocea Basarabiei: Dar puteți totuși să ne spuneți, din patrimoniul pe care îl aveau sindicatele înainte, cât a rămas astăzi și cât a fost vândut?
Igor Zubcu: N-am să vă spun ce a fost vândut, dar pot să vă spun că avem 3 sanatorii, care sunt în patrimoniul Confederației Naționale a Sindicatelor din Moldova, este bine cunoscutul și aș vrea chiar și publicitate să-i fac Sanatoriul „Nufărul Alb” de la Cahul, Sanatoriul „Codru” de la Hârjauca, Călărași, și Sanatoriul „Bucuria-Sind” de la Vadul lui Vodă, avem două tabere pentru copii, care sunt, în opinia noastră, cele mai bune tabere, reieșind din faptul că sunt cele mai solicitate: Campingul din Vadul lui Vodă și „Perlele Nistrului” din Vadul lui Vodă, acesta este patrimoniul sindical de pe teritoriul Republicii Moldova.
Vocea Basarabiei: Dar atunci când s-a aflat că o parte din patrimoniul sindicatelor a fost cedat, atunci credeți că unii s-au retras și nu au mai vrut să fie membri ai sindicatelor?
Igor Zubcu: Nu știu dacă acest lucru ar trebui să servească drept un motiv să nu fie uniți în sindicate, fiindcă a fi membru de sindicat este un drept foarte important. Eu fiind la ultimul Congres al Confederației Internaționale a Sindicatelor, care a avut loc în noiembrie anul trecut la Melbourne, Australia, în Melbourne este un monument în vârful căruia stau trei cifre de 8, ceea ce înseamnă – 8 ore de odihnă, 8 ore de muncă și 8 ore dedicate pentru viața personală. De aceea o treime din timpul nostru noi îl petrecem la muncă și fiind uniți în sindicat salariații doar devin mai puternici, mai informați, dobândesc prin prisma garanțiilor care sunt promovate prin convențiile Organizației Internaționale a Muncii, ale Convenției 87 privind dreptul la libera asociere, ale Convenției 98 a Organizației Internaționale a Muncii privind dreptul la organizare și purtare a negocierilor colective sau chiar și Constituția garantează dreptul la asociere în sindicate și la negocieri colective.
Odată ce salariații negociază cu patronii, cu angajatorii, ei pot negocia drepturi și garanții suplimentare la cele prevăzute de Codul muncii, de alte acte normative și Constituția iarăși printr-un articol al său garantează că puterea convențiilor negociate între sindicate și angajatori este una la nivel de lege.
Vocea Basarabiei: Câți bani au sindicatele astăzi și de unde au bani? Cât constituie bugetul?
Igor Zubcu: Sursele noastre sunt cotizațiile, reținerile de la membrii sindicatelor persoane fizice sunt de 1%, o parte din acest procent rămâne în organizația sindicală primară, o altă parte se transferă pe conturile federațiilor sindicale și 3% din totalul surselor – la Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova, adică suma nu este una foarte mare.
Vocea Basarabiei: Dar care e suma?
Igor Zubcu: În cifre nu pot să vă spun, dar oricine poate să calculeze această sumă, reieșind din fondul de salarizare, acel 1% și 3%…
Vocea Basarabiei: Ei, nu chiar oricine poate calcula, pentru că e totuși o ecuație mai complicată, dar asta e, dacă nu vreți să ne spuneți exact…
Igor Zubcu: Mi-ar fi greu, pentru că vă dați seama că nu pot face totaluri acum, adică nu sunt pregătit acum pentru a vă spune, dar procentual eu cred că este destul de simplu pentru toți să facă un calcul.
Vocea Basarabiei: Sindicatele apără drepturile și promovează interesele angajaților, precum și negociază unele condiții decente și echitabile de muncă și salarizare. Haideți să vorbim despre nivelul de salarizare în Republica Moldova. Cum îl considerați dvs.?
Igor Zubcu: Când am fost eu ales în data de 2 decembrie 2021, salariul minim pe economie era de 2.935 de lei, noi imediat împreună cu partenerii sociali, chiar din prima ședință a Comisiei naționale pentru consultări și negocieri colective am ridicat această problemă, a fost acceptată de partenerii de discuții și am stabilit ca pentru anul 2022 salariul minim să fie 3.500 de lei, adică a fost o creștere cu 19,25%, o creștere care n-a mai fost așa de mare a salariului minim până la acel moment. Desigur că noi am crezut că am făcut un salt și pentru puterea de cumpărare a lucrătorilor, dar odată cu creșterea respectivă au venit și crizele așa, una peste alta – criza energetică, criza războiului și desigur că toată această creștere de salariu s-a erodat.
Vocea Basarabiei: A crescut inflația…
Igor Zubcu: Despre inflație am vrut să vorbesc, la sfârșit de an am avut o inflație de peste 30% și văzând creșterea inflației, creșterea prețurilor, desigur că noi am venit deja spre sfârșit de an, în toamnă, cu o inițiativă iarăși către partenerii noștri ca să stabilim, începând cu 1 ianuarie 2023, un salariu minim de 5.000 de lei și aici am venit cu argumente, fiindcă noi nu ne-am dorit o creștere cantitativă, ci o creștere calitativă a salariului. De ce calitativă?
Din motiv că, în primul rând, atât Carta socială europeană, cât și Directiva Uniunii Europene privind salariul minim stipulează că salariul minim în țară trebuie să fie cel puțin 50% din salariul mediu. Având în vedere că pentru anul trecut salariul mediu prognozat era de 9.900 de lei, noi am venit cu propunerea ca salariul minim să fie 5.000 de lei, adică ceea ce reprezenta un pic peste 50%. Totodată, salariul minim trebuie să-i permită salariatului care primește acest salariu să iasă la o pensie minimă, când se pensionează să poată beneficia de o pensie minimă, dar 3.500 și nici 4.000 de lei care este la moment nu-i permite salariatului să iasă la o pensie minimă și, respectiv, statul trebuie să compenseze această diferență.
Noi am venit cu motivații că de ce statul să compenseze, mai bine să stabilim un salariu care deja să permită acest lucru și, totodată, 5.000 de lei acoperea acea inflație de 34% și plus chiar o mică creștere a salariului, fiindcă crește nominal sau în monedă crește salariul, dar pe noi, pe sindicate ne interesează nu doar creșterea cantitativă, dar și calitativă. Din ce punct de vedere? Fiindcă cantitativ poate să fie doar la limita inflației 34%, care doar păstrează puterea de cumpărare a salariului din anul trecut în comparație cu anul acesta, deci nu putem să vorbim despre o creștere a nivelului de trai. La fel și în discuțiile cu colegii noștri, omologi din țările Uniunii Europene și non-UE, care sunt dezvoltate, de exemplu, colegii din Elveția au spus: „Noi negociem cu patronatele un salariu de 4.000 de franci”, dar 4.000 de franci să nu credeți că este un salariu minim care destul pentru Elveția, fiindcă doar 2.000 de franci sunt folosiți pentru achitarea utilităților. De aceea și ei ne-au îndemnat, dar și noi recunoaștem acest lucru, nu este destul doar să majorăm salariul ca după creșterea prețului și inflația să erodeze acest lucru, e foarte important ca să menținem și nivelul prețurilor, și puterea de cumpărare să fie, fiindcă să avem mulți bani în buzunar și să nu putem cumpăra nimic cu ei tot nu este un scop în sine.
Vocea Basarabiei: La masa de negocieri stau 3 actori: guvernul, patronatele și sindicatele. Guvernul permanent o să vă spună că, „da, noi acceptăm ca să majorăm salariile, dar țineți cont și de banii care se acumulează în buget și cât permite pușculița statului” și atunci trebuie și dvs. fie să insistați și să aveți argumente suficiente ca să-i convingeți pe parteneri, fie să vă conformați realităților pe care le descriu cei care guvernează.
Igor Zubcu: Argumentele pe care le-am înaintat noi pe masa negocierilor între 3 parteneri au fost foarte convingătoare, patronatele au acceptat, măcar că patronatele permanent erau într-o opoziție, hai să spunem așa, fiindcă interesele sindicatelor și ale patronatele desigur că de multe ori nu coincid, dar de data aceasta noi am găsit un numitor comun pe motiv că și patronatele au recunoscut că este posibil de achitat un salariu minim de 5.000 de lei și asta ar duce inclusiv la eliminarea concurenței neloiale, fiindcă de toți este recunoscut faptul că practic niciun angajator nu plătește salarii mai mici de 4-5.000 de lei. Și unicul lucru cred că este o parte care-i salariul oficial și posibil că o diferență a economiei neformale sau a economiei tenebre, „gri”, care achită și o diferență „în plic”.
Și cu cât noi mai mult am majora salariul, cu atât mai mult am face ca și patronii să achite mai mult salariul „în alb” și, totodată, impozite și taxe la stat vor veni mai multe.
Noi am venit și cu anumite calcule de convingere, că dacă era nu 4.000, așa cum s-a stabilit de la 1 ianuarie, fiindcă guvernul în calitatea sa de angajator nu a găsit resursele respective ca să asigure creșterea la 5.000 de lei, dar acest lucru, dacă ar fi fost 5.000 de lei, asta cred că avea să aducă și la creșterea veniturilor la fondurile de asigurări obligatorii în asistența medicală, să crească totodată și fondurile asigurărilor sociale, care este foarte important pentru noi ca să crească, întrucât la moment un salariat practic întreține un pensionar și acesta este un risc pentru noi, ar fi bine ca măcar doi salariați să întrețină un pensionar, peste hotare chiar 3-4 salariați întrețin un pensionar. Noi ne lovim și cu o problemă demografică foarte mare, unde considerăm că sindicatele la fel au un rol foarte important, deoarece statistica relevă că perioada de reproducere la momentul actual sunt cei care au fost născuți în anii ’90, iar în anii ’90 natalitatea la fel a fost scăzută, fiindcă atunci la fel erau niște ani de criză. De aceea va scădea numărul de elevi, numărul de studenți și, respectiv, numărul de angajați în câmpul muncii.
