O știre mi-a sărit în ochi zilele astea. E vorba iată despre ce. Ministra Afacerilor Interne, Ana Revenco, susține că mai mulți funcționari, inclusiv din așa-numitele forțe de ordine, au primit scrisori de amenințare prin care li se cerea să nu îndeplinească ordinele. În cazul în care funcționarii s-ar speria și s-ar conforma, s-ar putea declanșa haosul pe care și-l dorește Rusia. Am stat o vreme și am reflectat la știrea aceasta, simțind cum mă ia în stăpînire un sentiment amestecat.
Păi, cum să reacționez? Să mă sperii? Să-mi fie milă de funcționarii cu pricina? E adevărat că e o știre îngrijorătoare, că e vorba pesemne de un element al războiului hibrid pe care Rusia l-a declanșat împotriva noastră și despre care ni se tot spune. OK, dar eu, un simplu cetățean, nu prea am cum să-i apăr pe funcționarii amenințați. Mă gîndesc că instituțiile statului au mai multe posibilități să-și apere reprezentanții, nu? De pildă, forțele de ordine ar putea să întreprindă ceva, eventual să fie mai vigilente sau să-i caute pe cei care trimit amenințări.
Și-apoi nu ar strica să constatăm că amenințările Kremlinului nu au apărut abia acum. Noi mereu suntem amenințați de Lavrov, Peskov sau Zaharova, iar războiul din Ucraina ne amenință existența din februarie 2022. Că au mai apărut acum și aceste scrisori de amenințare adresate unor funcționari nu e bine, firește, dar parcă nu mai e cazul să trăim o frică mai mare decât cea pe care am simțit-o în februarie 2022. Adică aș vrea să spun că traversăm o perioadă în care amenințarea e ceva firesc. Și dacă tot vrem să scăpăm de îmbrățișarea Rusiei, ar trebuie să ne asumăm niște riscuri. Ameințarea e la ordinea zilei acum.
Aș avea deci următorul sfat pentru funcționarii amenințați. Fiți puternici, curajoși și mergeți înainte! Dacă vă speriați voi, va veni frica și peste noi, nu? Așa că avante!
