A știut dintotdeauna că vrea să cucerească publicul, nu și-a propus să devină artistă, dar viața bate…scena. Într-un interviu pentru Vocea Basarabiei, Eugenia Tudose, interpreta de muzică populară, romanță, doină și baladă, spune că are muzica în sânge și acceptă să cânte doar piese care să o reprezinte.
Eugenia Tudose: Dacă nu ar fi fost cântecul, omul ar fi trăit o viață mult mai tristă și, probabil, nu atât de încărcată emoțional. Că viața noastră îi plină de farmec prin ce? Prin acumulare de ceva frumos, frumusețea fie și a naturii, dar și frumusețea creației pe care o face omul în toate genurile sale.
Vocea Basarabiei: Dar dvs. cum vă alegeți cântecele?
Eugenia Tudose: Niciodată nu mă orientez, să zicem, la ceva în mod deosebit, dar dacă există o conexiune așa, care vine din interior, atunci cântecul acela îl accept. Iată, primul meu cântec pe care l-am interpretat cu orchestra condusă de Isidor Burdin a fost anume așa cum îmi plăcea mie – Se ceartă bradul cu plopul. O sârbă ușoară, frumoasă, cântată de cine? De Maria Lătărețu. Vedeți, face mult și încântarea pe care o ai tu în suflet față de personalitatea interpretului. Păi, cine era pentru noi Maria Lătărețu? Doamne, Doamne!… Cam așa probabil au venit și alte cântece, iar mai pe urmă au venit și ale mele creații, așa, eu am spus la mai multă lume, nu sunt compozitoare, dar acestea au fost niște imbolduri ale sufletului meu.
Vocea Basarabiei: Melodia trebuie să transmită un mesaj?
Eugenia Tudose: Absolut, o încărcătură emoțională.
Eu îmi amintesc, eram copil de vreo 5-6 anișori când mi-am pus întrebarea: pentru ce eu trăiesc, care este scopul venirii mele pe pământ?
Vocea Basarabiei: Și ce mesaj ați vrut mai mult să transmiteți prin cântec?
Eugenia Tudose: Chiar așa, când puțin am mers prin lucrările mele și am văzut care e tematica principală, că totul este legat de viață, dar eu îmi amintesc, eram copil de vreo 5-6 anișori când mi-am pus întrebarea: pentru ce eu trăiesc, care este scopul venirii mele pe pământ?
Vocea Basarabiei: Și răspunsul l-ați găsit repede?
Eugenia Tudose: Nu, răspunsul nu l-am găsit repede. În creațiile mele s-a oglindit anume această temă primordială – tema vieții.
Vocea Basarabiei: Sensul vieții?
Eugenia Tudose: Sensul vieții, tema vieții, rostul vieții, dar celelalte au venit tot cu încărcătura lor. Am un cântec care se numește „Of, nevestelor”, așa, sugestiv, adică prin ce trece o domnișoară tânără, frumoasă, îndrăgostită și naivă, în același timp, fiindcă așa sunt domnișoarele…
Vocea Basarabiei: Dar cum ați descrie viața în Republica Moldova?
Eugenia Tudose: Tot omul gândește diferit la viața din Moldova. Eu gândesc că am avut o mare fericire să mă nasc în Moldova, să mă bucur de tot ce-mi oferă Moldova. Și-i păcat că multă lume nu observă frumusețea plaiului nostru, că noi avem o țară atât de bogată în talente de tot felul, în toate domeniile. Și avem savanți, avem copii frumoși. Eu viața din Moldova o consider una frumoasă, cu toate că este umbrită, dacă vorbim din alte aspecte, este umbrită de situații politice, dar uitați-vă cât de frumos a trăit lumea din anii de demult, ce unire între familii, între neamuri era…
Vocea Basarabiei: Când se vorbește despre timpurile de odinioară, imediat se are în vedere nostalgia după acea perioadă și aici ar trebui o delimitare, probabil?
Eugenia Tudose: Se vorbește nu așa cum trebuie. Într-adevăr, a fost și o zicere populară că din ce cauză a fost bine atunci? Fiindcă erai tânăr, dar în rest? Dna Valentina, scuzați, vă rog, îmi amintesc anii de studenție și mai încoace: ce mâncam noi atunci, aveam pe masa noastră zi de zi – unt, brânză, toate bunătățile, verdeață, legume, copturi ș.a.m.d.? Nu, omul era foarte limitat în alimentație, dar uitați-vă că totuși persistă gândul acesta – „cârnatul de 1 rublă și 60 de copeici și pâinica de 16 copeici”. Dar nu se poate de comparat! Eu, într-adevăr, zic acum că noi trăim majoritatea, poate că nu, că sunt și oameni sărmani, nevoiași, și aici eu tot am semne de întrebare: din ce cauză ei au ajuns să trăiască așa?
Dacă copilul, sărmanul, este într-un mediu nociv, el este atras în mocirla ceea, el nu se dezvoltă și el rămâne cu 5 clase.
Vocea Basarabiei: Și din ce cauză ei au ajuns să trăiască astfel?
Eugenia Tudose: Fiindcă atunci când se începe viața, trebuie să dai din coate. Iartă-mă, Doamne, că spun așa, dar dacă copilul, sărmanul, este într-un mediu nociv, el este atras în mocirla ceea, el nu se dezvoltă și el rămâne cu 5 clase. Chiar când am auzit că n-are nici 4 clase și el vrea să trăiască frumos și bine, dar n-are cum trăi frumos și bine. Adică, negarea, neglijarea culegerii intelectului, dar intelectul trebuie îmbogățit toată viața, face ca omul să fie limitat în multe. Și, probabil, Dumnezeu de-atâta și ne-a dat pe lume, ca să muncim, nu ne-a dat aici ca să așteptăm să ne dea cineva de-a gata. Așa ceva nu există! Dumnezeu, în genere, ne-a dat mâini, picioare, cap, minte – munciți și înmulțiți-vă.
Vocea Basarabiei: Este adevărat că un segment al populației gândește altfel, crede că statul e cel care trebuie să-i dea. Și în Republica Moldova mai puțin se spune – dă-i omului undița și învață-l să prindă pește. Au fost obișnuiți unii cetățeni să li se dea peștele?
Eugenia Tudose: Da. Iată aici și este tragerea oamenilor la un așa mod de viață, a-i duce în altă direcție și ei nu trăiesc viața lor, ei devin niște slugi ale nu știu cui și fac pe placul acelui cineva. Și-i o masă, într-adevăr, eu sunt la curent și înțeleg despre ce spuneți dvs. acum, dar e o masă impunătoare.
Vocea Basarabiei: Și atunci, unii politicieni au căutat să câștige capital politic?
Eugenia Tudose: Capital politic, da…
Vocea Basarabiei: Și au identificat aceste persoane, și i-au obișnuit să le ofere fie pomeni electorale, fie de alt fel.
Eugenia Tudose: Așa este…
Vocea Basarabiei: Cum se scapă, iată, de această mentalitate păguboasă?
Eugenia Tudose: Dna Valentina, cum se poate unui om de 50, 60 de ani sau mai mult să-i mai cultivi ceva, dacă el nu s-a cultivat în anii tinereții? Și poate acum se va uita cineva și ne va asculta, să zicem: „Tu, omule, când ai venit pe lume și ai făcut primii pași în viață, ai avut un scop oarecare, cum să trăiești în viitor sau te-ai gândit că las’ că cumva voi trece ușor prin viața asta și voi trăi cumva viața asta?” Iată cumva și trăiesc. Aceștia așa și trăiesc cumva. Iartă-mă, Doamne, că spun așa. Dar cum să-i dezobișnuiești? Nu-mi imaginez, fiindcă…
Oare acel care ia această mită și o pune în pungă, oare el nu înțelege că el se vinde? Pentru ce se vinde? Pentru că a mâncat o zi acolo, să zicem, i-a fost viața mai ușoară, dar pe urmă ce face el? Rămâne tot cu sărăcia.
Vocea Basarabiei: Asta-i o provocare mare?
Eugenia Tudose: E o provocare mare și provocare este și pentru lumea care muncește, poți să cazi și în această ispită, că sunt oameni între traiul mediu și traiul în sărăcie și ei pot să cadă în plasa aceasta. Și atunci, ce facem? Deci, aici trebuie numai să apelăm la bunul-simț al omului, fiindcă bunul-simț ne spune un singur lucru – noi trebuie să fim corecți cu noi. Oare acel care ia această mită și o pune în pungă, oare el nu înțelege că el se vinde? Pentru ce se vinde? Pentru că a mâncat o zi acolo, să zicem, i-a fost viața mai ușoară, dar pe urmă ce face el? Rămâne tot cu sărăcia. E foarte greu să reducem noi lumea aceasta la un număr mai mic. Iată, vedeți, există.
Vocea Basarabiei: De la proclamarea independenței și până astăzi se crede că Republica Moldova rămâne la o intersecție și acum trebuie de decis: ce arată această răscruce, încotro e bine să meargă Republica Moldova? Ea stă pe loc, dar direcția de dezvoltare?
Eugenia Tudose: Totu-i foarte-foarte clar. Dacă toți merg în străinătate și sunt încântați de tot ce văd acolo și aduc și bani acasă și din banii ceia trăiesc ale lor rude și copii, și le fac și un viitor aici, oare pot să fie întrebări – unde să mergem? Păi, dar unde ai să te duci tu? Acolo unde ai să fii tot timpul cu capul plecat? Cum „fratele” spunea, „fratele nostru mai mare”, ce am avut din partea lor un respect anumit? N-am avut noi respectul acesta și de aceea – un singur drum, de la răscrucea aceasta trebuie să ne ducă numai în direcția europeană, acolo.
Vocea Basarabiei: Dar ce înseamnă integrare europeană pentru dvs.?
Eugenia Tudose: Mult înseamnă. În primul rând, responsabilitate foarte mare și o încredere că vor lucra legile și atunci ne vom bucura și noi de ceea ce ne va oferi conducerea de vârf, dar așa, vedeți cum suntem, nici legile nu lucrează și lumea îi nemulțumită. Chiar zilele acestea am discutat cu o doamnă și ceea ce mi-a spus nu mi-a plăcut, dat i-am spus așa: „Dvs. faceți ceea ce vă spune cineva, dar ar trebui să faceți ceea ce vă spune inima dvs., nu acel cineva care are un interes”, fiindcă majoritatea cad sub influența cuiva. Și această influență noi știm de ce este ea așa de puternică, fiindcă să scapi tu așa o țărișoară mănoasă, frumoasă și bogată…
Vocea Basarabiei: Dar cum vă explicați că sunt oameni care se tem de responsabilități, se tem să respecte legea sau nu o cunosc?
Eugenia Tudose: De unde vine și această responsabilitate? Totul absolut ce-i legat de educație, totul vine de acasă. Absolut! Dacă mama și tata îi spun copilului: „Tu, dragul nostru, te duci la școală să acumulezi cunoștințe pentru tine, nu pentru nota ceea, dar pentru tine”, copilul de-acum are responsabilitate ca să învețe, că el știe că pentru dânsul învață. Tot așa și mai târziu, dacă el s-a format în așa mediu, păi, cum el să trăiască fără responsabilități? El e mândru că, uite, are în fața sa o așa responsabilitate. Sau acei de la conducere, acum le sugerez un singur gând tuturor, fiindcă, într-adevăr, și acolo sunt diferite personalități: să se gândească la un singur lucru, că poporul le-a încredințat țara pe un termen limitat și n-au treabă ei cu niște apucături care sunt străine unui om decent, mai ales unui om din conducerea de vârf. Așa că aici cu toate aceste responsabilități și îndatoriri, că dacă ți se oferă ceva, trebuie să dai dovadă că ai meritat să obții aceasta.
Sunt încântată de tot ceea ce face președinta noastră și eu o consider îngerul nostru păzitor, ca dânsa n-am avut și n-o să mai avem.
Vocea Basarabiei: Dar dvs. ce așteptați de la cei care guvernează, de la președinta Maia Sandu?
Eugenia Tudose: Eu aștept coeziune, între dânșii trebuie să fie coeziune, că nu prea este. Și, clar lucru, sunt încântată de tot ceea ce face președinta noastră și eu o consider îngerul nostru păzitor, ca dânsa n-am avut și n-o să mai avem. Totuși mă aștept că în timpul care a mai rămas să se schimbe ceva ca majoritatea poporului că le dea credibilitate totală, fiindcă undeva scârțâie, cum se spune, ceva nu merge. Iată la ce mă aștept eu…
Vocea Basarabiei: Dar dvs. cântați of, of, of, că viața-i tare grea?
Eugenia Tudose: Eu cânt of, of, of pe ritm de sârbă, de chemare la ceva. Adică, Victor Stahi mi-a spus, când am pus prima dată cântecul E și vina ta: „Eugenia, ce-i asta? E un cântec cu un mesaj interesant”. Zic: „Rupe inima din mine când văd cum o duc străinii”. – „Dar de ce-i sârbă?” – „De-atâta că eu chem lumea la activitate”. Într-o horă n-ai să spui atâtea, dar aici – sus, capul sus și strig în gura mare că trebuie să facem schimbări numaidecât, să nu ne plângem.
Vocea Basarabiei: Și această conștientizare că viitorul îl facem noi cât de prezentă este în societate, că așa cum ne așternem, așa o să dormim?
Eugenia Tudose: E slabă chestia aceasta cu conștientizarea, fiindcă marea majoritate, cei care au ajuns să trăiască într-un mod mai decent, mai înalt din punct de vedere social, nu au nevoie să conștientizeze ceva. Știți, conștientizarea mai mult o duce omul care e în mijloc și care vrea să se pornească la o viață mai liberă.
Vocea Basarabiei: Și Moldova vă este dragă?
Eugenia Tudose: Fără vorbă, dna Valentina! Mi-e dragă și iubită că-i țara mea. Aici m-am născut și o iubesc și e clar că și frații noștri de peste Prut. Ei sunt tare îndrăgostiți de limbajul nostru, le place că noi suntem așa cum suntem. Și mă bucur că fie și așa cum ei ne spun că suntem cam rusificați, dar, totuși, limba noastră, graiul nostru de acasă e frumos și viața noastră îi frumoasă.
Vocea Basarabiei: Și ce vă doriți cel mai mult?
Eugenia Tudose: Pace, liniște și credință în ziua de mâine că totul va fi bine.
