Vreau să spun câteva gânduri despre două recente proteste. Primul protest e acela din 24 februarie, ziua în care invazia rusească în Ucraina a împlinit un an. Vasăzică, în fața Ambasadei Rusiei au venit să protesteze vreo 200 de oameni. Sincer să fiu, m-a decepționat numărul mic de oameni, unde mai pui că o jumătate dintre aceștia erau refugiați ucraineni. Și cam iese că moldovenii n-au catadicsit să protesteze la împlinirea unui an de invazie a Rusiei. Veți spune că era joi, deci o zi în care se muncește, dar cred că nici în weekend n-ar fi venit mai mulți. Veți spune că poate nu era cazul să vină moldovenii în număr mare la Ambasada Rusă, dar cum să nu vii după ce urmărești luni de zile teroarea Rusiei, care, pe deasupra, poate să ajungă și aici? Ce se întâmplă cu moldovenii? Ce fel de oameni sunt? Li s-au tocit simțurile?
Mergem mai departe. Peste câteva zile, un protest deșănțat, bizar, al Partidului Șor, cu blocarea șoselei spre Chișinău lângă Stăuceni, cu altercații și îmbrânceli lângă Primărie, cu țopăieli și strigăte victorioase, cu ruperea unor cartoane pe care erau desenate chipurile unor conducători. Un soi de spectacol grotesc, care naște multe întrebări. De ce eu, un cetățean oarecare, sunt pus în situația de a nu putea merge cu transportul în comun în dricul zilei? De ce câteva mii de oameni trebuie să pună în pericol ordinea publică? De ce statul tolerează așa ceva? La urma urmei, chiar ei. acești protestatari beneficiază de cele mai mari compensații la plata facturilor. Și nu cumva această debandadă îi oferă pretexte Kremlinului să-și continue avertismentele? Dar acești protestatari înțeleg în ce lume trăim, au auzit că în Ucraina e război? Ce fel de oameni sunt aceștia? Și dacă eu vor da jos guvernarea, ce beneficii vom avea noi, ceilalți?
Două proteste care m-au pus pe gânduri, care mă cam îngrijorează. Vă mai amintiți ce ne spunea fostul președinte Timofti despre o chestie care ne lipsește? Am impresia că ne lipsesc mai multe lucruri…
