Curtea Constituțională (CC) declară inadmisibile un șir de sesizări privind răspunderea penală pentru îmbogățirea ilicită. Astfel, răspunderea penală pentru îmbogățire ilicită, rămâne în vigoare. Până la pronunțarea deciziei, Înalta Curte le-a solicitat Comisiei de la Veneția și Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului o opinie amicus curiae privind infracțiunea de îmbogățire ilicită.
„Autorii sesizărilor nu au prezentat o jurisprudență inconsecventă a instanțelor judecătorești și nu au argumentat de ce înțelesul textului care incriminează îmbogățirea ilicită nu ar putea fi aflat prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică. Așa cum au reținut Comisia de la Veneția și Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului în opinia lor amicus curiae, „elementele cheie ale infracțiunii îmbogățire ilicită […] nu par a fi lipsite de claritate”, se menționează în decizia Curții Constituționale.
Potrivit CC, infracțiunea de îmbogățire ilicită poate constitui un instrument puternic pentru urmărirea penală a funcționarilor corupți, pentru că nu pretinde dovedirea faptului că tranzacția de corupție a avut loc.
„În schimb, le permite tribunalelor să tragă concluzii din faptul că un funcționar are în posesie averi inexplicabile, care nu puteau fi obținute din surse legale. Nici acuzarea, nici instanța de judecată nu sunt obligate să stabilească sursa din care provin bunurile și să constate comiterea unei infracțiuni anterioare. Trebuie avut în vedere și faptul că scopul prevederilor privind îmbogățirea ilicită constă în evitarea impunității în situațiile în care organele de anchetă au efectuat o investigație minuțioasă în privința originii averii nejustificate, dar nu au putut identifica o infracțiune anterioară” menționează CC.
Referitor la argumentele privind prezumția nevinovăției, CC afirmă că a examinat în trecut dispozițiile care incriminează îmbogățirea ilicită prin prisma dreptului la respectarea prezumției nevinovăției și nu a constatat o încălcare în acest sens.
Curtea a reținut că problema respectării acestui drept în contextul infracțiunii de îmbogățire ilicită presupune o analiză de la caz la caz. Această analiză nu poate fi efectuată de Curtea Constituțională, care examinează doar cazuri abstracte
Curtea a notat că nu poate efectua un control de constituționalitate în privința unei infracțiuni atunci când se susține existența unor metode alternative de intervenție.
Curtea a decis că ea nu poate lua locul Parlamentului, iar sarcina ei se rezumă, odată sesizată, să verifice caracterul proporțional al limitelor pedepsei prin raportare la un drept fundamental.
În consecință, Curtea a declarat inadmisibile sesizările nr. 50g, 55g, 84g, 104g și 123g din 2022 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 3302 din Codul penal.
