După Florii, creștinii ortodocși intră de azi în Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, care se va încheia pe 4 mai, în Sâmbăta Mare dinaintea Paștelui. În aceste zile, credincioșii rememorează pas cu pas calea urmată de Iisus Hristos pentru mântuirea omului și învingerea morții, cale care culminează cu evenimentul crucial al creștinismului: Învierea. Săptămâna Patimilor este ultima și, totodată, cea mai aspră săptămână a Postului Sfintelor Paști.
De astăzi, începe Săptămâna Patimilor, care marchează ultimele zile din viața pământească a Mântuitorului Hristos. Este o perioadă de post negru, deoarece fiecare zi are o semnificație aparte, încărcată de simboluri, iar creștinii sunt chemați la smerenie, meditație și rugăciune.
De astăzi și până vineri, ziua în care va fi răstignit Iisus, în biserici se oficiază, în fiecare seară, Deniile sau slujbele de priveghere, iar credincioșii sunt chemați să lase deoparte lucrurile lumești și să se gândească la mântuirea sufletului.
Conform învățăturii creștin-ortodoxe, în Lunea Mare din Săptămâna Patimilor, slujba este dedicată vieţii lui Iosif, care a fost vândut de fraţii săi în Egipt cu 30 de arginţi. Istoria din Geneză vine ca o prefaţă la vânzarea lui Hristos de către Iuda, spun teologii. Acuzat de desfrânare, ajunge în temniţă.
În urma tălmăcirii unor visuri, este scos din închisoare şi pus administrator peste tot Egiptul. Stăpânirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruinţei lui Hristos asupra păcatelor lumii.
În această zi se face pomenirea şi smochinului neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru ca nu avea rod. În tâlcuirile unor Sfinți Părinți, acest smochin neroditor este simbolul sinagogii, care nu a adus rodul mântuirii pe care l-a odrăslit Biserica Creștină.
Tot în Lunea Mare, s-a petrecut scena alungării negustorilor din Templul din Ierusalim, când Hristos le-a zis: „Casa Mea casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceți peșteră de tâlhari!” (Matei 21, 10-13).
