Este strategia decapitării: atacarea liderului pentru a destabiliza inamicul. Riscul este luat în considerare și este valabil atât pentru Vladimir Putin, cât și pentru Volodimir Zelenski. Zvonurile despre planurile de asasinare a președintelui ucrainean au apărut frecvent de când a început conflictul. Unul dintre planuri ar fi fost dejucat de CIA, altele de serviciile secrete ucrainene, scrie cotidianul din Milano, Corriere della Sera.
Amenințările reale s-au amestecat cu povești mai „colorate”, cu relatări despre prezența unor presupuși asasini, membri ai Forțelor Speciale ale Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei ruse (GRU), despre trădătorii dispuși să coopereze cu invadatorul. Kievul a insistat, în dependență de situație, pe acest lucru, dar a adoptat, în special, măsuri stricte de prevenție, care nu constituie o garanție absolută. Teroriştii din IRA le-au reamintit britanicilor: noi trebuie să fim norocoşi o singură dată, voi trebuie să fiți norocoși mereu. Prin urmare, îngerii păzitori nu se pot odihni niciodată.
Călătorii ascunse chiar și de aliați
Deplasările lui Zelenski sunt protejate în cel mai strict secret, și pentru că președintele ucrainean merge adesea să viziteze soldații din apropierea frontului. Nu își permite să rămână în buncăr pentru totdeauna. Astfel, există mare atenție cu privire la ieșirile în regiunile aflate în război sau la călătoriile în străinătate: de fapt, o călătorie în Bulgaria ar fi fost anulată în ultimul moment, după ce a fost dezvăluită. Posibile devieri logistice și diversiuni pentru a crea o cortină de fum într-o provocare în care nu este subestimat adversarul, cu o lungă tradiție de crime, inclusiv în Europa, scrie publicația italiană.
La scutul „național” se adaugă cel oferit de occidentali. Dezvăluirile scurse cu un an în urmă au indicat o apărare în cerc a americanilor. Prima este externă, cu vânătoarea de „știri” privind posibilele riscuri, supraveghere cu informatori și interceptări. Este un „spațiu” vag, brut, compus din elemente care pot fi utile (după investigație), dar și total inutile. Al doilea este mai aproape „de cap”, un ochi care se uită la mișcări, birouri, misiuni. Dar este posibil ca Kievul să nu spună totul partenerului său NATO, deoarece spionii se pot ascunde în structurile atlantice. Al treilea se referă la supraviețuirea lanțului de comandă: la începutul invaziei, Washington i-ar fi propus președintelui să fie adăpostit în străinătate sau în zonele de vest ale țării. Oferta a fost refuzată, ucrainenii fiind conștienți că transferul ar putea fi confundat cu un semn de slăbiciune și încrezători că sistemul de succesiune ar putea, cel puțin pe termen scurt, să permită gestionarea situației.
Lanțul de comandă
Evident, pe hârtie. Site-ul „Politico” a dedicat un articol mecanismului instituțional care ar trebui activat în cazul asasinării lui Zelenski. Conducerea ar urma să fie asumată de președintele Parlamentului, Ruslan Stefanciuk – în ciuda unui rating scăzut – cu un consiliu în spate format din Andrei Iermak (actualul șef al Biroului prezidențial), ministrul de externe Dmitri Kuleba și colegul său de la apărare, Oleksei Reznikov.
Obiectivul este de a avea un leadership colectiv, capabil să conducă nava prin furtună. Există întotdeauna necunoscutele, pericolele, ambițiile, precum și factorul uman. Esenţial. Alcătuit din slăbiciuni, aroganță, forță, merite și erori de apreciere reproșate chiar și actualului președinte. Pentru experți, însă, determinarea poporului va conta mai mult decât instituțiile, dispus să accepte figuri mai puțin carismatice sau soluții temporare în numele rezistenței.