„Ce frumos” cântă Tania Turtureanu. Cineva care o fi să descopere titlul piesei cu ajutorul motoarelor de căutare de pe Internet, în speranța să găsească ceva frumos și optimist, va băga de seamă că Tania povestește despre un regret tardiv, despre un rateu, despre o remușcare inutilă.
ERA SĂ FIE FRUMOS, zice Tania Turtureanu, dacă am fi aruncat cu flori în loc de pietre și fiecare ne-am vedea de propria grădină. Piesa asta se va potrivi de minune drept fundal muzical pentru reportajele și emisiunile de analiză de după primul tur de alegeri. Mulți vor îngâna refrenul CE FRUMOS (ERA SĂ FIE) dacă opoziția de dreapta, pe bune, ar fi identificat un candidat comun, pe care să-l fi înarmat cu o analiză imparabilă, beton, a greșelilor comise de guvernare și l-ar fi dotat numaidecât cu o listă de soluții.
Fără pliuri pentru bălăcăreală populistă despre o nouă formulă de capturare a statului și fără cântece de jale despre eliminarea candidaților indezirabili și periculoși. Are cine să tragă de coarba flașnetei. Nimeni nu-l întrece pe Igarioșa. „Ce frumos” era să fie un candidat împuternicit de întreg spectrul proeuropean, intrat în competiție dură cu președinta în exercițiu, Maia Sandu, care candidat să le fi luat preșul de sub picioare adversarilor vocației liberale (alias occidentale) a Republicii Moldova.
De ce merg la braț fanii lui Putin cu adversarii “neputinizați”, chipurile, ai referendumului? Deoarece opoziția extraparlamentară nu poate scăpa de virusul egoismului politic sinucigaș. Situația ar putea fi comparată, până la un anumit punct, cu starea opoziției antiputiniste ce s-a autoexilat din Federația Rusă, dar nicidecum nu poate găsi un numitor comun, disputând întâietatea și asistența. Mai ales după dezvăluirile făcute de echipa lui Navalnîi despre presupusul păpușar din Israel (miliardarul Nevzlin), care ar încerca să-i reducă la tăcere pe exponenții importanți ai diferitelor segmente ale opoziție atunci când prind a-i face umbră lui Mihail Hodorkovski.
Dacă dreapta proeuropeană a Moldovei are argumente convingătoare că știe să conducă țara spre vremuri MAI BUNE decât cele BUNE, și nu va păți ca în dictonul despre MAI BINELE dușman al BINELUI, au cel mai potrivit prilej să le scoată la vedere, ca pistolari onești ce se declară.
Egoismul politic, prezentat neîndemânatic drept exercițiu obligatoriu pentru viitoarele alegeri parlamentare, pavează drumul pentru demagogi, îi încurajează pe populiștii nemernici, care fac promisiuni dulcii ca șorcova, adică agudele ce nu țin de foame, ci doar murdăresc spațiul de la poalele dudului și ademenesc viespi și muște.
