Mare e îmbulzeala la Primăria Chișinăului! O puzderie de candidați ne bombardează cu sloganuri și promisiuni. Primul declară ritos că va soluționa problema ambuteiajelor, al doilea ne spune cu o convingere de granit că e preocupat de salubritate, al treilea vrea să facă cu tot dinadinsul niște șosele noi sau piste pentru bicicliști, al patrulea pare a fi un apărărtor al spațiilor verzi… Curg gârlă promisiunile. Măi să fie!
Eu vreau iată ce să vă spun, stimabililor… În 32 de ani de Independență edilii din Chișinău au cam lăsat în voia sorții problema câinilor vagabonzi. În fond, nimeni nu s-a ocupat serios de această mare problemă, poate și din cauză că nu e o chestiune care aduce mari dividende în plan electoral. Dimpotrivă, poate chiar să-ți joace festa deoarece pentru mulți moldoveni uneori mult prea miloși soluționarea acestei probleme e totuna cu lupta crâncenă împotriva animalelor. În consecință, avem o urbe prin care câinii vagabonzi se deplasează fără nici o jenă și pot să se apropie de tine oriunde te-ai afla. Nu cred că va fi o mare exagerare dacă voi spune că orașul e doldora de câini vagabonzi.
Despre cazurile în care acești câini vagabonzi atacă oamenii se scrie puțin, căci alte sunt preocupările noastre. În fața supermarketului de lângă casa mea a apărut de la o vreme o cățea cu trei cățeluși pe care oamenii îi hrănesc mereu , iar vreo 4-5 câini viguroși se plimbă pe stradă însoțindu-l mereu pe un om al străzii, alți trei câini se plimbă în spatele casei. Chestia asta se întîmplă păentru că pe majoritatea moldovenilor și pe cei mai mulți edili îi cam doare-n cot de problema cu pricina.
Mă uit acum cu ochii lărgiți de uimire la protagoniștii campaniei electorale și am impresia că nimic nu se va schimba nici după alegerile din 5 noiembrie. De aia aștept cu nerăbdare anul 2030 în care, conform supozițiilor conducătorilor, vom intra în UE. Abia atunci, în UE, se vor apuca serios edilii de soluționarea problemei câinilor vagabonzi. Pur și simplu, nu vor avea încotro. Vor trebui de nevoie să facă ceva. Am fost în Paris, Praga, Amsterdam, Belgrad, Berlin, Verona și alte orașe europene. Nicăieri nu am văzut haite de câini vagabonzi plimbându-se pe străzi și prin curțile caselor. Numai în în acest spațiu post-sovietic așa ceva e posibil. Așa că aștept anul 2030 și sper să nu fiu atacat până atunci de vreun câine hoinar…
