Reacția lui Dmitri Medvedev la noul pachet de sancțiuni, aplicate de Statele Unite împotriva Federației Ruse, cu precizie de acupunctor, arată o dată în plus, dacă mai era nevoie, că cel pe care Putin l-a lăsat, în anul 2008 în fotoliul de președinte ca să-i țină locul până legea i-a permis să-l ia înapoi, și-a pierdut definitiv mințile. Cum se zice la noi în sat, Dimon și-a băut mințile și i s-a bâhlit drojdia din cap. Îndemnul adresat tuturor conaționalilor ruși să declanșeze, fiecare unde și cum poate, un război de gherilă împotriva Occidentului, este mult peste performanțele sale de uliu al internetului în permanentă stare de ebrietate.
Amenințarea cu război în cosmos și în orașele occidentale, cu dezorganizarea infrastructurii și haos informațional sunt dovada unei acutizări la limită, urmând ca medicul său de familie să-l interneze urgent într-un spital cu zăbrele la ferestre. Dacă Putin nu se va distanța nici de această dată de comportamentul iresponsabil al celui, care, formal, e considerat persoana numărul doi în ierarhia decizională a sistemului de securitate a Federației Ruse, atunci liderii occidentali sunt în drept să concluzioneze că Medvedev este asmuțat cu bună știință, iar îndemnul său nu e doar o figură de stil, prin urmare se impun măsuri de precauție pe potriva anvergurii atacurilor descrise de Dimonul bântuit de demoni. Psihoza lui Medvedev, în combinație cu acordul bilateral de securitate semnat recent, între Statele Unite ale Americii și Ucraina (studiați, măcar în expunere, clauzele acordului, ca să vă întrebați dacă mai are nevoie RM de mult trâmbițata neutralitate) ar fi trebuit să-i determine pe unii politicieni de pe la noi și pe calfele lor de ocazie, hipnotizate și hipnotizați de farmecul soldei de mercenar, să o lase mai moale. De altfel, am întrebat robotul din telefon dacă respectiva expresie argotică are conotație sexuală. La care inteligența artificială mi-a dat asigurări că e una decentă și sugerează celui vizat să mai încetinească, să fie mai relaxat, să nu exagereze și nu are nimic comun cu erecția. În mediul urban al capitalei un echivalent laconic ar fi deci „ține-te în galgotși !.” (adică nu sări din dresuri, vezi să nu îți cadă ștrampii). În satul meu de baștină, când se iscă numaidecât câte un scandalagiu, care ține cu tot dinadinsul să strice finalul petrecerii, se zice „las-o mai moale, până ai toți dinții în gură”.
Dimon posedatul de demoni nu se poate ține în galgotși și nici nu are cine-i spune să o lase mai moale. În ce mă privește, mi-a displăcut mai ales după memorabilul dans de paiață neîndemânatică, care arunca picioarele ca un vițel fătat înainte de vreme. Era anul 2010, a mai stat doi ani în funcție. Nicio clipă nu am crezut că ar dori să fie mai liberal decât Putin. Era vrăjeală curată. Ce hram poartă Dimonul mistuit de demoni s-a văzut chiar din startul mandatului său prezidențial, când rușii au intrat cu război în Georgia și au decupat 20 la sută din teritoriul acestei țări, prin recunoașterea regiunilor separatiste Abhazia și Osetia de Sud. Conducerea amnezică a Georgiei de astăzi se preface că nu a existat raptul din 2008 și preferă să-și protejeze afacerile din Rusia în detrimentul interesului național. Nu-i așa că sună foarte cunoscută această formulă de vasalitate ideologică, ambalată în valori tradiționale, din care trag foloase doar marionetele Kremlinului?
