A pornit în lumea muzicii din Bumbăta, Ungheni. E al 13 le-a copil în familie. A studiat pianul, trompeta, saxofonul… A cântat Folk-rock, jazz… La ai săi 46 de ani este un interpret, compozitor, instrumentist, care își are, cu siguranță, publicul său ce-l așteaptă cu cântece vechi și mai noi. Iar pentru 24 februarie curent, de Dragobete, pregătește un mare spectacol la Palatul Național. Vali Boghean știe să cânte dragostea în felul său. El cântă dragostea și trăirile profunde ale sufletului… viața cu toate vârtejurile și splendoarea ei. Vali Boghean Band vă invită la trandiționalul concert de Dragobete. Cum se cântă astăzi dragostea aici în imediata vecinătate a unui război? La aceasta, dar și alte întrebări a răspuns Vali Boghean, artistul care cultivă frumosul şi dragostea de neam, valori şi tradiţii.
Vali Boghean: Eu o văd ca o salvare, eu o văd ca un lucru frumos și ca un echilibru emoțional, pentru că războiul, într-adevăr, ne consumă emoțional. După atâția ani, clar că 24 februarie demonstrează că noi devenim, totuși, consumatori de sărbători ale noastre autohtone, ale noastre, ale românilor. Deja nu mai cred că e cazul să punem în discuție, e frumos să trăiască oricine acest sentiment și cu motiv, și fără motiv, și pe 14, și pe 15, și pe 24.
Eu sunt împătimit de tot ce înseamnă al nostru, ceea ce suntem noi și geografic, și ca istorie. Și atunci am zis: „Nu, 24 va fi o prioritate pentru noi”.
Vocea Basarabiei: Și în repertoriul lui Vali Boghean dragostea e cântată…
Vali Boghean: Dragostea mi-a construit un repertoriu întreg. Glumind, am zis că acest repertoriu și acest sentiment de dragoste pentru femeie, să fiu destul de explicit, mi-a făcut și businessul, eu trăiesc din muzică (glumesc), pentru că dragostea eu o văd nu atât de egoistă, doar pentru femeie. Aici o cânt în cântece, de Dragobete.
Pentru mine, dragostea înseamnă și țară, și neam, și frate, și soră, și oameni la care țin foarte mult.
Evident, sunt forme diferite.
Vocea Basarabiei: Dragostea înalță și coboară, dragostea provoacă suferințe, dragostea te scoate din minți…
Vali Boghean: Da, este o materie inexplicabilă și nimeni n-a încercat să-i dea o definiție. Eu mă bucur de faptul că trăiesc aceste lucruri, am o experiență în forme diferite ale sentimentului pe care eu îl numesc dragoste.
Vocea Basarabiei: Despre dragostea de patrie ce ar putea să ne spună Vali Boghean, despre sentimentul acesta de patriotism, pentru că unii spun că s-a pierdut din ceea ce a fost cândva?
Vali Boghean: În clipele și în momentele pe care le trăim acum cu acest război în vecinătate, ca niciodată a apărut acest sentiment, și eu vrea să vă spun că el este, îl simt prin discuții unde mai am ocazia să vorbesc cu lumea, pentru că am fi dus o viață normală, probleme politice, cum se mai întâmplă, acestea nu se vor mai termina niciodată, viziuni politice sau doleanțe, dar acum când avem un război lângă noi, acest sentiment de patriotism, într-adevăr, s-a trezit. Și lumea, ne place nouă sau nu ne place în ce limbă vorbesc sau nu contează care locuiesc aici și sunt normali, când zic normali, cuvântul acesta îl spun apăsat, la minte, la chip, la suflet, înțeleg că orice război în care sunt agresori aceasta este o mare tragedie.
Atâta timp cât noi avem minte, grai, capacitate ca ființe umane să vorbim, pentru că poți să îi iei orice unui om, numai nu viața, nu înțeleg cealaltă parte a societății care încă mai vor gaz gratis, vor orice numai ca să trăiască bine. În orice secundă poate să vină să-i ia viața, pentru că a demonstrat Federația Rusă că nu contează asta pentru ei.
Vocea Basarabiei: Dar cei care vor gaz mai ieftin, ei își pun întrebarea dacă e bine să iei gaz mai ieftin cu capul plecat sau e mai bine să fie schimbată situația în Republica Moldova și demnitatea omului să fie pusă în capul mesei?
Vali Boghean: Mie mi-e mai ușor să răspund și să-mi explic acest lucru prin faptul că ei sunt manipulați, pentru că eu țin la orice om din țara asta – bătrân, tânăr, nu contează ce grai vorbește și cui îi aparține.
Vocea Basarabiei: Dar contează câte pașapoarte are în buzunar, pentru că în Republica Moldova mulți cetățeni au și al doilea pașaport, fie că e cel al României, fie că e al Bulgariei, al Federației Ruse?
Vali Boghean: După ce o să trecem de acest război, au să aibă loc aceste discuții sau aceste aprecieri. În aceste momente, eu vreau să zic că este doar omul și pacea. Pentru asta e nevoie de luptat foarte mult, noi deja luptăm și de asta eu astăzi în loc să vorbesc despre muzică sau despre acest concert, credeți-mă, și eu nu sunt cel mai bucuros sau entuziasmat de ceea ce se întâmplă și trăiesc și eu aceleași frici pe care le trăiește societatea, mai ales după declarațiile dnei Maia Sandu.
Acum eu zic că noi vom lupta și propun să luptăm de acolo de unde suntem noi ca credință, ca încredere, ca stare de spirit, să nu ne dăm provocați, să nu ne dăm manipulați de aceste informații, declarații, care sunt de o mare obrăznicie. Și atunci, pe zi ce trece nu-i înțeleg pe acei care sunt cu viziunile încă ale Federației Ruse, la ce bun le mai trebuie gazul acela, la ce bun le mai trebuie toată această susținere, piața aceea sau nu știu ce în momentul când clar te șantajează? Cum poți să trăiești cu frica și cu șantajul?
Vocea Basarabiei: Dar cum a înțeles Vali Boghean atitudinea colegilor săi din Rusia, cei care reprezintă o armată mare, pentru că și acolo spiritele s-au împărțit, o parte din cei care creează frumosul sunt de partea lui Vladimir Putin, altă parte a fost nevoită să plece din Federația Rusă?
Vali Boghean: Nici nu vreau să mă gândesc la ei, pentru că asta ar fi cea mai mare tragedie. Nu pot să răspund la toate întrebările, una vă spun, că acesta-i un mare dramatism, aceasta-i tragedia poporului și a acestui veac pe care îl trăiesc și cea mai mare tragedie pentru ei e că nu înțeleg că astăzi mii de oameni acolo mor, în acest război.
În fiece secundă mă gândesc – ce va fi după acest război, câtă tragedie au să aibă ei de trăit ani în șir?
Nu am capacitate emoțională și nu pot să răspund, pentru că nu am răspuns la toate întrebările, să știți.
Vocea Basarabiei: Să revenim la „armele” lui Vali Boghean, ne referim la „armele” de creație. La ce lucrează Vali Boghean acum, cu excepția acestui minunat spectacol pe care l-a pregătit și așteaptă spectatorii să vină pe 24 februarie?
Vali Boghean: Am avut un mare noroc și am avut o mare realizare și bucurie în 15 ianuarie să fim la București, cu un spectacol mare de Ziua Națională a Culturii. Și atunci, noi suntem în formă, noi nu trebuie să ne revenim că, dacă nu se știe, muzicienii cum se începe anul – ianuarie, februarie -, noi ne odihnim, începem treaba așa, cam în primăvară. Noi am început din start cu bandul, noi suntem în formă, noi suntem încălziți bine de repetiții, de muncă, foarte mult ne-a ajutat acest eveniment pentru a ne vedea în România așa cum vrem noi, prin muzica pe care noi vrem s-o promovăm, pentru că am cântat cântece sociale, cum ar fi: Cel mai mult și cel mai bine/ Doar acasă poți trăi, care au avut un mare succes acolo; Plânsul pământului, Galbenă gutuie, evident, a fost la ea acasă și acest eveniment ne-a înaripat. Noi suntem cumva după o realizare emoțională și de manifest, a fost minunat.
Vocea Basarabiei: Dar podurile culturale au ridicat cortina de la Prut?
Vali Boghean: Da, pentru că imediat, 27 martie, poate acum greșesc, dau eu primul acest anunț – în 27 martie va fi un răspuns aici, la Palatul Național, cu ocazia acestei sărbători, Unirea Basarabiei cu România. Și atunci, cu ocazia acesta, vom povesti, pentru că nu sunt eu, doar cunosc despre acest eveniment, organizatorul este Ministerul Culturii. Din acest lucru, vedeți că răspunsul vine imediat și aceasta bucură, faptul că noi cultural avem această legătură. În evenimentul din 15 ianuarie, de Ziua Națională a Culturii, a fost în egală măsură artist Vali Boghean de aici, artist de acolo a fost Nicu Alifantis, actori de aici, actori de acolo. Și acest lucru eu consider că este o mare realizare.
Vocea Basarabiei: Dar la modul serios credeți că poate fi scos hotarul de la Prut, pentru că acum foarte mulți își doresc inclusiv acest lucru?
Vali Boghean: Eu mai bine aș răspunde așa: eu îmi doresc, cred în asta și sunt cel care trăiesc acest lucru. Cum am mai spus și în alte discuții: eu consider că aceasta este o datorie istorică și morală. Tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, născut în ‘30, el a trăit aceste timpuri, eu nu cunosc asta din istoria citită sau impusă, sau manipulată de diferiți oameni, care o fac din bună-credință, unionismul, eu trăiesc din familie.
Eu când spun că sunt român, nu trebuie să mă mai autoidentific, toate generațiile sunt, începând de la bunel, tată, cu acte în regulă. Eu nu mi-am redobândit cetățenia, este o greșeală să spui că ți-ai redobândit, eu mi-am luat pașaportul meu, cum ar fi și buletinul meu de cetățean român.
Vocea Basarabiei: Dar mulți își pun întrebarea – cum tratează Bucureștiul Republica Moldova, autoritățile de peste Prut?
Vali Boghean: Dacă începem să explicăm aceste lucruri, tratarea aceasta, ne apucăm să facem politică. Pentru mine contează nu politicul, contează faptele, contează din altă pătură ce gândesc, cum văd asta. Evident, nu pot să fie toți după atâta pauză de dispersare, noi trăind într-o altă lume și ei în alta, să fie toți de acord.
Pentru că s-a pierdut, o sumedenie de timp s-a lucrat la asta, ca să se vadă Basarabia rusificată. Eu astăzi prin muzică cred că asta fac, asta este, cum spuneți, mica mea „armă” cu care prin muzică să apropii, nu mă gândesc și nu sunt naiv să zic că fac Unirea, să apropii aceste două maluri.
Vocea Basarabiei: Pe ce pune accent Vali Boghean – pe cultura în politică, cultura politică, politica culturii, politicile în cultură?
Vali Boghean: Eu m-am gândit, m-am uitat la lucrul acesta și mi-am dat niște reguli – oriunde mă aflu, în orice condiții mă aflu, că stau la un pahar de vin cu prieteni și cu oameni pe care nu-i știu sau că stau într-un cerc de politicieni, pentru că profesia îmi permite să fiu în diferite locuri, eu promovez unul și același lucru – o unică identitate a omului, o unică, de fapt, morală pe care n-o mai punem s-o justificăm. Eu nu mai caut jumătăți de măsură, eu caut oameni printre oameni, pentru că se spune: lumea e multă, oameni îs puțini. Și eu încerc să mă leg de ei, că-i politician, că nu-i politician, că-i alb, că-i roșu, că-i galben, pentru mine contează moralitatea și cât el este de integru ca om.
Vocea Basarabiei: Crizele îl fac pe cetățean să se gândească de trei ori dacă trebuie să cumpere un bilet și să vină la spectacol?
Vali Boghean: Da! Și, totodată, crizele amplifică orice emoții și orice stări în societate.
E de datoria mea ca artist, consider eu, să nu mă opresc din activitatea concertistică.
E de datoria mea să nu mă jelui că e bine, că e greu, că e ușor și tot de datoria mea e să transmit, datorită vouă, mesajul publicului: „Eu vă invit la acest concert și vă invit să susțineți proiectul meu și bandul meu direct, prin a cumpăra un bilet”.
Vocea Basarabiei: Dar chiar este sărăcie atât de multă în măsura în care se vorbește că cetățenii au ajuns în pragul disperării? Îmi pare că îl supărăm și pe Dumnezeu, când insistăm cu noțiunea asta – suntem săraci lipiți pământului, ne victimizăm, ne plângem de milă.
Vali Boghean: Știți, dacă aș pune accent pe această victimizare, pe care eu mă înclin să fie, că nouă ne place să ne victimizăm, totuși nu pot, pentru că noi cu adevărat încă avem sate, părți ale societății la care cei care ne vor răul amplifică și-i manipulează ca să demonstreze și lor, și celor care sunt admiratorii lor că noi avem o problemă – sărăcia, corupția și va veni cineva care ne va salva. Asta este tragic și pentru asta luptăm cu toții de aici, de la microfoane, din scenă prin ceea ce facem, dar…
Vocea Basarabiei: Sunt cu duhul săraci?
Vali Boghean: Păi, da, pentru că cei care acceptă această manipulare financiară sau acceptă să le vorbească pe placul urechilor lor și nu au o gândire mai critică sau nu își pun întrebări elementare, să-și sune măcar copiii care sunt peste hotare, nici asta nu fac. Întâlnesc foarte multe întâmplări, când oamenii se află în spațiul cela care nu e perfect și nu căutați uniuni europene sau sovietice perfecte, dar ei au demonstrate niște lucruri clare, stabile, ei trăiesc și beneficiază de acestea și rămân cu aceeași contaminare, crezând că cândva se va mai întoarce acea pâine cu o rublă, lucruri care erau total greșite, pe nemerit și cine era mai aproape de țar, acela era Dumnezeu. Nu vreau să intru în polemicile acestea, totuși nu vreau să ignor acești oameni care, o parte din ei, pe bune, din diferite motive, au ajuns să nu-și poată întreține viața de zi cu zi.
Vocea Basarabiei: Cine dorește își asigură existența, pentru că pământul este bogat, pentru că ne mai place să spunem despre noi că suntem oameni muncitori, iar omul muncitor în sărăcie pur și simplu nu poate trăi.
Vali Boghean: Eu am să vă dau un exemplu propriu. În anii ’90, pentru generația mea cred că până în 2000 a fost cea mai grea stare de tranziție. Și când vă spun că am dus foame, eu vă spun fără modestie acum și fără să mă victimizez, eu sunt unul din cei care am dus foame.
Și astăzi sunt unul din cei care trăiesc doar din muzică, este o formă în orice colț al lumii grea – să trăiești din ceea ce-ți place, din ceea ce-ți este dat, și încă să trăiești nu rău. Și atunci alți colegi de vârsta mea au luat alt drum, tot muzicieni buni, dar sunt în altă parte.
Credeți-mă, că noi avem această discuție, cum de-ai putut să reziști, să fii la tine acasă apreciat, să fii la tine acasă auzit și întrebat? Credeți-mă, e de zeci de ori mai mult și important, decât să fii undeva valoros, plătit, pentru că ai veșnic o ruptură din tine. Eu astăzi mă bucur de această trăire.
Vocea Basarabiei: Dar tot munca îl salvează și pe Vali Boghean, pentru că a fi artist înseamnă dedicație, înseamnă transpirație…
Vali Boghean: Asta am vrut să spun. Prin muncă se poate, țara asta are atâtea capacități, eu am văzut atâtea țări care nu au nici copaci, nu au nici iarbă, au numai piatră și din această piatră au și drumuri, și străzi, și noi aveam atâtea lucruri, și oamenii noștri, o mare majoritate au văzut lumea asta, suntem deschiși. Și să nu poți tu să-ți vezi cu valoare dealurile, posibilitățile, oamenii?! Noi trebuie să ne învățăm să vedem partea pozitivă, pentru că ne doresc să n-o vedem. Ca și acum, eu urmăresc în societate cât de tare ne încep a speria – să nu gândim, să nu consumăm, să nu ne simțim mai bine la noi acasă, prin televizoare, prin fake-uri, prin orice vreți. Dacă nu ne învățăm să vedem partea bună, cu cât mai mult scoatem aceste dispersări, cu atâta devenim mai puternici emoțional și psihologic.
Vocea Basarabiei: Și e foarte important, totuși, să știm să punem accent pe adevăratele valori.
Vali Boghean: Pentru asta ne-a dat lumea asta modelul acesta de internet, de surse, de zeci de surse ca să ne informăm; pentru asta avem telefoanele acestea care nu sunt nici cu roată și nici cu butoane – câtă evoluție! – să le folosim corect.
Vocea Basarabiei: Noi ne facem drum și găsim timp să ajungem la concertul pe care îl veți prezenta în Palatul Național, pe data de 24 februarie, de Ziua Dragobetelor, dar pe finalul discuției vreau un mesaj dintr-o melodie care s-ar potrivi pentru aceste vremuri pentru acei care ascultă Vocea Basarabiei.
Vali Boghean: Fraza asta o am în unul din cântecele pe care le cânt: Dumnezeu trăiește acolo unde îl pui. Dacă noi o să găsim ca și societate adevărata noțiune, cuvânt și valoare ale lui Dumnezeu, și nu doar acolo unde se crede că se trăiește mai mult decât oriunde, noi, ca societate, avem șanse să ieșim repede din aceste frici, din aceste probleme. Noi trebuie să ne învățăm a iubi prin prisma cuvântului Dumnezeu, prin prisma cuvântului Dragoste, prin prisma cuvântului Om, Frate. Noi trebuie! Și când zic trebuie, o spun fără modestie.
Vocea Basarabiei: Și nu-l lăsăm pe Vali Boghean să plece de la Vocea Basarabiei până nu ne fredonează…
Vali Boghean: Dar cum credeți dvs., ce așteaptă cei care sunt împătimiți de dragoste, că nu toți înțeleg mesajul cântecului Boschetar, el nu are happy-end? Și de asta: Dac-aș putea da în chirie/ Dragostea mea pentru tine… Eu vă aștept pe 24 februarie, la Palatul Național, să vă dau în chirie dragostea mea.
