În una dintre postările sale pe rețelele de socializare Tatiana Rusu-Jizdan scria: ”Luna decembrie a adus aer rece, fulare, căciuli și mănuși strălucind în vitrine… Însă, mai presus de atât, decembrie e menit să aducă mai multă căldură în inimile fiecăruia, mai multă iubire, mai multe zâmbete, mai multă apropiere, mai multă bunătate. E momentul crede ea, – să ne detașăm de propria persoană, să ne apropiem de ceilalți, să dăruim, să aducem zâmbete celor din jur. Să iubim, să muncim și să facem tot ceea ce ne învăluie sufletul în armonie! Tatiana Rusu-Jizdan este activistă socială… activitatea caritabilă a căreia este mereu la vedere. Orice ar reuși să facă – e documentat în imagini – fotografii, videouri și postate pe Rețele de socializare.
Vocea Basarabiei: Deseori în Republica Moldova pot fi auzite constatări de felul că cel bogat nu-l înțelege pe cel sărac, iar pe de altă parte, atâtea campanii și atâta lume beneficiază de pe urma acestor campanii, unde e manifestată și solidaritatea, și generozitatea, și receptivitatea.
Tatiana Rusu Jizdan: Fiecare societate, fiecare națiune are persoane și/și. Sunt bogați care nu se vor implica și sunt alții care își dau și viața pentru aproapele; sunt săraci care trag mai departe la sărăcie și sunt săraci care își vor împărți sărăcia cu ceilalți.
Vocea Basarabiei: Și cum se împarte bogăția, mai ales în toiul sărbătorilor?
Tatiana Rusu Jizdan: De sărbători lumea își întoarce, să zicem, gândurile și privirile către cei mai triști, cu toate că noi întotdeauna am susținut că necazurile, durerea și sărăcia nu sunt doar de sărbători. Atunci, ceea ce ține de bătrâni, de exemplu, pot să cred că singurătatea lor, pe care o trăiesc zi de zi, devine mai apăsătoare anume de sărbători, atunci când, poate, văd că peste gardul vecinului au venit nepoții, se întâlnesc rudele, vin colindătorii, iar la noi știm că în ultima vreme colinda nu mai este colindă prin sate, decât doar dacă poarta gospodarului arată destul de generos, ca să fie și răsplata pe măsură în urma colindei. Și atunci asta și spune despre faptul că e mai apăsătoare singurătatea anume în aceste zile. Ceea ce ține de generozitatea oamenilor, da, oamenii într-un fel poate atunci, pentru că sunt și multe campanii, și mediatizarea asta, și promovarea și, vrei nu vrei, îți vine în ochi mult mai mult decât în timpul anului, dar eu cred că cine este bun tot anul, acela va fi bun și la sărbători. Da, este o implicare mult mai activă, dar nu constă totul în pachetul acesta de acum, trebuie să fii om în viața de zi cu zi, pentru că nu-i neapărat să dai un pachet și să crezi că tu ești generos.
Vocea Basarabiei: Cum se identifică aceste persoane, pentru că și aici părerile sunt împărțite și chiar sunt dispute că, pe de o parte, statul, dar și cei care ajută ar putea să încurajeze un fel de parazitism, că sunt persoane necăjite, dar ele ar putea și să lucreze, iar pe de altă parte, ne referim și la această categorie de persoane vulnerabile, care chiar sunt în pragul disperării. Cum se identifică oamenii aceștia care devin ținta voastră, ca să-i puteți ajuta?
Tatiana Rusu Jizdan: Noi pornim de la Proiectul „Adoptă un bătrân”, în care avem aproximativ 200 de bătrâni, în 7 sate din țară.
7 euro lunar este taxa necesară pentru ca un bătrân să beneficieze de pâine o lună de zile.
Vocea Basarabiei: De ce 200 de vârstnici, de ce 7 localități?
Tatiana Rusu Jizdan: Deoarece totul depinde de voluntarii care se oferă să achite pâinea, pentru că „Adoptă un bătrân” constă în a le oferi pâine zilnic pe masă și noi donațiile acestea le adunăm practic de la oamenii simpli din toată lumea. Un 7 euro lunar este taxa necesară pentru ca un bătrân să beneficieze de pâine o lună de zile. Și atunci, da, numărul este de ordinul miilor la noi în țară, satele de ordinul zecilor care ar trebui implicate, dar noi suntem într-un fel limitați după numărul de donatori, pentru că, așa cum am zis mai devreme, oameni simpli sunt implicați în proiect și atunci cu cât mai multă lume s-ar implica, cu atât am avea și noi mai multe resurse și cu atât am lua mai mulți bătrâni.
Vocea Basarabiei: Dar cine sunt donatori?
Tatiana Rusu Jizdan: Donatorii sunt moldoveni plecați în lumea toată, sunt și moldoveni de acasă, avem și români implicați în campanie, am avut și un spaniol, care un an de zile a achitat pentru un bătrân, oameni simpli.
Dumnezeu lucrează prin oameni și cred că aceea a fost zvâcnirea mea, pentru că eu am terminat Pedagogia și mă întrebam – unde este locul meu? Căci nu mă vedeam nici acolo și nici nu știam unde sunt eu, iată aceea a fost pornirea care să-mi arate unde este locul meu.
Vocea Basarabiei: A fost greu sau ușor să deveniți credibili în fața acestor donatori?
Tatiana Rusu Jizdan: Eu cred că a fost nu greu, dar într-un fel, pentru că proiectul deja are 5 ani și jumătate, credibilitatea ne-am clădit-o, dar cu trepte micuțe, pentru că eu cred că ceea ce vine repede și pleacă repede, iar ceea ce-i clădit în ani, într-o durată mai lungă de timp, aceea e mai greu de zdruncinat. La început a fost propria mea implicare, doar am vrut, nu știu să zic că mă laud pe Facebook că iată, iată, eu ce fac și n-a fost niciun gând de un proiect de viitor sau un proiect în care să se implice sute de oameni, dar Dumnezeu lucrează prin oameni și cred că aceea a fost zvâcnirea mea, pentru că eu am terminat Pedagogia și mă întrebam – unde este locul meu? Căci nu mă vedeam nici acolo și nici nu știam unde sunt eu, iată aceea a fost pornirea care să-mi arate unde este locul meu.
Vocea Basarabiei: Dar care a fost povestea care a sensibilizat-o pe Tatiana cel mai mult?
Tatiana Rusu Jizdan: Odată cu campania „Adoptă un bătrân” sunt incluși în campania de iarnă „Nepoți de Crăciun”, în care mergem deja să-i felicităm pe bunicii noștri. Și am fost în satul Budăi, nu știu, de obicei parcă eram mai optimistă, parcă găseam bătrânii mai în forță și ieșeam cu un optimism din sat, anul acesta, cel puțin, în primul sat în care am fost m-a lăsat cam cu un gust amar, pentru că am prins lacrimi în ochii multor bătrâni.
Vocea Basarabiei: Tristețe multă…
Tatiana Rusu Jizdan: Tristețe, faptul că nu au cui se jelui, că nu au cui povesti, faptul că sunt singuri, faptul că unii chiar dacă au condiții de trai, dar sunt singuri și singurătatea ceea îi macină sau alții care trăiesc foarte-foarte rău. Am intrat la un domn, are o fiică bolnavă mintal, cred, pentru că am intrat „la călduț”, ea zice că stă „la călduț”, nu prea iese pe afară și când am intrat, tăiai fumul cu cuțitul, ca să zic așa, în cameră, adică putea să ajungă la asfixiere. Nu știu, de data asta nu mai este pozitivul cela…
Vocea Basarabiei: Dar în pragul disperării ajung doar oameni simpli sau și profesori, și medici care au avut o carieră frumoasă în viața lor profesională?
Tatiana Rusu Jizdan: Sunt oameni simpli, dar sunt și oameni cu 50 de ani de muncă în spate și care au ajuns singuri sau au ajuns în condiții deplorabile, pentru că atunci când o bună perioadă a vieții tu o duci bine, oricum toată lumea știe că uneori poate să vină un impas, poate să vină o tragedie să te lovească atât de dur de pământ, încât să nu mai ai forțe să te ridici, dacă nu ești ajutat. Pentru că de la asta pornisem, nu-i neapărat să-i dai pachetul cela la un bătrân sau să-i dai un cadou ca să-l faci fericit, câteodată mai trebuie să-l iei de mână și să-i ridici tu și moral, să-l încurajezi, să-i zâmbești. Faptul că te duci și vorbești cu el deja e ceva, pentru că comunicarea sau faptul că le dăm importanță, că nu i-am uitat, ei sunt încă cu noi, că noi suntem cu ei de fapt și ei încă contează pentru noi, eu cred că asta face mult mai mult decât un pachet pe care îl oferim la o perioadă de vreme.
Vocea Basarabiei: Pentru mulți vârstnici azilul devine o a doua casă, dar și aceste instituții nu reușesc să-i găzduiască pe toți doritorii. Dar, iată, din observațiile voastre nu ar fi mai de folos ca cel ajuns în singurătate sau în necaz și suferință să fie dus la un azil de bătrâni?
Tatiana Rusu Jizdan: Eu locuiesc în Germania, sunt într-un orășel sub Frankfurt și de foarte multe ori, mai ales de când sunt implicată activ în ajutorarea bătrânilor din Republica Moldova, chiar mă uit și atrag mai multă atenție la bătrânii care merg pe stradă acolo. Și am văzut de multe ori cum băbuța și moșnegelul, ca să le zic așa, merg ținându-se de mână, senini la față, ea cu rujul pe buze, la cei vreo 80 sau 90 de ani pe care îi are, merg așa de frumoși și de cuminți și intră într-un azil. Eu locuiesc în apropiere de două aziluri, care arată ca niște hoteluri, cu condiții foarte bune și știu că în Germania se optează anume pentru asta. Ei nu mai vor să stea pe capul copiilor, să zic așa, de multe ori ei aleg să meargă la azil, pentru că au condiții foarte bune, statul are grijă de ei și atunci ei se simt în siguranță și se simt mai bine acolo.
Vocea Basarabiei: Deci, nu ar vrea să fie povară cuiva?
Tatiana Rusu Jizdan: Povară poate sau, nu știu, sunt situații diferite și aici ar fi, de exemplu, și la noi ar fi minunat, eu cred, mai ales bătrânii care sunt singuri ar avea o mâncare pe masă, ar avea cu cine să comunice, ar avea un pat curat, ar avea o cameră, un acoperiș deasupra capului și asta ar fi, mai ales în situațiile astea, de foarte multe ori m-am gândit, numai că nu știu de unde să o iei și cum să o pui, și cum să o lipești. E nevoie și mai ales că aziluri sunt puține la noi, iar bătrânii într-un număr extraordinar de mare.
Vocea Basarabiei: Și deseori se mai pune și întrebarea – e posibil să îmbătrânești frumos într-o țară ca Republica Moldova?
Tatiana Rusu Jizdan: Eu cred că da, doar dacă ne-am susține unii pe alții și nu ne-am da voie să cădem.
Vocea Basarabiei: Compasiune mai multă?
Tatiana Rusu Jizdan: Compasiune, empatie, solidaritate, grija față de celălalt. Pe vremuri, acum 20 de ani, eu îmi amintesc, dacă erai într-o mahala – te duceai și aveai grijă de bătrânul care e mai încolo la un Paște, la un Crăciun, schimbai o farfurie de mâncare cu vecinul, așa, acum toată lumea parcă îmi pare că s-a mai răcit. Ei, că trăiește el singur, n-are decât să trăiască, că a avut copii și iaca i-a fugărit peste hotare și nu știu ce, și el e rău, și el e așa. Într-o familie niciodată nu știi ce se întâmplă pe adevărat și nici nu ar trebui să ne băgăm, ceea ce ține de noi și putem face asta este să ajutăm cumva pe cel de alături, dacă vedem că a căzut – să-l ridicăm, dacă vedem că îi e greu – să-l ajutăm, dacă vedem că-i bucuros – da, să împartă bucuria cu cineva, că și asta e o…
Mai este mult de lucrat, dar eu sper că o să ajungem și noi undeva unde într-adevăr să fie implicare și la nivel de țară.
Vocea Basarabiei: Deseori când merg în Moldova profundă, ce mai aud eu de la cetățeanul de la firul ierbii, că, uite, în familia cutare au crescut și educat 10 copii, toți sunt peste hotare, majoritatea dintre ei au în grija lor bătrâni acolo în țările unde s-au stabilit, iar aici în Republica Moldova a rămas mama, tata singuri.
Tatiana Rusu Jizdan: Am avut și acum, pentru că satul Budăi a intrat în această toamnă în Proiectul „Adoptă un bătrân” și acum îmi impun ca să merg prin sate la fiecare campanie să-mi cunosc bătrânii, să știu cine sunt beneficiarii, să văd dacă într-adevăr au nevoie de ajutor sau dacă se limitează doar la ceea ce le oferim noi și acum am descoperit în acest sat 3 familii în care spuneau că copilul e plecat, e plecat de vreo 30 de ani nu mai știu pe unde, nu mai știu ce face, și au rămas singuri și ai nimănui. E greu și în singurătate când ajungi, iată că a decedat soțul sau că nu ai avut copii și ai ajuns singur, că cumva ți-ai construit singurătatea aceasta pe parcursul vieții sau așa s-au aranjat lucrurile, dar când știi că ai avut copii, i-ai crescut, adică undeva este cineva sânge din sângele tău, dar nu îți este aproape, cred că doare foarte mult.
Vocea Basarabiei: Dar în fiecare localitate mai este și un asistent social, o asistentă socială care ar trebui să aibă în grijă persoanele care sunt lăsate în voia sorții?
Tatiana Rusu Jizdan: Să știți că mă bucur în ultimul timp să văd, cel puțin am văzut o schimbare față de acum 5 ani și să zic anul acesta, anul trecut, în care sunt asistenți sociali, asistenți sociali personali, că mai sunt și așa, care se ocupă și au grijă ca să se ducă măcar o dată pe zi să-i ducă o căldare de apă sau să-i facă ceva de mâncare. Este, undeva deja este, se vede o implicare, dar, iarăși, un asistent social nu cred că primește atât de mult salariu și un asistent social pe sat sau pe localitate, unde numărul bătrânilor este atât de mare iarăși nu e suficient. Mai este mult de lucrat, dar eu sper că o să ajungem și noi undeva unde într-adevăr să fie implicare și la nivel de țară.
Vocea Basarabiei: Câți ani de activitate aveți?
Tatiana Rusu Jizdan: Al șaselea.
Vocea Basarabiei: Și iată, după 6 ani, ce credeți că ar mai trebui să facă autoritățile ca să remedieze această situație din Republica Moldova, iată pentru 2023?
Tatiana Rusu Jizdan: Ce să facă? Să facă totul! Implicare! Implicare pe care eu nu prea o văd, o vedem doar la televizor – că alocăm, că facem, că nu știu ce… Și nu zic de actuala guvernare, că nu țin absolut cu nimeni, bătrânii, cel puțin de bătrâni pe mine mă doare, pentru că ei sunt văzuți doar când vin alegerile. Mergem prin sate, discutăm, aveți nevoie, aveți așa, dar eu vreau implicare, fapte, pentru că se poate, eu sunt sigură că se poate, doar că poate prea multe probleme sunt și acum e mai greu și trebuie timp, asta sunt de acord, trebuie timp, dar trebuie să le acordăm atenție, pentru că la început de proiect mie mi s-a reproșat, și asta nu din partea autorităților, dar persoane, simpli oameni, că de ce le oferiți lor pâine sau pentru ce le purtați de grijă lor, dacă ei oricum și-au trăit viața, mai bine vedeți de un copil sau nu știu cum, adică cam concepția noastră, a unui procentaj din oameni e genul că ei și-au trăit viața și Dumnezeu cu ei, cu mila, cum va fi, așa va fi. Și mă tem să nu fie poate și la guvernare tot aceeași percepție, că haideți să ne gândim de școli, de grădinițe, de nu mai știu ce, că copiii sunt viitorul, dar aceștia deja și-au trăit traiul.
Ador copiii, sunt mamă, fundația noastră se ocupă inclusiv de ajutorarea copiilor sau a tuturor persoanelor care sunt în dificultate, dar am așa un sentiment aparte pentru bătrâni și cred că vine anume de la înțelepciunea asta și căldura asta pe care ți-o oferă ei, nu au nimic, dar ei îți dau atâtea când mergi la ei.
Vocea Basarabiei: Dar mai era un proverb – cine nu are un bătrân, să și-l cumpere, pentru că mai e și înțelepciune.
Tatiana Rusu Jizdan: Corect! Au o înțelepciune și o bunătate că chiar de foarte multe ori am zis că nu știu cum poți să aduni atâta, adică într-un mediu care nu-i cel mai favorabil pentru a te dezvolta, ei totuși au ajuns la o perioadă senină, dar cu multă înțelepciune și de multe ori vor doar să-ți strângă mâna, să te îmbrățișeze, să-ți povestească, să-ți spună. Nu știu, ador copiii, sunt mamă, fundația noastră se ocupă inclusiv de ajutorarea copiilor sau a tuturor persoanelor care sunt în dificultate, dar am așa un sentiment aparte pentru bătrâni și cred că vine anume de la înțelepciunea asta și căldura asta pe care ți-o oferă ei, nu au nimic, dar ei îți dau atâtea când mergi la ei.
Vocea Basarabiei: Nu v-au spus unii dintre ei că „mulțumesc, bogdaproste de bucata de pâine, dar mai am nevoie și de ceva la pâine”?
Tatiana Rusu Jizdan: Ba da, sunt care spun, unii sunt modești, nu vor să se jeluiască, mai degrabă îți spun vreun banc sau ceva, dar alții sunt care într-adevăr se plâng și îți spun că, iată, medicamentele îs scumpe sau că îmi trebuie aceea, îmi trebuie aceea. Anul acesta am încercat, nu am fost mulți, dar pentru că ne-au copleșit într-un fel să zic cazurile, am început și Proiectul „Bunici ai nimănui” prin care colectam bani pentru un proiect micuț, să zic, schimbarea unui geam, a unei uși, refacerea sobei sau ceva, pentru că astea sunt, parcă nouă ne pare că ce poate să fie un geam, dar geamul cela stă în cămăruța în care iată acum îngheață de frig. Și poate să aibă el sobă bună, dar dacă geamul e rău, iarăși, doarme în frig și, invers, dacă are geamul bun și soba rea – iarăși probleme. Și încetișor se poate, eu mă bucur că lumea e solidară și mă bucur că chiar am strâns oameni, și oameni de valoare în jurul nostru.
Vocea Basarabiei: Și toți sunt voluntari?
Tatiana Rusu Jizdan: Da, donatori, voluntari, iată acum…
Vocea Basarabiei: Câți voluntari aveți?
Tatiana Rusu Jizdan: Voluntari mergem doar după campanie, iată acum, de exemplu, când am fost la Telenești am avut 3 sate și am făcut 3 echipe de voluntari ca să meargă. De obicei, mergeam eu peste tot locul, dar având copil mai mic îmi solicită deja și îmi ia timpul și atunci am încercat, zic, poate așa să schimb, pentru că una-i când faci pachetul și alta îi când îl și duci și vezi realitatea, vezi cui îl duci, vezi ce se întâmplă în sate. Astfel poate mai schimbăm un pic și percepția sau poate se mai implică și alte persoane ca să vadă, pentru că una-i ceea ce spun eu și alta e când merge persoana voluntară sau donatorul pe real să vadă, să cunoască situația din țară.
Vocea Basarabiei: Și la cumpăna dintre ani care e urarea?
Tatiana Rusu Jizdan: Să fim sănătoși, să avem pace, să fim solidari, empatici, să iubim viața și să-i iubim pe cei de alături!
