O inspiră orice, cum zice Umberto Eco “Caută frumosul în urât şi urâtul în frumos” aceea face şi ea, caută, caută şi iarăşi cauăt în fiecare zi în fiecare om, în orice clipă, ea savurează din ceea ce vede şi din ceea ce simte. Pictoriţa Mihaela Motruc vrea să câstige alegerile de azi un primar care va depune eforturi să avem o capitala europeană. Artista a discutat cu jurnalista Valentina Ursu despre importanţa alegerilor de azi.
Mihaela Motruc: Fiecare cetățean eu cred că-i responsabil în acest sens.
Vocea Basarabiei: E ușor astăzi să știi cui trebuie să-i dai votul?
Mihaela Motruc: Eu cred că nu-i ușor, e greu, sunt mai multe probleme, dar eu ca cetățean trebuie să fiu interesată de ceea ce se întâmplă, pentru că eu merg pe stradă, eu merg într-un parc, eu vreau să primesc plăcere, eu vreau să invit o persoană din străinătate și vreau s-o invit la mine acasă într-o formă frumoasă. În sensul acesta, eu cred că votul meu contează și eu vreau cumva să influențez pozitiv, să am un impact oarecare și evident că în ziua de astăzi la noi în Republica Moldova e greu.
Vocea Basarabiei: E greu să știi cui să-i dai votul din ce considerente, că sunt prea mulți doritori care vor acest mandat de primar, că sunt foarte mulți doritori care ar vrea să ajungă aleși locali în Consiliul municipal, că e în joc geopolitica, că promisiunea și valoarea ei sunt lucruri diferite?
Mihaela Motruc: Eu cred că e și un joc, pentru că, printre altele, noi am fost acei cărora mereu ni s-a promis și noi uneori am fost naivi și am crezut în careva persoane și le-am votat, dar ne-am ales cu aceea că ne-au prostit. De asta oamenilor le este greu și mie mi-e greu la fel, dar cu toate acestea trebuie să riscăm. Nu am atât de multă experiență de viață, dar ascultam părinții mei, ascultam buneii mei ce vorbesc și îmi dau seama că multe lucruri îi deranjează și pentru că îi doare pe ei și-i deranjează, pe mine tot mă doare și mă deranjează. Și-apoi pentru că eu am 29 de ani și mă gândesc uneori unde vreau să-mi fac familia, și-apoi eu mai sunt și artistă și, ca artistă, ce să fac în Republica Moldova? Pentru ca să mă promovez, eu vreau totuși să am un suport, iar ca să am un suport eu trebuie să mă simt bine cu oamenii care sunt alături de mine, însă suportul acesta nu prea este. Se vorbește foarte mult că există un suport (eu vorbesc doar despre domeniul meu), dar el nu este. Și mai departe cum să merg? Dar eu vreau totuși, de exemplu, să-mi fac o galerie, arta să fie promovată, eu vreau să nu se considere că arta îi proastă la noi în Republica Moldova, pentru că aud deseori când vorbesc cu alții din străinătate că la noi nu-i bună arta. Noi avem și artiști buni, dar artiștii buni trebuie să aibă un sprijin.
Vocea Basarabiei: Și totuși, cât cântărește o promisiune și cât de mult mai este predispus astăzi cetățeanul să aplice ștampila în funcție de încrederea pe care o are în politicianul care promite, pentru că nu e atât de ușor să onorezi o promisiune? Ea se face ușor, dar după asta trebuie acoperire, în primul rând, acoperire financiară, dar nu doar financiară, pentru că trebuie și implicare din partea comunității, și o relație bună între administrația publică locală și cea centrală.
Mihaela Motruc: Mă simt un pic și îndurerată pentru asta, dacă sincer, pentru că înainte de votare foarte multă vreme mă gândeam: ce fac eu? Nu că nu merg la vot, pe cine votez și de ce eu ar trebui să votez pe cutare sau pe cutărică, de ce votul meu trebuie să-l susțină, să-i dea un oarecare sprijin, chiar dacă poate o să aibă un procentaj mic? De ce eu trebuie să fac asta? Mie mi-e frică să merg la votare, pentru că mi-e frică mai mult de așteptările pe care o să le am, fiindcă, de exemplu, eu vreau una, dar va câștiga cu totul altcineva. Și mie mi-e frică, pentru că sunt foarte sensibilă, așa că de fiecare dată când mergeam la votare mie îmi era cam greu să aflu care sunt rezultatele. Pe urmă, noi alegem pe cineva și ce o să fie mai departe? Bunăoară, s-au făcut foarte multe chestii și prin oraș. Eu trăiesc la Ciocana, ca să înțelegeți, drumul a fost reparat de foarte multe ori, nu drumul, dar trotuarele, cu pavaj, cu nu mai știu ce și peste câteva luni, în același loc iarăși se repară, peste câteva, iarăși se repară ș.a.m.d. Și multe alte persoane eu cred că tot aceste întrebări și le pun.
Vocea Basarabiei: Iată, problemele pe care le evidențiezi tu ca și alegător, ele se regăsesc în promisiunile celui pe care îl votezi?
Mihaela Motruc: Păi, da, mie mi se pare că de fiecare dată atunci când vin alegerile oamenii promit foarte multe, că totuși ei doresc asta, asta, asta să facă, orașul o să se dezvolte în așa formă și nu mai știu ce chestii pentru noi, pentru sănătatea noastră, pentru confortul nostru, dar, până la urmă, nimic nu se schimbă. Asta-i aiurea doar și mie mi se pare că asta-i o amăgeală, asta-i o manipulare totală, când îi promiți omului că ai să faci orice, îi spui cele mai frumoase cuvinte, tot ce trebuie doar cumva să-i „ungi” urechile și la final omul rămâne dezamăgit: „Eh, iar m-au dus de nas…” Dar știți ce mă întristează cel mai mult? Mă întristează când comunic cu persoane mai în vârstă, care, de exemplu, nu-s mulțumite de anumite chestii, ceea ce se întâmplă în același Chișinău, da, pe străzi, au votat aceste persoane și când vin din nou alegerile tot pe acele persoane au să le aleagă, deși nu sunt mulțumite. Și mie mi-i interesant cum se întâmplă acest lucru, mi se pare că este un joc deja psihologic, care poate fi și sindromul Stockholm, când omul calcă pe aceeași greblă.
Vocea Basarabiei: Și totuși, sunt 28 de candidați doritori să obțină mandatul de primar al municipiului Chișinău, s-ar părea că ai de unde să alegi, adică sunt suficienți oameni?
Mihaela Motruc: Mie mi se pare că noi avem foarte mulți candidați, cred că asta și-i problema, că-s prea mulți candidați, pentru că dacă ar fi un număr mai mic, poate ar fi mai ușor.
Vocea Basarabiei: În turul doi alegi din doi...
Mihaela Motruc: Eu sunt de acord.
Vocea Basarabiei: Iată, ce promisiuni crezi că pot fi îndeplinite de cel care obține mandatul?
Mihaela Motruc: Probabil că eu sunt pesimistă, ca atare încerc să gândesc mai optimist, încerc să cred că totul va fi bine, dar eu nu vreau să-mi creez niște așteptări, pentru că dacă o să-mi creez aceste așteptări eu o să fiu iarăși dezamăgită. Eu o să văd deja pe parcurs, adică omul se vede atunci când el face fizic promisiunile lui, adică și le îndeplinește. Dar acum vă spun că pe mine m-ar deranja cu siguranță dacă oamenii apropiați mie nu ar merge la votare.
Vocea Basarabiei: Iată, dacă cineva astăzi insistă foarte mult că își dorește un peisaj care ar reprezenta Chișinăul, ce ai picta?
Mihaela Motruc: Mai degrabă l-aș întreba ce anume dorește din Chișinău și în care manieră.
Vocea Basarabiei: Dar ce i-ai propune?
Mihaela Motruc: Ce i-aș propune… Probabil, eu aș prezenta Chișinăul prin arhitectura proiectelor lui Bernardazzi, pentru că mie îmi place Bernardazzi și aș picta, de exemplu, Muzeul de Arte, pentru că el a fost proiectat de Bernardazzi sau aș picta Turnul de Apă, ele au fost două la noi în Chișinău, a rămas doar unul care, de asemenea, îmi place foarte mult.