A scris un roman despre aventurile lui ca și consumator de droguri, pe alocuri vesele, dar în esență – triste… iar exemplul propriu al eroului, care se identifică cu autorul cărții, de a-și depăși condiția dependenței și de a descoperi adevărul – e unul dintre cele mai mari merite ale acestei lucrări literare, întitulate destul de poetic – “Prin ninsori”, cu subtitlul “Jurnalul unui dependent”. Este vorba despre transformare de personalitate… despre puterea exemplului și a experienței, care i-ar putea ajuta pe cei care s-au rătăcit pe aceste cărări lunecoase… le poate oferi un bagaj de soluții și instrumente pentru a face față dependenței și a o depăși. Autorul proaspetei apariții bibliografice se numește Eugeniu Kroll.
Vocea Basarabiei: Să vorbim despre un fenomen, un viciu în societate, consumul de droguri. Cum apare această ispită?
Eugeniu Kroll: În timpul de astăzi, acum peste tot își face mendrele era digitală și avem ceea ce avem. Magazinele acestea online pe care le poate accesa orice copil de 10, 12, 13, 14 ani favorizează consumul drogurilor cu mult mai devreme decât înainte și drogurile acum sunt mult mai periculoase decât cele de pe timpuri, deoarece sunt drogurile acestea sintetice de genul sării, care sunt foarte ieftine, accesibile și absolut letale. Timp de doi ani, persoana care le consumă se transformă într-o legumă. Eu nu știu cine ar trebui să dețină controlul și să urmărească, nu-i de competența mea, de competența mea e doar să vorbesc despre asta.
Vocea Basarabiei: Dar când ai început să consumi și de ce, a fost o curiozitate mai întâi sau ce a fost?
Eugeniu Kroll: Da, de fapt, a fost un cocktail din mai multe chestii, dar era prezentă și curiozitatea. Eu de genul meu sunt curios, dar în mare parte, dacă să luăm dintr-o perspectivă psihologică, persoanele încep a consuma droguri pentru a scăpa de stres, a scăpa de o durere și nu neapărat durerea pe care o ai la acel moment, poate fi o traumă din copilărie, poate fi o frustrare, poate fi o durere din cauză că te-a ofensat sau te-a trădat cineva cândva. Pe scurt, cam așa-i. Trebuie să sapi foarte adânc pentru ca să afli care a fost problema care te-a adus la asta.
Când ai o problemă sau o durere în suflet trebuie s-o împărtășești cuiva, să cauți un psihoterapeut sau un prieten, un suflet care să te asculte și să te înțeleagă, nu să cauți alinarea în droguri sau în alcool
Vocea Basarabiei: Și te-a ajutat sau mai mult te-a încurcat acest început de consum de droguri?
Eugeniu Kroll: Mai mult m-a încurcat, deoarece atunci când ai o problemă sau o durere în suflet trebuie s-o împărtășești cuiva, să cauți un psihoterapeut sau un prieten, un suflet care să te asculte și să te înțeleagă, nu să cauți alinarea în droguri sau în alcool, fiindcă asta nu-i o soluție, dimpotrivă, asta și mai mult de încurcă, te bagă și mai tare în ceață.
Vocea Basarabiei: Și cât timp ai consumat?
Eugeniu Kroll: Vreo zece ani.
Vocea Basarabiei: Câți bani ai cheltuit?
Eugeniu Kroll: Nu stau să-i număr acum, că foarte mulți bani, dar nu mai contează banii, contează mai mult sănătatea și timpul pe care l-am pierdut, că timpul nu-l mai recuperezi, asta-i problema.
Vocea Basarabiei: Dar când a venit minutul cela în care ai zis că trebuie să pui capăt acestui nărav?
Eugeniu Kroll: Au fost mai multe momente, dar se întâmplau niște chestii foarte triste, în esența lor erau niște chestii foarte serioase, luam supradoze și mă găseau uneori părinții cu seringa în venă, întins la podele, fără respirație sau în comă. Deci, chestii de astea care dădeau semnale că următoarea doză poate fi ultima, pot să mor și cumva chestia asta un pic mă trezea la realitate.
Vocea Basarabiei: Dar au fost momente când ai pierdut gustul vieții?
Eugeniu Kroll: Da, aveam o depresie profundă, totul mergea așa de intens și de trist spre o prăpastie adâncă și, da, am avut momente când nu mă mai interesa nimic. La 21 de ani eram sigur că nu voi ajunge la 30 și ceea ce făceam atunci voi continua să fac până la sfârșit, fiindcă nu vedeam niciun sens, disperarea mea se acutiza din ce în ce mai mult din cauza consumului de droguri, că la început problema în sine nu era chiar atât de mare, mai apoi m-am ales cu probleme psihologice și traume sufletești și ziceam că nu mai ajung la 30 de ani.
La fiecare persoană care consumă droguri vine un moment cât te izolezi de toți și începi a consuma de unul singur…
Vocea Basarabiei: Consumai de unul singur sau aveai și prieteni?
Eugeniu Kroll: La început, consumam cu prietenii. Aveam un cerc mare de prieteni în tot orașul, atât prin Centru, cât și la Botanica, noi consumam și eram într-o veselie, umblam prin cluburi, chestii-trestii. Mai apoi, la fiecare persoană care consumă, și consumă mult, vine un moment cât te izolezi de toți și începi a consuma de unul singur sau din când în când te mai combini cu unul, cu altul.
Vocea Basarabiei: Și în cluburi se consuma?
Eugeniu Kroll: Foarte mult se consuma în cluburi.
Vocea Basarabiei: Și se mai consumă?
Eugeniu Kroll: Da, da, se consumă chiar mai mult ca înainte.
Vocea Basarabiei: Cine trebuie să supravegheze?
Eugeniu Kroll: Organele de drept, dar, din păcate, cunosc din experiență proprie și din exemple ale apropiaților că chiar reprezentanți ai organelor de drept erau persoanele care aprovizionau dealerii cu heroină pe vremuri, iar acum e încă și mai ușor, că-i aprovizionează cu sare și cu tot rahatul acesta din China, care au efecte dezastruoase. Am văzut recent o fetiță de vreo 13-14 ani, consumatoare timp de doi ani, care nu cred că-și mai revine vreodată, întrucât i-i distrus sistemul nervos, ea nu poate sta pe loc normal și arată foarte strașnic. Mie mi-e jale de copilul cela.
Vocea Basarabiei: Dar deseori se pune întrebarea – cum Moldova ajunge să fie o țară unde se aduc cantități enorme de droguri?
Eugeniu Kroll: Țara noastră e o țară de tranzit prin care se tranzitează drogurile și se aduc foarte multe droguri. Dar cel mai rău e că drogurile actuale sunt mai ieftine, mai periculoase și mai accesibile. Foarte mulți vecini de-ai mei îmi spun că ies noaptea afară la o țigară și văd cum umblă și caută „zaklădcile”, „comorile” pe sub garduri „săpătorii de comori”. Da, orașul e împânzit cu droguri, asta-i problema pe care o avem acum.
Vocea Basarabiei: Și ai scris o carte?
Eugeniu Kroll: Da, am scris o carte despre experiența mea.
Vocea Basarabiei: „Prin ninsori”. De ce „Prin ninsori”?
Eugeniu Kroll: „Ninsorile” fiind o metaforă pentru substanță, fiindcă ea-i ninsoare albă și rece și te bagă în niște zone reci.
Vocea Basarabiei: Ai putea în câteva cuvinte să ne spui ce ai scris și de ce ai scris, despre ce ai scris?
Eugeniu Kroll: Ideea mi-a venit în 2014, când am luat decizia să nu mai consum, în prima perioadă aveam insomnii și în timpul insomniilor celea îi întrebam pe băieții care mă ajutau ce să fac, că nu puteam dormi.
Omul în orice moment se poate schimba și dintr-un narcoman poate să devină un exemplu demn de urmat, o persoană care ajută alte persoane, un sprijin pentru cineva care se află în nevoie.
Vocea Basarabiei: Ai avut coșmaruri?
Eugeniu Kroll: Da, am avut sevraj, am trecut prin niște chestii foarte dureroase și chestiile acestea m-au ajutat să aflu de ce am început a consuma, de ce am pășit pe calea aceasta și încotro mă îndreptam. Deci, cumva cartea aceasta a mea mi-a servit ca un fel de compas. În plus, mi-am zis că am citit atâtea cărți despre droguri și în niciuna nu se spune că există viață fără droguri și există o viață frumoasă și decentă fără droguri. De ce nu se vorbește despre chestia asta? Doar asta nu-i o sentință și, gata, dacă ai consumat…, cum e mentalitatea asta de tip sovietic, îi place să pună pecetea pe oameni că, uite, ăsta a consumat. Nu contează, omul în orice moment se poate schimba și dintr-un narcoman poate să devină un exemplu demn de urmat, o persoană care ajută alte persoane, un sprijin pentru cineva care se află în nevoie. Creștinismul anume despre asta și este, să nu punem pecete pe oameni, dar să ne iubim semenii.
Vocea Basarabiei: Te-am provocat…
Eugeniu Kroll: Da…
Vocea Basarabiei: Ai spus că prima injecție are efectul albinuței.
Eugeniu Kroll: Asta, metaforic vorbind, adică noi așa spuneam „albinuța” sau „ariciul”. Asta era așa, mai mult ca o codificare a seringilor – „albina” sau „aricelul”, asta-i mai mult pe limbajul dependenților.
Vocea Basarabiei: Și încă un capitol – „Întoarcerea fiului risipitor”. Asta ar însemna că ai revenit la viața normală și te-ai debarasat o dată și pentru totdeauna sau au mai fost cazuri când te gândeai că ar fi bine să mai încerci o dată?
Eugeniu Kroll: Mereu există aceste gânduri, nu ești scutit de ele, fiindcă subconștientul tău știe că există o zonă în care tu poți să te întorci.
Vocea Basarabiei: Deci, ai capitulat sau nu ai capitulat?
Eugeniu Kroll: Am capitulat absolut, dar gândurile există, deja îmi rămâne mie să decid dacă cred sau nu în gândurile acestea. Mai ales în prima perioadă existau, acum, după zece ani, în genere nu mai e o variantă chestia asta, știu deja că asta nu aduce la bine, dar în prima perioadă erau gânduri. Și e și normal să ai asemenea gânduri, întrucât atâta timp te-ai ocupat cu asta, ai fugit de realitate și e și normal că o să vrei să te întorci înapoi.
Vocea Basarabiei: Dar povestește și despre necazul părinților.
Eugeniu Kroll: Da, părinții mei au trecut prin necazuri foarte mari. Am avut probleme și cu legea, și de la poliție m-au scos, și ambulanțe venite noaptea, și casa s-a aflat sub urmărire. Au fost probleme foarte mari, maică-mea am observat cum a prins primele riduri din cauza acestor probleme și îmi pare rău…
Am remușcări, încerc cumva să recuperez acum și-mi reușește, și pare-mi-se că mama acum e cea mai fericită mamă din lume.
Vocea Basarabiei: Ai remușcări?
Eugeniu Kroll: Am remușcări, încerc cumva să recuperez acum și-mi reușește, și pare-mi-se că mama acum e cea mai fericită mamă din lume. Acum totul e OK, dar au trecut prin niște momente destul de groaznice, ca și oricare alți părinți. Părinții persoanelor care consumă droguri știu că asta nu-i glumă. Când sădești un pom, ai vrea să-l vezi cum înflorește și dă roade, dar nu cum se ofilește și se duce în neant.
Vocea Basarabiei: Ai putea să ne povestești și din istoria relației tale cu poliția?
Eugeniu Kroll: Cu poliția am avut mai multe episoade…
Vocea Basarabiei: De la dușmani la prieteni, de la prieteni la dușmani, cum a fost?
Eugen Kroll: Vă referiți, dacă am colaborat cu ei vreodată?
Vocea Basarabiei: Da.
Eugeniu Kroll: Nu, n-am avut niciodată ocazia, nu am colaborat, dar cunosc persoane, aveam dealeri care erau aprovizionați cu heroină de către polițiști de la sectorul de poliție de la Ciocana sută la sută. Știu și polițiștii, știu absolut tot, știu istorii și istorii similare cunosc. Drept că asta era în 2012-2010, perioada ceea, dar bănuiesc că lucrurile nu tare mult s-au schimbat.
Vocea Basarabiei: Dar tu zici „bani ușori, scheme simple”, chiar atât de simple sunt aceste scheme?
Eugeniu Kroll: Dar ce-i complicat să cumperi mai ieftin și să vinzi mai scump, mai ales că vin oamenii legii și te protejează și-ți aduc totul? Absolut nimic nu văd în asta ieșit din comun.
Vocea Basarabiei: Unii fac bani mari?
Eugeniu Kroll: Foarte mari bani și e o piață tenebră foarte bine pusă la punct și totul acolo e aranjat. Acum, vă zic, e totul digital, e online, sub protecție sută la sută, sunt magazine protejate și se știe că sunt protejate de persoane destul de serioase, persoane care au greutate. Eu nu prea stau să mă aprofundez în toate chestiile acestea, dar îmi dau seama că o persoană simplă care ar vrea să facă chestia asta, să zicem eu am vrea să aduc 10 kilograme de sare și să le vând, eu poimâine aș fi prins, arestat și băgat pe 25 de ani la închisoare, dar cineva ani de zile lucrează, vinde și totul e OK. Ar trebui să ridice niște semne de întrebarea chestia aceasta.
Vocea Basarabiei: Ce ar trebui să facă autoritățile statului ca să împiedice?
Eugeniu Kroll: Corupția, corupția și iarăși corupția. Avem două probleme – cultura și corupția. Deci, să investim cât mai mult în învățământ, în cultură și să înțelegem la ce duce corupția. Iată acum exemplul Rusiei cred că o să ne fie de folos tuturor, că ei înșiși sunt șocați de ceea ce se întâmplă și sunt șocați din cauză că corupția până la urmă tot lor le-a făcut rău. Și trebuie să ne trezim, statele care au evoluat, care sunt OK sunt state în care corupția la nivel așa de mărunt cum e la noi nu există. Acolo, bănuiesc eu, există o conștientizare a faptului că corupția naște monștri și corupția e în defavoarea noastră. Sper să se schimbe lucrurile cu timpul.
Vocea Basarabiei: Norma legală ar fi bună, dar…
Eugeniu Kroll: …nu funcționează.
Vocea Basarabiei: Pentru cine funcționează, da?
Eugeniu Kroll: Da, în favoarea cui funcționează.
Eu sunt fericiți doar pe momentul consumului dintr-o euforie, că așa-i stimulată glanda pineală, dar, de fapt, nu, drogurile nu aduc fericire și sunt alte lucruri pentru care merită să trăiești și pentru care merită să lupți.
Vocea Basarabiei: Dacă ar fi să mergi să discuți cu adolescenții, cu liceenii din clasele X-a, a XI-a, a XII-a, ce sugestii le-ai da?
Eugeniu Kroll: Să caute în viață alte plăceri, că ele sunt foarte multe. În genere, cea mai mare plăcere e o competiție cu tine însuți. Azi să fii mai bun ca ieri, dar mâine să fii mai bun decât azi. Și în orice domeniu, fie că scrii, fie că pictezi, fie că faci o sport, deci să cauți plăcere în lucrurile simple ale vieții, nu în toate chestiile acestea efemere, căci substanțele acestea niciodată nu au făcut oamenii fericiți, eu nu am văzut oamenii fericiți care consumă. Eu sunt fericiți doar pe momentul consumului dintr-o euforie, că așa-i stimulată glanda pineală, dar, de fapt, nu, drogurile nu aduc fericire și sunt alte lucruri pentru care merită să trăiești și pentru care merită să lupți.
Vocea Basarabiei: Dar în rândul tinerilor am auzit și idei de felul că „lăsați-ne măcar să probăm”.
Eugeniu Kroll: Dar de ce să nu te duci să probezi altceva? Bunăoară, de ce să nu probezi să scrii o carte sau altceva? Eu deseori îmi pun întrebarea – de unde aveam în mine dorința aceasta distructivă, de ce să nu mă duc să încerc un suc fresh cu vitamine, de ce să nu mă duc să practic ceva interesant, să mă ocup cu yoga, să meditez etc.? Sunt atât de multe lucruri bune și productive în viață, care se poate de făcut, dar noi ne focusăm pe toate tâmpeniile acestea – să bem alcool, să fumăm țigări, să ne drogăm… Iar cineva face bani pe asta. Eu îmi spuneam mie însumi: Tu ești un prost, cineva își cumpără Caen-uri pe spatele tău, dar tu umbli și furi, și nu știu ce mai faci, doar ca să le aduci bani și să-ți distrugi de bunăvoie sănătatea. Vă dați seama ce ființă irațională e omul – își distruge sieși sănătatea, îmbogățește pe alții și, într-un final, cu gândul că o să scape, o să fie fericit. Nu, nu ești fericit, frate, te așteaptă un final foarte trist.
Vocea Basarabiei: Acum ești fericit?
Eugeniu Kroll: Acum, da, sunt mega-fericit, sunt cel mai fericit. Nu o zic de dragul radioului, eu în fiecare zi mă trezesc de dimineață, meditez vreo 5 minute și mulțumesc că simt energia aceasta care circulă prin mine – am 30 de ani, eu am ajuns la 30. Asta-i foarte important, eu credeam că n-o să ajung, dar am ajuns într-un final și sunt foarte bucuros. Simt binecuvântarea aceasta a vieții curate, sunt curat și intențiile mi-s curate, și sângele mi-i curat, și creierul mi-i curat, și eu mă simt bucuros că sunt așa.
Există viață fără droguri și este o viață minunată!
Vocea Basarabiei: Și ai scris această carte, cine ai vrea să fie cititorul?
Eugeniu Kroll: Cititorul? Să fie toți – și acea mamă care-i disperată, că fiul ei consumă droguri, și acel fiu care consumă și nu știe dacă există vreo scăpare, și acel frate care ar vrea să nu mai consume și, în genere, o persoană care ar vrea să aprecieze ceva nou. Eu am mizat pe faptul că fac ceva inovativ pentru Republica Moldova, e un subiect nou în literatură, cel puțin un subiect ce ține de dependență, m-am străduit să fiu original și sper cineva să aprecieze faptul acesta, dar nu acesta a fost scopul suprem. Scopul suprem este să ajungă la tineri, și nu doar la tineri, în general, la persoanele care consumă, că există viață fără droguri și este o viață minunată.
Vocea Basarabiei: Și care sunt prioritățile pentru tine acum?
Eugeniu Kroll: Pentru mine, cel mai important în toată povestea aceasta e să rămân curat și să ajut pe alții, acestea-s prioritățile mele de bază, să împărtășesc experiența mea ca să servească drept model pentru alți dependenți de droguri că se poate de recuperat, se poate de spus „stop!” și se poate de schimbat viața în bine. Deci, totul e posibil, totul depinde doar de persoana ta, dacă tu ai dorință să te schimbi și tu ești gata să faci ceva pentru asta, tu o să încerci și o să-ți reușească. Asta-i o lege a Universului, așa funcționează, dar dacă tu vrei să stai pe două scaune, n-o să poți să stai pe două scaune, chestia asta-i prea puternică. Dependența e ca Mike Tyson, ca și cum te-ai băga în ring cu Mike Tyson și oricum o vei lua peste nas, întrucât el e mai puternic. Asta-i cam așa, se știe.
Vocea Basarabiei: Și ce ți-ai dori acum cel mai mult?
Eugeniu Kroll: Să continui anume așa, nu vreau nimic mai mult decât așa cum e acum, mereu să simt stabilitatea pe care o simt acum și să rămână totul așa cum este acum.
Eu primul an după recuperare nu am lucrat, dar apoi am început să lucrez. În prezent, am o afacere, viața mea s-a schimbat totalmente…
Vocea Basarabiei: Ți-ai găsit un job?
Eugeniu Kroll: Da, demult. Eu primul an după recuperare nu am lucrat, dar apoi am început să lucrez. În prezent, am o afacere, viața mea s-a schimbat totalmente, sută la sută, s-a întors cu tălpile în sus de 3 ori, de 3 ori la 360 de grade. S-a schimbat radical, sunt căsătorit, gestionez o mică afacere, călătoresc, deci mă strădui să fac lucruri frumoase.
Vocea Basarabiei: Deci, viața poate fi frumoasă, dar depinde de persoană cât de puternică este, cât de inteligentă este, cât de mult își poate insufla această încredere?
Eugeniu Kroll: Aici nu e vorba doar de puternic, mai mult e vorba de încredere și de acțiuni. Trebuie să acționăm, e una să crezi și să te gândești și alta e să iei și să faci, să asculți și mereu trebuie să iei de la persoanele cele mai bune, care au reușit, te uiți la ei, vorbești cu ei, îi întrebi pe ei, te sfătui cu ei și tinzi să fie ca ei.
Vocea Basarabiei: Dar până a scrie această carte – „Prin ninsori. Jurnalul unui dependent” -, câte cărți care au abordat această problemă ai citit?
Eugeniu Kroll: Practic le-am citit pe toate. Eu am vrut să fac versiunea mea și ideea de bază de la care am început era că în toate era un gust amar, terminai de citit cartea și parcă îți lăsa un gust amar. Oare e chiar atât de trist? Și eu ziceam că nu-i atât de trist, da, este tristețe, fiecare are drama sa, sunt sigur că fiecare persoană a trecut prin ceva, nu neapărat prin dependența de droguri, sunt persoane care au trecut prin experiențe destul de triste, dar viața merge mai departe. Eu am vrut să dau o speranță prin această carte și să aduc o rază de lumină. Da, cărțile pe care le-am mai citit, într-adevăr, sunt o mulțime de cărți pe marginea acestui subiect, dar a mea cred eu că nu-i dintr-o dorință egocentrică, ci mai mult așa, dintr-o convingere și m-am străduit să fiu original și să dau o rază de speranță.
