Un motiv frecvent al discursurilor guvernanților din ultimele luni e acela că avem o armată pricăjită și că timp de trei decenii conducătorii anteriori n-au investit în Armata Națională. Actualii guvernanți subliniază, ori de câte ori au ocazia, că precedenții conducători nu au vrut să avem o armată serioasă, ei fiind preocupați de alte chestiuni.
Într-adevăr, după invadarea Ucrainei de către Rusia, în februarie 2022, e normal să ne preocupe starea forțelor armate. Deși, dacă ne gândim mai bine, preocuparea asta ar fi trebuit să fie constantă chiar din anul 1992, când Rusia, sub pretextul apărării Transnistriei, a intervenit în conflictul de pe malurile Nistrului și, de ce să nu recunoaștem asta?, a impus Moldova să semneze niște documente favorabile regimului de la Tiraspol.
Ei bine, care e starea Armatei Naționale acum? E de-a dreptul întristătoare, cum e lesne de presupus. E clar că nimeni dintre noi nici nu a avut mari iluzii legate de armata moldovenească, dar chiar și așa, recentul top al armatelor lumii, realizat de Compania Global Firepower, e în măsură să ne decepționeze profund. Așadar, într-un clasament cu 145 de state, R. Moldova e pe locul 143, depășindu-le doar pe Benin și Bhutan. Suntem deci la coada cozilor, într-o situație deplorabilă. E limpede că o invazie rusească ne-ar strivi în doi timpi și trei mișcări.
La sfârșitul anului trecut, președinta Maia Sandu a spus că actualmente nu există riscuri la adresa securității și integrității teritoriale ale R. Moldova. Măi să fie! Dar în zona noastră lucrurile se pot oricând schimba. Și a mai spus președinta iată ce: Depunem eforturi acum de a întări sistemul de apărare, avem și unele rezultate, dar minuni nu putem face peste noapte…
Ce să zic? E bine că avem niște rezultate. Ar fi curios să le vedem și noi. O fi vorba de cele 10 transportoare Piranha oferite de Germania? E OK, dar e mult prea puțin. Dar și aceste transportoare deloc înfiorătoare au provocat imediat supărarea Tiraspolului. Se pare că nici Rusia nu se bucură. Da, trebuie să ne întărim armata, fără doar și poate, dar o putem întări într-atât de mult încât să rezistăm singuri unei invazii rusești? Mă îndoiesc. Deci ar trebui să ne gândim de pe acum cine ne va sări în ajutor în caz de forță majoră și ce facem cu regiunea transnistreană pro-rusă…
