Vreau să spun din capul locului că am toată stima pentru bătrâni, pentru oamenii de vârsta a treia. Acest respect e alimentat parțial și de faptul că – având 54 de ani – mă apropii și eu vertiginos de zona bătrâneții. Așadar, stima mea nu poate fi pusă la îndoială, unde mai pui că sunt scriitor, adică un om care evită radicalismele și discriminările. Am totuși un reproș pentru câțiva oameni de vârsta a treia și nu doar pentru ei
Vasăzică, în Parcul Ștefan cel Mare sunt organizate de la o vreme niște dansuri pentru oamenii vârstnici. Deși e un afiș acolo pe care scrie DIALOG ÎNTRE GENERAȚII, adevărul e că numărul tinerilor care vin să danseze acolo e foarte mic. Dar altceva voiam să spun.
Firește că oamenii de vârsta a treia trebuie să se distreze. Firește că e nevoie să mai iasă din casele lor și să comunice între ei. Firește că toată societatea trebuie să-i ajute. Cu toate acestea, repet, am un reproș.
Eram într-una din zile în parcul Ștefan cel Mare cu un oaspete din Olanda, am luat niște cafele de la un butic și ne-am așezat pe o bancă să le savurăm pe îndelete. Ei bine, n-a putut să ne simțim ok, nici să discutăm nestingheriți. Dinspre havuz, acolo unde dansau oamenii de vârsta a treia, se rostogolea spre noi, din câteva boxe, o melodie asurzitoare a formației Laskovîi Mai. Pur și simplu, parcul era cotropot de muzica aceea, nu puteai să discuți în liniște, erai obligat să suporți melodia asurzitoare.
Și aici, în mod normal, apar niște întrebări. Dacă nu-mi place Laskovîi Mai, de ce sunt impus să-i ascult șlagărele în celălalt colț al parcului? Fiind un loc public, un loc al tuturor, de ce parcul trebuie să fie la cheremul cuiva, fie chiar și a unor oameni de vârsta a treia? Sau trebuie să fugim din parc doar pentru că cineva dansează acolo? În definitiv, stimabililor, de ce nu dați muzica mai încet? N-ar trebui vârsta venerabilă să vă facă mai delicați, mai respectuoși? Sunt doar niște întrebări. Poate nu am dreptate. Voi ce credeți, stimați ascultători ai Vocii Basarabiei?
