A început să studieze naiul de la vârsta de 8 ani. Inițiativa de a cânta la nai îi aparține mamei, Adriana de la început fiind sceptică în legătură cu acest instrument. Totuși, după o perioadă de timp s-a îndrăgostit de nai și nu se mai desparte. Adriana Babin a reușit să câștige mai multe premii importante în România, Ucraina, Republica Moldova și să participe la festivaluri prestigioase din lume, precum „Un Violon Sur le Sable” din Franța, „Moscow Meets Friends” la Moscova și multe alte evenimente organizate în Marea Britanie, Bulgaria, Serbia și România. Interlocutoarea Valentinei Ursu vorbește despre cele mai frumoase momente din carieră și cât de mult studiu este necesar performanței.
Vocea Basarabiei: Vorbim despre locul și rolul tinerilor în societate. În societatea Republicii Moldova cum se manifestă tinerii astăzi, ce vor și ce pot?
Adriana Babin: Cu siguranță nu sunt lucrurile celea la care ne așteptăm. Eu nu știu, la ai mei 22 de ani încă fac parte din categoria tinerilor, însă din cauza feedbackului, din cauza vieții pe care o am în spate am puțin alte viziuni.
Vocea Basarabiei: Care sunt aceste alte viziuni?
Adriana Babin: În primul rând, o să exemplific foarte direct. Nu pot să înțeleg toate aceste distracții de seară, dacă pot să le zic așa. Totodată, de foarte multe ori mi se reproșează cumva că am ajuns până la 22 de ani și am făcut foarte multe concerte, spectacole, unde s-au dus copilăria și adolescența? Ei bine, eu cred că un adolescent care își dorește un viitor ar trebui să fie gata să-și ofere adolescența pentru o carieră, un viitor, asta e ceea ce ne așteaptă în viitor. Este și vorba aia foarte-foarte bună: Cum îți așterni, așa o să dormi. Cred că asta e valabil și pentru tinerii din ziua de azi.
Vocea Basarabiei: Dar tânărul trebuie să aibă pe cineva care să-l ghideze sau el de unul singur trebuie să-și ia soarta în mâinile lui, să știe ce vrea, să știe de ce vrea, să știe cum să-și propună scopul și cum să atingă acest scop?
Adriana Babin: Tânărul trebuie să aibă idolii corecți, persoanele care îl inspiră corect. De aceea în zilele noastre pe care le avem pline de social media și influenceri, și tot felul de felul de oameni care se dau drept persoane inspiraționale pentru tinerii noștri, cred că e o chestie foarte greșită.
Vocea Basarabiei: Vloggerițe, bloggerițe, cine mai sunt astăzi modele pentru tine?
Adriana Babin: Exact, sunt niște persoane care au reușit cumva să iasă în evidență fără a avea, de fapt, o carieră în ceva de succes și fără a fi oameni foarte cărturari, dacă putem să facem o generalizare. Persoanele spre care ar trebui să tindă tânărul de azi cu siguranță începe de la familie, ar continua – de ce nu? – cu cineva din profesori, cineva din profesorii lor de la facultate, pentru că o persoană ajungând profesor sau profesor universitar îți dai seama că are o grămadă de chestii importante în backgroundul lui.
Vocea Basarabiei: Dar este un vlogger, un blogger care îți inspiră încredere?
Adriana Babin: Cu siguranță sunt, pentru că, evident, ca orice om din secolul XXI am și eu Instagram, Facebook ș.a.m.d. și urmăresc pe cineva, dar cred că, de obicei, sunt jurnaliștii. Chiar urmăresc câțiva din TV, care au fost prezentatori TV, care poate mai activează sau nu, dar pe care îi respect tare mult și cred că transmit chestii importante.
Vocea Basarabiei: Uite, ai zis că tânărul are nevoie de un reper, de un model și modelul acesta deseori se credea că este preotul, că este profesorul, că este mama, că este tata, că este doctorul, că este altcineva, iar acuma deseori tinerii sunt întrebați dacă au modele în rândul politicienilor.
Adriana Babin: Ar putea să aibă, de ce nu? Noi am putea considera model o persoană nu neapărat luând în considerare tot backgroundul acelei persoane. De exemplu, am văzut un politician care a făcut un proiect de lege super-fain care ajută elevii, studenții să plece la studii, să facă proiecte internaționale, de ce nu ar putea fi și acel politician un idol pentru un adolescent?
Vocea Basarabiei: Dar câți tineri sunt azi aleși ai poporului în parlament?
Adriana Babin: Sincer, nu pot să zic, chiar nu știu, cunosc câțiva, dar nu pot să dau un număr exact.
Nu neapărat îmi place politica, îmi place ideea de a putea schimba ceva.
Vocea Basarabiei: Dar te-ai gândit vreodată că e bine să cochetezi cu politica?
Adriana Babin: Cu siguranță e bine! Bine, nu neapărat îmi place politica, îmi place ideea de a putea schimba ceva. Cred că vorbesc acum și de activism, și de alte activități din astea extracurriculare, extrașcolare.
Vocea Basarabiei: Ți-ar plăcea mai mult să vorbește despre arta politicului sau despre politica artei?
Adriana Babin: Vai, ce întrebare bună?! Cred că despre arta politicului. Da, bine, să fii politician nu e atât de simplu, după părerea mea. Dacă ne uităm la interviurile politicienilor, ne dăm seama că în spatele acelor discursuri se află zile, ore, săptămâni, luni de învățare, de cum trebuie să vorbești în public, cum trebuie să reușești să influențezi o masă, deci e și aceea o artă.
Eu cred că Moldova, teoretic vorbind, ar fi o țară absolut extraordinară, dacă ar veni oamenii înapoi.
Vocea Basarabiei: Cu regularitate tinerilor li se amintește din partea celor vârstnici că voi sunteți viitorul, voi trebuie să vă luați soarta în mâini, voi trebuie să știți care e ziua de mâine a acestei palme de pământ. Unde vedeți locul Republicii Moldova? Geopolitica 31 de ani a fost un subiect care s-a discutat și în bucătărie, și pe stradă, și peste tot, în campaniile electorale. Voi unde vedeți locul acestui stat?
Adriana Babin: Eu cred că Moldova, teoretic vorbind, ar fi o țară absolut extraordinară, dacă ar veni oamenii înapoi. Dacă ar veni oamenii înapoi, cred că nici nu ar trebui să vorbim despre unde vedem noi locul Republicii Moldova, pentru că am zice: „Aici e super-super-bine”. Așa și o să fie, dacă ar veni oamenii înapoi. Acest „dacă”, însă e foarte-foarte mare, pentru că probabilitatea să vină oamenii înapoi e foarte mică.
Vocea Basarabiei: Dar tocmai semenii tăi sunt cei care cel mai repede își fac valiza și iau calea străinătății. De ce?
Adriana Babin: Sunt neinspirați, neîncrezuți în viitor, probabil acesta ar fi răspunsul.
Vocea Basarabiei: De ce nu pun umărul ei ca să facă să fie credibil acest loc de baștină?
Adriana Babin: Cred că așa am fost educați. Eu cred că fiecare acțiune, gest, tot ce se întâmplă, de fapt, cu tinerii noștri are rădăcini foarte și foarte adânci din copilărie, iar acele rădăcini foarte și foarte adânci au fost puse acolo de părinții noștri care au și ei rădăcini foarte și foarte adânci, care au fost puse de părinții lor. Adică, totul vine cumva din generații foarte-foarte înapoiate, de acolo, zic. Noi știm foarte bine care a fost istoria Republicii Moldova, ce s-a întâmplat, de cine am fost asupriți, cuceriți și tot așa mai departe. Asta are și ea o importanță foarte mare, dacă până acum vorbim de Republica Moldova ca de un stat care, de fapt, direct nu face parte din Uniunea Europeană. Știți, este o tehnică tare faină la psihologi, care se numește vizualizare, noi dacă am reacționa la Republica Moldova ca la un stat care face, cel puțin în teorie, în imaginație face parte din Europa, cred că am vedea și această bucățică mică de pământ prin alți ochi, pentru că am vedea mai multe posibilități. Adică, oamenii văd Vestul ca pe o oportunitate, dacă, din nou, ar vedea Moldova, cel puțin imaginativ, ca un stat care face parte din Europa, poate ar vedea și aici mai multe posibilități.
Vocea Basarabiei: Dar pentru că ai avut ieșiri multe din Republica Moldova și mai continui să te afli peste hotare, câți ani i-ar trebui Republicii Moldova să ajungă la acele standarde, la acea mentalitate, la acea situație de acolo?
Adriana Babin: Răspunsul la această întrebare cred că e tare-tare dureros și o să fie de acord cu mine mai mulți, dar e nevoie de foarte mulți ani. Desigur, cred că ar trebui să înceapă totul din școli, de la grădiniță, de la sistemul educațional, să începem de acolo, de la rădăcinile acelea, de acolo ar începe toată schimbarea în Republica Moldova, nu cred că începe neapărat de la parlament, cu idei de legi, să facă infrastructură. Dacă rădăcina aceea o să rămână cea de acum 150 de ani, nu cred că se schimbă multe.
Faptul că la noi sunt mult mai mulți care sunt foarte ușor de manipulat ne sugerează că ar trebui de început o reformă în învățământ, de la aceeași creșă, grădiniță ș.a.m.d.
Vocea Basarabiei: Până la urmă, se consideră că sunt valoroși cei 7 ani de acasă, cei 12 ani de școală și studiile post-liceale, cele universitare. Parcă e suficient timp ca omul să-și dea seama ce vrea și unde e bine, unde e mai puțin bine și unde e manipulare, și unde e dezinformare, și unde e adevăr, și unde nu e adevăr, e ușor astăzi să te dezmeticești, ținând cont că atâția factori influențează asupra realității?
Adriana Babin: Nu e neapărat ușor, pentru că oamenii super-inteligenți oricum au să știe mereu să manipuleze și să-i facă pe cei mai puțin inteligenți să gândească așa cum vor ei. Cred că e o chestie tare firească, nu neapărat bună, dar e firească, pentru că chestia asta se întâmplă și în Europa și un exemplu bun fi, bunăoară, să intri într-un market și să vezi prețul acela de 6,99. Asta e și ea o manipulare pentru oamenii care n-au făcut poate economie, business, administrare etc. Faptul că la noi sunt mult mai mulți care sunt foarte ușor de manipulat ne sugerează că ar trebui de început o reformă în învățământ, de la aceeași creșă, grădiniță ș.a.m.d.
Vocea Basarabiei: Ce trebuie de făcut în acest domeniu al educației?
Adriana Babin: Poate ar trebui să ne inspirăm de la niște țări foarte dezvoltate din Europa.
Vocea Basarabiei: Care anume?
Adriana Babin: Olanda este o țară foarte dezvoltată și Suedia. Știu că sistemul lor lucrează foarte și foarte bine. Un exemplu de cum funcționează sistemul lor, de fapt, nu știu dacă e despre educație, dar, de exemplu, tu primești o amendă, amenda ta depinde de salariul pe care îl ai, adică nu e o amendă fixă pentru toți, amenda e gândită în așa fel încât să te afecteze. Vă dați seama, eu având, să zicem, un salariu de 10 mii de euro, amenda ceea de 100 de euro n-o să mă afecteze cu nimic, pe o persoană care are un salariu de o mie de euro are s-o afecteze mai mult. Și vorbesc despre țările acestea, pentru că am fost acolo. Țările scandinave sunt niște țări minunate, care se bucură de o societate sănătoasă, psihic stabilă. Știm cu toții și, de fapt, s-a și declarat că oamenii din Danemarca sunt cei mai fericiți oameni.
Vocea Basarabiei: Dar Adriana când a fost fericită și cum definești această noțiune de fericire?
Adriana Babin: Dar eu încerc mereu să fiu fericită. Probabil fericirea mea vine de la faptul că atunci când văd că se întâmplă o chestie, încerc să mă gândesc la cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla, văd că nu s-a întâmplat și zic: păi, eu sunt fericită, nu s-a întâmplat cel mai rău lucru posibil din această situație. De aceea mă consider un om foarte fericit aproape tot timpul.
Vocea Basarabiei: Hai să vorbim despre talentul și vocația Adrianei. Cum își valorifică personalitatea, cum se pune în valoare?
Adriana Babin: Eu încerc acum să fac ceea ce fac și alți influenceri, dacă putem să le zicem așa, încerc să învăț și să educ prin online societatea noastră, lucru care nu este atât de ușor, dar cred că este cel mai accesibil în secolul XXI, secolul tehnologiilor, încerc acolo să-mi valorific talentul, abilitățile, capacitățile.
Vocea Basarabiei: Concret ce faci?
Adriana Babin: Postez filmulețe educative, care învață oamenii despre muzică clasică, care învață oamenii despre nai, despre ce poate face naiul, despre studiile de peste hotare, care sunt posibilitățile studenților și tot așa.
Vocea Basarabiei: De ce te-ai împrietenit cu naiul?
Adriana Babin: Pentru că a vrut mama să mă împrietenesc cu el.
Vocea Basarabiei: Și vrerea mamei a fost și dorința Adrianei?
Da, dorința mamei s-a transformat în dragostea vieții Adrianei, cam așa ceva.
Vocea Basarabiei: Și ce înseamnă să fii de genul feminin cu naiul în mână?
Adriana Babin: Ați pus sare pe rană acum, pentru că am și revenit recent de la o întâlnire unde mi-au și reamintit de niște, nu știu cum să le zic…
Vocea Basarabiei: Stereotipuri?
Adriana Babin: Certuri, acuzații la adresa mea ca naistă, că am luat, că am făcut, și persoana respectivă a spus: „Păi, uite, câțiva bărbați, dar nu pot să sufere o femeie care face și care duce, și care trage încolo și încoace”. Da, dar nu e vorba doar de mine, cu siguranță în orice domeniu femeile au fost discriminate, bine, dar asta sună foarte dramatic, dar, de fapt, așa și este. Bărbații mereu au fost cumva luați ca niște creaturi mai inteligente…
Vocea Basarabiei: Mai puternici.
Adriana Babin: Exact, mai capabile, dar mai puternice sunt, de fapt, doar fizic.
Vocea Basarabiei: Și se dovedește tot mai mult că femeile au suficientă putere ca să demonstreze că se pot afirma în orice domeniu?
Adriana Babin: Da! Femeile sunt superbe.
Vocea Basarabiei: Și vei rămâne cu naiul prietenă pentru cât timp?
Adriana Babin: Eu sper că pentru toată viața și o să fac tot posibilul să rămână prietenul meu toată viața, nu doar prietenul, și tovarășul meu de concerte, de job, de orice fi, că dacă, Doamne ferește, nu-mi iese cariera mea solistică, oricum mă duc și o să profesez ca profesor sau cine mai știe ce, dar nu vreau să-l las.
Vocea Basarabiei: Pe care din scene ți-ai dori să ajungi?
Adriana Babin: Vreau tare mult să cânt cu Berliner Philharmoniker, adică Filarmonica din Berlin, cu Orchestra lor Simfonică, vreau tare mult să cânt la LA Bowl, cred că așa se numește, pentru că acolo e Orchestra Simfonică dirijată de Dudamel, care e unul din cei mai cunoscuți dirijori de muzică clasică din lume. Sunt foarte multe țări și locuri, dar cred că cel mai important ar fi Sydney Opera House din Australia. Am senzația că, dacă ajung acolo, cumva am zis că, gata, le-am făcut pe toate.
Vocea Basarabiei: Ce frumos! Vise care se pot realiza cu efort, cu transpirație, dar și cu multă satisfacție.
Adriana Babin: Dă Doamne așa să fie! Toate lucrurile care se întâmplă spre bine, și eu așa cred, dacă ai un scop, cumva toate lucrurile care se întâmplă până în momentul în care tu îți atingi scopul oricum sunt pași pe care trebuie să-i treci ca să ajungi acolo.
Vocea Basarabiei: Ce sfaturi are Adriana pentru tineri?
Adriana Babin: Faceți ce vă place, nu vă uitați ce zic alții, dacă voi ați vrut să faceți construcții, orice vă vine prin cap, absolut nu ascultați pe nimeni, atât timp cât nu vă face rău pe plan de sănătate, spiritual, mental ș.a.m.d.
Vocea Basarabiei: Un om erudit e un om prețuit?
Adriana Babin: Cu siguranță că e prețuit, în special în era informațională pe care o avem, informația costă cei mai mulți bani.
În Republica Moldova văd tare multe calități care îmi plac și care nu le mai pot găsi nicăieri la alți oameni din alte țări, precum ar fi ospitalitatea și dragostea.
Vocea Basarabiei: Dar în societatea Republicii Moldova vezi mai multe calități sau și defecte?
Adriana Babin: În Republica Moldova văd tare multe calități care îmi plac și care nu le mai pot găsi nicăieri la alți oameni din alte țări, precum ar fi ospitalitatea și dragostea. Eu când eram în Olanda și vedeam moldoveni, sincer, aveam senzația că trebuie să-i cuprind, să le zic: „Eu tot îs din Moldova! Ce faceți, de unde sunteți?” Așa și a fost de câteva ori, am și cunoscut niște oameni de pe la Călărași, nici nu mai țin minte de unde, dar treaba asta cred că nu o au europenii, eu nu cred că un italian se duce în Germania și vede alt italian și așa se simte de parcă e fratele lui, asta e chestia pe care o admiri cel mai mult la moldoveni. Din defecte, vai, cred că ar fi foarte-foarte multe, nu începem să le enumerăm acum, dar…
Vocea Basarabiei: Dar merită măcar câteva să le spunem…
Adriana Babin: Cred că moldoveanul e destul de lenos, așteaptă să i se dea totul de-a gata, se simte de parcă toți îi sunt datori. Știți, oamenii aceștia care stau pe canapea și zic: „Parlamentul așa a decis, vai-vai, de aia eu n-am bani; Președinta asta, că nu a făcut bine, că gata, că din cauza aia noi trebuie să mergem să prășim mâine…”. Dar, de fapt, nu, problema e în ei. Când ceva nu-ți place – te miști, te ridici de pe canapea și faci ceva ca să schimbi lucrurile.
Vocea Basarabiei: Ți-ai dori să ajungi președinta Republicii Moldova?
Adriana Babin: Nu știu dacă mi-aș dori, dacă m-ar vota, m-aș duce, dar nu pot să zic că e un vis.
Vocea Basarabiei: Dar ce ai face dacă ai ajunge la cârma Republicii Moldova?
Adriana Babin: Habar nu am, îmi pare că e un job, cel mai complicat job pe care poți să-l ai.
Vocea Basarabiei: Dar despre Maia Sandu ce părere ai?
Adriana Babin: Mie îmi place, sincer, mie îmi place, pentru că, eu fiind un om care a tins mereu spre partea aia de Europă, eu văd că noi încercăm să tindem și mai mult spre partea aia de Europă și mie îmi convine tare mult poziția asta.
Vocea Basarabiei: Și pe final, cu ce asemeni Republica Moldova, cu ce o compari?
Adriana Babin: Cu un strugure de poamă ale cărui bobițe au gusturi foarte și foarte diferite, fiecare bobiță are un gust diferit – una-i mai amară, una-i mai dulce, una-i coaptă, iar alta-i răscoaptă…
Vocea Basarabiei: Și asta ar însemna că se vede și o divizare a societății?
Adriana Babin: Da, suntem foarte-foarte multilaterali și chiar și păturile sociale sunt multe. Moldova e foarte diferită din toate punctele de vedere, puțin cu partea aia rusă, puțin cu partea europeană, avem și americani, turci, nu știu de care, care au venit să-și facă studiile, adică suntem foarte-foarte diferiți.
Eu chiar recent vorbeam cu soțul meu, care e pro-Unire, eu sunt neutră și îmi pare tare rău că zic treaba asta, dar cred că n-am avut timp să mă documentez destul, de aia sunt neutră, dar dacă s-ar uni, eu nu aș fi contra.
Vocea Basarabiei: Tu ai vorbit atât de mult despre integrarea europeană, iar unii semeni de-ai tăi vorbesc despre reunirea celor două maluri ale Prutului. Subiectul acesta este actual?
Adriana Babin: Eu chiar recent vorbeam cu soțul meu, care e pro-Unire, eu sunt neutră și îmi pare tare rău că zic treaba asta, dar cred că n-am avut timp să mă documentez destul, de aia sunt neutră, dar dacă s-ar uni, eu nu aș fi contra. De ce nu? Adică eu sunt cam lejeră la tot ce se întâmplă în politică, atât timp cât știu că nu se întâmplă ceva rău, dar dacă ne-am uni nu cred că s-ar întâmpla ceva rău.
Vocea Basarabiei: Dar ce știi despre România?
Adriana Babin: Luând în considerare că îmi fac studiile acolo, România e o țară minunată, e foarte-foarte mare și soțul meu face afaceri. El mereu îmi zice: „Adriana, îți dai seama, să nu poți, presupunem, să-ți vinzi produsul sau servicii, să oferi servicii nu la palma asta de pământ cu un milion și ceva de oameni, care sunt în Republica Moldova, dar la toate 5 milioane sau câte persoane sunt în România?”.
Vocea Basarabiei: 500 de milioane, piața Uniunii Europene, în România sunt 18-20 de milioane.
Adriana Babin: Vai, asta e extrem de mult! Adică ai o piață de desfacere uriașă, și chiar și ca muzician aș putea zice treaba asta, tu n-ai mai face concerte pentru cei un milion și ceva care cred că au rămas acum în Republica Moldova, ai face pentru zeci de milioane.
Vocea Basarabiei: Dar unde îți place cel mai mult să faci concerte?
Adriana Babin: La Chișinău, la Palatul Național și în piață, sunt locațiile mele preferate de concerte. Eu cred că aș putea să schimb concertele din Europa pentru astea de la Palat și din Piața Marii Adunări Naționale.
Vocea Basarabiei: Pe cine ai vrea să îi ai spectatori?
Adriana Babin: Pe toți conaționalii noștri, eu ador moldovenii. Țin minte, anul 2021, când era vorba de pandemie, trebuia să facem concertul pentru Ziua Independenței și aveam repetițiile în Piața Marii Adunări Naționale, eram în fața Orchestrei Teleradio-Moldova, cu dl Gheorghe Mustea, și toate mașinile treceau pe alături, când era semaforul roșu oamenii își dădeau geamul jos, ne ascultau și fluierau, strigau ceva. Doamne! Cel mai fain sentiment pe care l-am avut vreodată, a fost de nedescris, mai și bătea vântul în fața mea, eu mă uitam la Arcul de Triumf. E cea mai faină chestie care i se poate întâmpla unui artist…
