Arțagul, țâfna, rânza! Iată ce-i împiedică pe mulți politicieni să separe atitudinea (critică, ostilă, invidioasă, pizmașă etc.) față de partidul de guvernământ și disponibilitatea lor (sinceră ori nu prea, romantică ori eminamente pragmatică) să contribuie la încetățenirea ireversibilă a opțiunii proeuropene – ideal politic, ce a reușit să spargă, miraculos, ca un ghiocel, asfaltul propagandei antioccidentale, dar încă nu este nici pe departe în siguranță (oricât de optimiste ar fi rezultatele sondajelor, ce ar putea fi și mai încurajatoare, dacă ar lua în calcul diaspora progresistă prin definiție).
Firava tendință ascendentă e încă în pericol. Pentru că vin peste ea mistreții lui Putin, care scot flăcări pe nări, răscolesc pământul cu râtul și copitele, conștienți de momentul decisiv, de ultima lor șansă să stăvilească ieșirea moldovenilor din țarcul sovietic. Nici mai mult, nici mai puțin. Invazia lui Putin în Ucraina, care zilnic produce tragedii și pagube irecuperabile, le-a complicat misiunea. Lumea întreagă (la minte) demult și-a dat seamă că motivațiile fanteziste despre apărarea valorilor tradiționale și misionarismul slavilor (încuviințat, chipurile, din ceruri) nu justifică în niciun fel prăpădul, prăpastia spre care este împinsă omenirea de către proaspăt reîntronatul Roșu Împărat. Pe de altă parte, misiunea distructivă a turmei de mistreți o înlesnesc stările de DISPERARE, FRICĂ și LEHAMETE, ce se strecoară în sufletele omenești. Prin urmare, sunt cu atât mai iresponsabile RÂNZA, ARȚAGUL și ȚÂFNA acelora care își dau seama în ce răscruce au ajuns moldovenii și cât i-ar costa alegerea greșită, eroarea de calcul. Un amic mai pătimaș din fire îmi spunea deunăzi că arțăgoșii, care resping referendumul proeuropean doar pentru că l-a inițiat Maia Sandu, sunt chiar mai dăunători decât sculele lui Putin, plătite să ne pună bețe în roate, să ardă podurile peste Prut. Un zănatic, care îl felicită pe Putin cu cele 87 la sută de voturi (dintre care 22 de milioane sunt false, zic surse credibile) e mai previzibil, traiectoria sa e mai lesne de citit. În timp ce bineintenționatul proeuropean, la cravată sau în salopetă de grăjdar, care trage la flașnetă refrenul despre profitul politic din cumularea plebiscitului cu scrutinul prezidențial, bagă lumea în ceață, o tumănește și mai mult, în loc să accepte argumentul ce mi se pare la suprafață și de bun-simț – cu cât mai mulți cetățeni vor participa la plebiscit, cu atât mai concludent și mai incontestabil va fi rezultatul obținut, oricare ar fi acesta. Or, în fața urnei de vot toți vor fi în condiții egale – părtașii viitorului civilizat al Republicii Moldova și adversarii revenirii în familia europeană izbăvitoare de cel viclean. Că doar nu suntem în Federația Rusă, ca să dea buzna în cabina de vot un mascat, cu cagula trasă pe față și înarmat cu un Kalașnikov, ca să verifice dacă s-a votat corect …
