Dacă ar fi după mine, eu i-aș fi legat de scaune pe deputații comuniști și socialiști. Nu la evadarea lor demonstrativă din sala parlamentului mă refer! Ați auzit, probabil, că BCS a boicotat discursul rostit de președintele Radei Supreme a Ucrainei, încercând ulterior să dreagă busuiocul printr-o postare jenantă pe rețele sociale. Dar degeaba s-au străduit să-și parfumeze gestul, întrucât autoritățile de la Kiev demult nu-și mai fac iluzii în privința lui Igor Dodon și a părintelui său spiritual, Vladimir Voronin, care, de frică să-l supere pe mahărul de la Kremlin, caută să stea cu fundul în două luntre, cum se zice la Sadova, ori să sugă la două vaci, cum se spune la Corjova. Nu, eu mă gândeam că ar fi fost cazul să fie legați cu scoci de scaunele din sala teatrului Luceafărul, în timp ce pe scenă s-ar juca spectacolul montat de Slava Sambriș, după „Cartea Foametei”, scrisă de Larisa Turea! Că doar ei, fanarioții din blocul comunisto-socialist, se declară moștenitorii de drept ai bolșevicilor. Ei regretă, plângând cu lacrimi de crocodil, împreună cu Putin, cea mai mare catastrofă a secolului XX – destrămarea URSS. Ei se mândresc cu înaintașii lor comuniști, care au admis, eufemistic vorbind, Holodomorul din Ucraina (1932-1933), foametea din Basarabia (1946-1947), dar și foametea de la ei de acasă (1921-1922) din regiunile de-a lungul râurilor Volga și Kama, cu o populație de 90 de milioane de persoane. Cercetările spun că cel mai mult au avut de suferit tătarii, numai că și ei, bieții neruși din inima Rusiei, au avut curajul să spună acest lucru abia după destrămarea URSS, acuzând regimul sovietic de incompetență și lipsă totală de empatie față de oameni. Ceea ce probează indubitabil spectacolul lui Slava Sambriș de la Luceafărul, în finalul căruia este citit răvașul unui copil adresat lui tătuca Stalin. E puțin probabil ca după o singură ședință de terapie teatrală, deputaților BCS-ști, care se declară de stânga, să le vină mintea la cap, astfel încât ei să rupă buricul ce-i leagă de regimul autoritar-naționalist, mai capitalist decât mama capitalismului barbar, condamnat de Marx, regim care visează să bage înapoi în cazanul lumii ruse toate teritoriile ce au făcut cândva parte din Uniunea Sovietică. Deh, nu au decât să viseze mălai – Putin, Voronin, Dodon și mai cine le poartă trena boierească. Dar este în puterea și sarcina de onoare a lui Slava Sambriș să-i scoată din starea de hipnoză pe prizonierii războiului hibrid, care se lasă umiliți și dezumanizați, exact ca în atât de îndepărtatul, atât de apropiatul an 1946 …
Minutul lui Vasile Botnaru- Despre terapie împotriva hipnozei politice
