În toată lumea cele mai trăsnite comentarii politice le poți auzi de la taximetriști. E un truism din arsenalul grafomanilor, prin urmare, am să omit descrierea omului, care m-a abordat la benzinărie – pentru că mă cunoaște de la televizor – ca să-i apreciez eleganța axiomatică a deducțiilor „simple ca bună ziua”. Cică, bășcăneasa din Găgăuzia, la fel ca Vlad Cubreacov, răpitul, sincer crede în rolul său de salvatoare a găgăuzilor, cărora le-a promis gaze la preț de pleașcă. КРЕСТ НА ПУЗЕ!.. Jur pe cercelul din urechea stângă! Ca să producă emoții cât mai autentice, ei nu i s-a adus la cunoștință, că pretinsul contract este o înșelătorie de doi bani, o coțcărie curată, zice politologul taximetrist. Inocentă, ca personajele Barbilandului roz-bombon, ea continuă să creadă că dovleacul, în care a fost instalată mai deunăzi, e trăsură regală suflată cu aur. Nici ministrul Victor Parlicov, și nici șeful de la MoldovaGaz, Vadim Ceban, nu au reușit să o convingă că a devenit victima unei farse cu bătaie lungă. Cu atât mai mult, jurnalistul Mihail Sircheli nu a reușit să o trezească din somnul cenușăresc, explicându-i, pe degete, cum zic rușii, că, ditamai bășcăneasa, e folosită ca … (aici am o dificultate, pentru că nu știu cum să redau mai elegant substantivul rostit de taximetrist, poate, „vârf de lance”! nu, nu merge, e din altă operă! poate cumva mai evaziv, ca sa nu sune prea ofensator)…, deci folosită pe post de contraceptiv arhaic, dar eficient. Mă și mir că nu a apucat-o damblaua, când a aflat că la adresa juridică a viitorului furnizor de gaze se află o brutărie nemțească?!, spune șoferul de taxi. Dar nici la prezentarea celei de-a doua versiuni a contractului nu suflă în borșul fierbinte, insistă și mai avan, și mai îndărătnic: iaca-iaca, fată vaca! Taximetristul zădarnic se dă în spectacol. Și care-i morala fabulei? – îl întreb, în loc de aurevoir. El afișază o mutră posacă de clovn. Cică i se face milă de biata fată, care și-a încheiat cariera, înainte să o înceapă… Și, dacă reușește să aducă o cisternă de propan butan? – îl întreb cu fermitate de cămătar. Sau un container de butelii pentru aragaz, din alea roșii, rămase de la sovietici. Sau un vagon-două de brichete chinezești de unică folosință?.. Taximetristul cade pe gânduri și-mi trage o privire suspicioasă, când deschid portiera Renaultului meu roșcovan-vermillon, de parcă aș urca într-un dovleac, rămas de la Halloween.
