Un sondaj de opinie, pe care Centrul de Resurse Juridice l-a dat publicității în urmă cu câteva luni, poate oferi un răspuns concludent la întrebarea sugerată în titlu – este oare justiția, de bună seamă, legată la ochi atunci când exercită funcția socială de a face dreptate? Adică nepărtinitoare, deci nu ia partea cuiva, din varii motive – incompetență, plictiseală sau, principalul, contra unor remunerări nemeritate oferite de reclamant sau reclamat. Moțăiala sau tărăgănarea este oare o dovadă indirectă că justițiarul a renunțat la balanța și paloșul cu care e înarmată zeița greacă a dreptății, Themis – cea care este considerată o mascotă etică a breslei judecătorilor, procurorilor și avocaților, prezentă obligatoriu pe frontispicii, în cărți de vizită sau în sculpturi miniaturale de bronz ce tronează pe birourile marilor juriști ai neamului… Cândva un mare sociolog mă sfătuia să încep citirea sondajelor de la coadă, adică de la caseta tehnică, din unde aflăm care este eșantionul celor interogați, cât de limpede este structurat, ca să fie concludente răspunsurile și, respectiv, învățămintele, care este marja de eroare și cine a realizat cercetarea, ca să avem sau nu încredere în autenticitatea datelor colectate. Exact așa am procedat și iată ce mi-a atras atenția – durata medie a interviurilor. Judecătorii au stat de vorbă cu operatorii timp de 33 de minute, procurorilor au avut nevoie de 30 de minute ca să răspundă la întrebări, iar avocații au consumat în medie 38 de minute pentru interogare realizată în cadrul cercetării. Plus 5 minute față de judecători și 8 minute în plus față de procurori. E Din această diferență pot conchide că avocații au tratat cu cea mai mare responsabilitate ori, poate, cu prudență, întrebările operatorului de sondaj, deci părerile lor s-ar putea să fie cele mai credibile, pentru că respondenții au măsurat de șapte ori înainte să taie. De exemplu, atunci când reprezentanții celor trei bresle juridice, sunt întrebați dacă există corupție în Republica Moldova, 12 la sută din judecători consideră că țara noastră nu este afectată de un asemenea fenomen social, cota parte a procurorilor care neagă existența corupției constituie 7 la sută și doar trei la sută din avocați trăiesc cu capul în nori considerând că molima corupției este o invenție (a presei, onegiștilor și a politicienilor rău intenționați, acești factori de bruiaj sunt și ei identificați). Diferența proporțională de opinii se păstrează practic la fiecare dintre întrebările sondajului. Și atunci când e vorba despre evaluarea externă sau când vine vorba despre retribuțiile oficiale ale muncii depuse, sau despre probabilitatea ca o rudă sau un prieten să fie favorizat de persoana care exercită actul de justiție. Pornirea mea romantică de a-i trata cu mai multă încredere pe avocați pentru că sunt mai dispuși să scoată gunoiul din casă, s-a lovit însă de solidaritatea malefică a tuturor breslelor – ele afirmă, la unison, că în profesiile lor nivelul corupției este mai scăzut ca în președinție. Uuuups! Deci pe contrasens cu Barometrului Opiniei Publice care zice că instituția cea mai puțin coruptă este președinția. Dar și această solidaritate corporativă o sparge egocentrismul fiecăreia dintre cele trei balene ale justiției. Citez din comentariul CRJM: „cifrele din sondaj confirmă că profesiile juridice, în general, recunosc existența fenomenului corupției în țară și în sistemul de justiție, însă preferă să creadă că corupția este răspândită mai larg în alte profesii decât în cea din care fac parte”. Exact ca în povața biblică, scoate mai întâi paiul din ochiul tău ca să poți scoate apoi bârna din ochiul fratelui tău, cum ne îndeamnă, știți voi cine. Dacă nu, puteți afla foarte lesne din Internet, unde puteți găsi și rezumatul cercetării despre care am ținut neapărat să vă vorbesc . A bientot!
Minutul lui Vasile Botnaru- LEGATĂ LA OCHI DAR NU ÎNTR O URECHE
