Un cetățean din R. Moldova despre războiul dintre Israel și Hamas. Situația nu este deloc ușoară. Este un masacru care pur și simplu vor să ne șteargă de pe fața pământului. Acest lucru noi nu îl putem permite. Inevitabil există un sentiment de frică, dar dorința de a ajuta este mult mai mare decât sentimentul de teamă, a declarat pentru Vocea Basarabiei Victor Suruceanu, persoană cu dublă cetățenie, israeliano-moldoveană, stabilit de 18 ani în Israel.
Victor Suruceanu: Situația e gravă, cu mult mai gravă decât în războaiele precedente. Au mai fost, noi trăim în Așdod din 2008 și chiar în 2008 a fost un conflict, Hamas-ul a atacat tot cu rachete destul de intensiv, așa ne părea pe vremea aceea, dar acum e din cale-afară. Au schimbat tactica, se vede că cineva îi consultă, adică specialiști de treabă, lucrează acolo se vede că GRU, FSB, Iranul. Iranul e executorul, dar toate sforile le trage Putin de acolo. Acum războiul acesta care e evident că îl pierde, a hotărât să facă un conflict aici ca să distragă atenția, în primul rând, iar în al doilea rând să se mute americanii cu ajutoarele încoace, adică să-i lase pe cei din Ucraina în pace. Medvedev chiar așa a și spus direct a doua zi, pare-mi-se, după începerea conflictului. Asta a fost sâmbătă, iar duminică Medvedev spunea că „lasă americanii să se ocupe cu Israelul, dar noi o să ne ocupăm cu Ucraina”. Ce mai vreți?
Este evident că Putin pierde războiul din Ucraina și a hotărât să facă un conflict aici ca să distragă atenția iar SUA să mute ajutoarele către Israil
Vocea Basarabiei: Să ne spuneți ce faceți dvs. în aceste zile acolo?
Victor Suruceanu: Orașul funcționează în ritm normal, noi suntem deprinși. Vasăzică populația e deprinsă cu asemenea conflicte, periodic, la 2-3 ani numaidecât avem ceva de genul acesta, dar nu era așa de grav, aruncau câte-o salvă de obuze reactive, ele nu sunt rachete, adică îs mici, 60-66 kg, dar rachetele mari au 300 kg, 500 kg, o tonă, adică sunt rachete mari pe care le folosesc rușii în Ucraina. Dar vreau să spun că înainte dădeau o salvă pe oraș și erau 5-6, până la 10 rachete, acum dintr-odată dau câte 25-30, adică pentru ca să nu intercepteze sistemul „cupola de fier”. „Cupola de fier” are tot un pachet de rachete se pare că 20, dacă dau mai mult de 20, ei nu reușesc, ei le-au consumat pe toate 20 și următoarele 4, 5, 6, 10 cad pe oraș. Și asta este realitatea, vă spun, fiindcă sunt și eu militar, ofițer în rezervă, artileria reactivă, adică anume sistemele acestea pe care ei le împușcă și eu le înțeleg foarte bine. Cineva îi consultă.
Vocea Basarabiei: De 18 ani sunteți în Israel. V-ați gândit în aceste zile să veniți acasă, pentru că cu regularitate autoritățile anunță că toți cetățenii Republicii Moldova care vor să revină sunt ajutați, inclusiv la secția consulară din Statul Israel să vă adresați.
Victor Suruceanu: Da, sunt la curent. Sunt foarte mulți lucrători, bărbați care lucrează la construcții, femei care lucrează menajere la bătrâni în orașele care sunt mai puțin periculoase, mai departe de sectorul Gaza, acolo în fiecare casă și în fiecare apartament este cameră de siguranță, adică o cameră betonată armat, cu ușă de fier, cu ferestre care au o placă de fier groasă, chiar am măsurat placa în cameră la mine, are 12 mm grosime, adică chiar să nimerească obuzul lângă fereastră că rezistă. Autoritățile noastre au prevăzut chestiunile acestea se vede că dinainte având conflictul cu palestinienii din Gaza și, mai ales, cu Iranul. Iranul este o țară serioasă, ei au peste 40 milioane de populație, dacă nu mă înșel. Sectorul Gaza are două milioane, dar și aceste două milioane pot să adune o armată de vreo 500 de mii, armata efectivă a Israelului are 300 de mii, ei pot să pună sub arme o armată destul de serioasă.
Vocea Basarabiei: Dvs. v-ați gândit să reveniți în Republica Moldova?
Victor Suruceanu: Deocamdată, nu, fiindcă în așa situație eu nu pot să-mi las țara în clipele grele. Eu chiar lucrez voluntar, eu dacă sunt la pensie, nu pot să iau arma în mână, nici nu mi-o dă nimeni, dar lucrări care sunt necesare pentru oraș, mai ales sunt mulți bătrâni care au nevoie de îngrijire, la unul s-a stricat un robinet, altul are nevoie de mâncare sau un om cu dizabilități are nevoie de ajutor, fiindcă moldovencele noastre care s-au speriat au plecat acasă și au rămas oameni pe care n-are cine îi îngriji. Noi ne-am expus părerea că putem să ajutăm cu ceea ce putem.
Vocea Basarabiei: Dvs. aveți cetățenia Israelului?
Victor Suruceanu: Da, sigur că da! N-o să mă creadă nimeni că pe 4 mai când am aterizat în Aeroportul „Ben Gurion” în 2007, cetățenia, adică pașaportul familial, că așa e aici, pentru toată familia care a emigrat încoace, în Israel și pașaportul l-am făcut într-o săptămână.
Vocea Basarabiei: Și dvs. sunteți cetățean cu acte în regulă al Statului Israel și acum credeți că ar fi o trădare să abandonați țara?
Victor Suruceanu: Sigur că da. Soția are rădăcini evreiești, eu îs român basarabean, dar fiind în familie am primit aceleași drepturi. Vă spun că atunci am rămas foarte mirat.
Soția are rădăcini evreiești, eu îs român basarabean, dar fiind în familie am primit aceleași drepturi.
Vocea Basarabiei: Și acum îi sunteți dator Statului Israel că v-a oferit tot de ce ați avut nevoie, asta înțeleg?
Victor Suruceanu: Nu mi-a spus nimeni că sunt dator, dar am zis că trebuie să ai obraz și să înțelegi lucrurile acestea, că într-o situație mai grea trebuie să pui umărul și să-ți aperi țara. Dacă va fi nevoie, punem mâna pe arme. Vă spun că sunt ofițer în rezervă, comandant de baterie în artileria reactivă.
Vocea Basarabiei: Acolo pe străzi sunt mulți militari înarmați?
Într-o situație mai grea trebuie să pui umărul și să-ți aperi țara. Dacă va fi nevoie, punem mâna pe arme. Vă spun că sunt ofițer în rezervă
Victor Suruceanu: Da, armata efectivă a Israelului a mobilizat în două zile 300 de mii de soldați. Aici nu se fuge de armată și de război, invers, s-au înrolat mai mulți decât au fost chemați. A doua zi, avioane întregi din Statele Unite, din Europa erau pline cu băieți de-ai noștri bastinasi care lucrau peste hotare sau erau la odihnă, sau la învățătură, toți au venit încoace să-și apere țara.
Vocea Basarabiei: Deci, așa se manifestă spiritul de patriotism?
Victor Suruceanu: Foarte, foarte, vă spun că eu sunt tare mândru de așa țară. În 75 de ani să construiești așa o țară, vasăzică ea este egală cu cele mai dezvoltate țări din lume, în topul 20 cele mai dezvoltate țări din lume e și Israelul. Așa un petic de pământ care e populat ca și Basarabia, are 25 de mii de kilometri pătrați, comparând cu Basarabia e de două ori mai mare, dar jumătate de țară sunt pustiuri, partea de sud e o parte muntoasă și pustie, fără populație, numai sudul la Marea Roșie este un oraș turistic, Eilat, foarte populat.
Vocea Basarabiei: Și ce vă doriți cel mai mult acum?
Victor Suruceanu: Pace, desigur, pace! Situația e foarte gravă, dar sperăm la susținerea internațională și Europa, și nemaivorbind de Statele Unite să ajute Israelul.
