M-am uitat zilele astea la o emisiune difuzată de un post de televiziune românesc. Ei bine, câțiva dintre invitații emisiunii, oameni serioși, docți, cumpătați, spuneau că Maia Sandu ar fi foarte bună pe post de președinte al României. Unul a precizat că în acest moment România nu are un politician de anvergura președintei din R. Moldova.
Această idee, pe care am mai întîlnit-o în hățișurile Internetului, e de-a dreptul curioasă și ar putea să fie creația unor oameni dornici de face mai repede Unirea. Ar fi ca și cum Maia Sandu, aleasă președintă la București, fiind fostă președintă a R. Moldova, ar putea să facă Unirea în doi timpi și trei mișcări.
Există însă, trebuie spus asta, o sumedenie de lucruri care dau peste cap ideea sau planul cu pricina. Nu se știe dacă Maia Sandu ar agrea așa ceva. Nu știm nici dacă majoritatea românilor ar vota pentru ea. Și-apoi, cetățenii din Republica Moldova nici nu ar fi de acord pesemne s-o lase pe Maia Sandu să candideze în țara vecină. Ei au nevoie de ea aici. Aici, în R. Moldova, sunt o mulțime de lucruri de refăcut. Și chiar dacă Maia Sandu ar accepta și ar învinge la alegerile prezidențiale din România, s-ar produce imediat Unirea? Nu e sigur. În R. Moldova există suficienți indivizi care i se opun. La fel de evident e și faptul că o virtuală Unire depinde foarte mult de rezultatul războiului din Ucraina.
Cei care acreditează această idee, aici și în România, ignoră un fapt evident: guvernarea PAS mizează pe integrarea europeană, pe aderarea la UE. Unirea cu România, în acest context, e văzută doar ca o intensificare a cooperării pe mai multe paliere în cadrul Uniunii Europene. E adevărat că nu aduce anul, cât aduce ceasul. Dar ideea cu Maia Sandu președintă în România mi se pare deocamdată inoportună și neprofitabilă.